Divort. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.13
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în S,-,.129,.D,.4,.20, județul S, împotriva deciziei civile nr. 409 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimate fiind reclamanta, domiciliat în S,-,.129,.D,.4,.20, județul S ȘI Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Municipiului
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă părțile, reclamanta intimată fiind asistată de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul recurent arată că își menține doar cel de-al doilea motiv de recurs și nu mai are alte cereri prealabile.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reclamanta intimată.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului privind cel de-al doilea motiv, în sensul revenirii reclamantei intimate la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "". În ceea ce privește încredințarea minorului, arată că este de acord ca acesta să fie încredințat reclamantei intimate spre creștere și educare, având în vedere vârsta minorului.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului în ceea ce privește capătul de cerere referitor la nume, motivând că este vorba de 18 ani de căsnicie, reclamanta intimată este cunoscută cu numele dobândit prin căsătorie, pe care dorește să-l păstreze, un motiv fiind și acela de a avea același nume cu minorii. Solicită cheltuieli de judecată, conform decontului pe care îl depune la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. din 3.07.2008 a Judecătoriei Suceavas -a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și în parte cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a declarat desfăcută căsătoria părților din culpă comună, s-a încuviințat ca reclamanta să poarte în continuare numele dobândit prin căsătorie și anume "".
S-au încredințat reclamantei spre creștere și educare minorii, născută la data de 28 iulie 1992 și, născut la data de 12.10.2004 iar pârâtului minorul, născut la data de 9.04.1991.
S-a compensat obligația de întreținere stabilită în sarcina părților și în favoarea minorilor și până la concurența sumei de 250 lei și a obligat pârâtul că plătească reclamantei suma de 180 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru minorul începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă.
Având în vedere că relațiile de căsătorie au durat 18 ani, s-a apreciat că se justifică păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie.
În ce privește cererile privind încredințarea minorilor instanța a arătat că ambii părinți sunt atașați din punct de vedere afectiv de minori și de ocupă de creșterea și educarea lor. S-au luat în considerare și opțiunile minorilor audiați în instanță.
Pensia de întreținere a fost compensată pentru copiii mai mari iar pentru minorul a fost stabilită la 180 lei lunar, în funcție de veniturile pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 409 din 11.11.2008 a Tribunalului Suceavas -a respins ca nefondat apelul pârâtului pe considerentul că, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză au fost motive temeinice pentru a încuviința reclamantei ca aceasta să poarte numele dobândit prin căsătorie, dar fiind că aceasta este cunoscută la locul de muncă și în societate cu numele pe care l-a purtat în ultimii 18 ani, iar dorința justificată a reclamantei a fost de a acea în continuare același nume cu cei trei copii minori, rezultați din căsătorie.
În schimb, pârâtul apelant nu a fost prejudiciat în nici un fel prin păstrarea de către fosta soție a numelui de căsătorie, situațiile invocate de acesta în motivele de apel și care se puteau ivi în cazul în care reclamanta s-ar recăsători au fost pur și simplu ipotetice.
Cu privire la încredințarea spre creștere și educare a minorului, în vârstă de 4 ani, tribunalul a apreciat, că din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta prezintă condiții materiale și garanții morale necesare, fiind ajutată în creșterea și educarea minorului și de mama sa.
Contrar susținerilor apelantului, programul de lucru al acesteia nu este unul care să o pună în imposibilitatea de a se ocupa de creșterea și educarea copiilor, aspect care a rezultat și din adeverința anexată la fila 19 dosar apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că, în mod greșit minorul a fost încredința mamei și reclamantei i s-a încuviințat să poarte numele dobândit prin căsătorie.
În motivare a arătat că se ocupă efectiv de creșterea și educarea minorului, iar acesta este atașat de el.
A arătat de asemenea că intenționează să-și refacă viața de familie și consideră imorală și nelegală purtarea de către reclamantă a numelui din căsătorie.
La termenul de astăzi, recurentul a precizat că își menține doar motivul de recurs privind păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie.
Recursul este întemeiat și se încadrează în drept în dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Potrivit aliniatului 2 al art.40 din Codul familiei, în lipsa acordului soților, instanța poate încuviința păstrarea numelui din timpul căsătoriei pentru motive temeinice.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta lucrează în cadrul S, fiind agent de poliție la Poliția orașului, anterior anului 2005, fiind ospătar și bucătar. Funcția pe care o exercită reclamanta nu justifică un interes de ordin material sau moral care să fie vătămat în situația revenirii la numele avut anterior căsătoriei.
Faptul că doi dintre minorii rezultați din căsătorie i-au fost încredințați spre creștere și educare nu constituie un motiv temeinic în sensul textului mai sus arătat.
Dreptul la nume este un drept subiectiv, personal nepatrimonial, așa încât neexistând învoiala soțului, nu poate fi admisă cererea reclamantei de păstrare a numelui.
Față de cele arătate, fiind dat motivul de casare prev. de art.304 pct.9 cod procedură civilă rap.la art.40 codul familiei, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în totalitate decizia și în rejudecare, va dispune ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.409 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-), