Divort. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.118
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște,-, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.371 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județul Recursul este timbrat cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.35355/01.02.2010 și timbru judiciar în valoarea de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta reclamantă și intimatul pârât.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului- pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 1.04.2009, reclamanta - a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată la 30.07.1994, din culpă comună, încredințarea spre creștere și educare a minorilor și - și păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, cu motivarea că între părți s-au ivit neînțelegeri datorită concepțiilor diferite despre viață și căsnicie, acestea amplificându-se după plecarea în străinătate a pârâtului, în interes de serviciu, în urmă cu patru ani, astfel că părțile, deși trăiesc în același imobil, sunt separate în fapt, între acestea nemaifiind relații specifice căsătoriei.
A învederat reclamanta că dispune de condiții bune materiale și morale pentru creșterea și educarea copiilor, beneficiind și de ajutorul părinților.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând admiterea cererii principale, iar prin cerere reconvențională a cerut stabilirea unei program de legături personale cu copiii, în sensul de a i se permite luarea acestora în domiciliul său în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 17, până duminică la ora 18, o lună în vacanța de vară (1.08-31.08), prima săptămână în vacanța de iarnă și primele trei zile din vacanța de Paști.
În probațiune s-au depus certificatele de stare civilă, s-a dispus întocmirea referatului de anchetă socială de către autoritatea tutelară și au fost audiați martorii și, propuși de reclamantă.
Părțile au solicitat ca hotărârea să nu fie motivată și au renunțat la cheltuieli de judecată.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr.2996/28.05.2009, a admis cererea principală și cererea reconvențională și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la 30.07.1994 la Primăria Municipiului Târgoviște, din culpă comună.
Prin aceeași sentință s-au încredințat reclamantei spre creștere și educare minorii, născut la 23 mai 1997 și -, născut la 5 03 2005, fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 560 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea celor doi minori, începând cu data pronunțării sentinței, respectiv 28.05.2009 până la modificarea veniturilor pârâtului - reclamant.
Totodată, instanța prin sentința civilă sus menționată a încuviințat reclamantei păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, acela de, iar pârâtului să ia pe minori în domiciliul său in prima și a treia săptămână de vineri orele 17,00 până duminică orele 18,00, în vacanța de vară de la 1.08 - 31.08 (o lună) în vacanța de iarnă în prima săptămână și primele 3 zile în vancanța de Paști, luîndu-se act că părțile nu solicită motivarea hotărârii și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Târgoviștea reținut următoarele considerente:
Soluția s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.38 și următoarele Codul familiei, art.607 Cod procedură civilă și pe dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor copilului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o numai sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere la care a fost obligat, cu motivarea că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 560 lei, câtă vreme media venitului său este de 1200 lei lunar, ceea ce înseamnă că pentru cei doi copii trebuie să avanseze aproximativ J din veniturile obținute.
A subliniat apelantul că la dosar nu există nicio dovadă a veniturilor sale, iar el a fost de acord cu acest cuantum al pensiei deoarece s-a raportat la venitul brut și nu la venitul net, necunoscând diferența dintre ele, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței sub acest aspect.
În susținerea motivelor de apel, pârâtul a depus la dosar adeverința nr.22/23.10.2009 emisă de nr.12494 Târgoviște.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare în sensul respingerii apelului pe considerentul că în referatul de anchetă socială întocmit la judecata în primă instanță, pârâtul a declarat personal venitul lunar de 1900 lei și cu toate că la dosar nu există dovezi ale venitului realizat, între părți a existat o înțelegere atât cu privire la cererea reconvențională, cât și pentru pensia de întreținere. S-a mai arătat că nu se poate primi susținerea apelantului potrivit căreia nu cunoaște deosebirea dintre venitul brut și net, concluzionând că hotărârea fondului este legală și temeinică.
După examinarea hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie,Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.371 din 29 octombrie 2009 admis apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr.2996/28.05.2009, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a schimbat în parte hotărârea apelată, numai sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere, în sensul obligării pârâtului la 200 lei/lunar pentru copilul și 250 lei/lunar pentru copilul, păstrând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.94 alin.3 Codul familiei, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime din câștigul său din muncă pentru doi copii.
Întrucât la judecata în primă instanță nu s-au administrat dovezi privitoare la venitul lunar realizat de către debitorul obligației de întreținere, iar din înscrisul nou depus în apel rezultă că acesta este în medie de 1370 lei, s-a concluzionat că apelantul datorează, cu titlul de contribuție la cheltuielile necesitate de creșterea și educarea copiilor, suma de 450 lei lunar, atribuită diferențiat, în raport cu vârsta acestora, respectiv 250 lei pentru copilul și 200 lei pentru.
Tribunalul Prahovaa înlăturat apărarea intimatei pe considerentul că debitorul obligației de întreținere nu poate decât cu acordul său să avanseze pensia de întreținere în cuantum mai mare decât cel legal, or prin criticile aduse sentinței de fond pârâtul a relevat faptul că acordul său pentru pensia stabilită a fost rezultatul unei erori în care s-a aflat.
Împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovițaa formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de apel înțeles greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că nu s-a ținut cont de înțelegerea părților ce a intervenit conform art.42 alin. ultim cod civil, menționând că la fila 19 din dosarul de fond se află depus referatul de anchetă socială nr.8002a/2009 din care rezultă venitul intimatului - pârât în valoare de 1900 lei lunar, venit menționat personal de acesta.
În acest sens, arată că învoiala a intervenit deoarece părțile cunoșteau în mod concret care sunt veniturile pârâtului, acesta fiind cadru militar, iar adeverința nr.22/23.10.2009 eliberată de nr.12494 Târgoviște nu menționează toate sporurile și indemnizațiile care se adaugă la salariul primit de acesta lunar și ca atare instanța de apel în mod greșit a reținut că acordul pârâtului, pentru plata sumei de 560 lei lunar, a avut la bază o eroare cu privire la diferența dintre salariul net și salariul brut.
Mai mult, arată recurenta că oricum și suma de 560 lei stabilită de instanță este neîndestulătoare pentru acoperirea nevoilor lunare de întreținere ale celor doi copii, în prezent, fiind singura care asigură traiul zilnic al celor doi copii, fără nici un ajutor din partea intimatului, care deși a fost obligat prin sentința de fond să achite pensia de la data depunerii acțiunii, nu a plătit decât pentru patru luni, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse în dosarul de recurs.
Totodată, susține recurenta că pentru minorul, există cheltuieli suplimentare, în sensul că acesta urmează terapie logopedică, conform adeverinței medicale nr.2131/09.12.2009 eliberată de Cabinetul de Psihologie din cadrul Școlii Speciale Târgoviște, de asemenea depusă în dosarul de recurs, în care se menționează că are rezultate bune și se prezintă de două ori pe săptămână împreună cu mama sa.
Față de toate aspectele menționate mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.42 alin.3 și 4 din codul familiei, cu ocazia pronunțării desfacerii căsătoriei dintre părți, instanța judecătorească este ținută a stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar învoiala părinților privitoare la încredințarea copiilor și la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească.
Fiind prezent în fața instanței la termenul din data de 28.05.2009, pârâtul arătat că este de acord să achite reclamntei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorilor, suma de 560 lei, la această sumă achiesând și reclamanta.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond, raportat la măsura încredințării ambilor minori către mamă, la vârsta și la necesitățile sociale și materiale ale acestora, a încuviințat, în condițiile art.43 alin.4 învoiala părinților referitoare la contribuția pârâtului, la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
Consimțământul pârâtului nu s- raportat la un procent din cuantumul venitului său salarial (brut sau net, după caz) pentru a se aprecia că acesta s-a aflat într-o eroare de fapt cu privire la natura veniturilor ce sunt avute în vedere de către instanță la stabilirea pensiei de întreținere.
În realitate, ambele părți au stabilit o sumă fixă, aceea de 560 lei, care au convenit că este suficientă pentru susținerea celor doi minori.
De altfel, recurenta de față a și făcut dovada, prin înscrisurile atașate cererii de recurs, că suma stabilită de comun acord cu soțul său este chiar insuficientă pentru nevoile permanente și continue ale celor doi minori, cu atât mai mult cu cât, pentru minorul există la momentul de față necesitatea efectuării unor cheltuieli suplimentare, în sensul că acesta urmează terapie logopedică, conform adeverinței medicale nr.2131/9.12.2009 eliberată de Cabinetul de Psihologie din cadrul Școlii Speciale Târgoviște.
Câtă vreme pârâtul nu a făcut dovada faptului că la data manifestării acordului de voință în sensul achitării sumei de 560 lei lunar în favoarea minorilor, s- aflat într-o eroare de fapt cu privire la această sumă ( și nicidecum cu privire la modalitatea de raportare a acesteia la venitul său, cum a susținut în fața instanței de apel) sau că această convenție a fost încheiată cu vicierea consimțământului său, Curtea de Apel constată că Tribunalul Dâmbovița, derogând de la aplicabilitatea art.42 alin.4 din codul familiei în favoarea art.94 alin.3 codul familiei, a pronunțat o hotărâre nelegală.
De altfel, din referatul de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Municipiului târgoviște și înaintat instanței cu adresa nr.8002a/2009, rezultă că în fața reprezentanților acestei instituții recurentul pârât a declarat că are un venit de 1900 lei lunar.
Ori chiar dacă am considera că pârâtul a fost în eroare cu privire la natura acestui venit, brut sau net, se poate observa ca la stabilirea sumei convenite părțile nu au avut în vedere nici această sumă, câtă vreme o treime din 1900 lei (stabilită conform art. 94 alin. 3 fam) reprezintă suma de 650 lei și nu cea supusă încuviințării instanței.
În aceste condiții, sunt deplin aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă și art.312 alin.3 cod pr.civilă referitoare la modificarea hotărârii atacate în calea de atac recursului, dat fiind faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pe cale de consecință, după admiterea recursului formulat în cauză, va fi modificată în tot decizia tribunalului și pe fond va fi menținută, în tot, sentința instanței de fond, inclusiv în ceea ce privește stabilirea obligației de plată, în sarcina pârâtului, sumei de 560 lei lunar către cei doi minori, sumă care a fost convenită în cunoștință de cauză de cele două părți din prezentul dosar și pe care instanța a încuviințat-o în mod legal, raportat la probatoriile administrate în cauză, în condițiile dispozițiilor art.42 alin.4 din codul familiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște,-, cod poștal -, județul D, împotriva deciziei civile nr.371 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județul
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința civilă nr.2996/28.05.2009, pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored. /CC
4 ex./ 12.02.2010
apel- Tr.
apel.
fond- Jud.Târgoviște
fond.G
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
| ← Divort. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Constanta | Plasament. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
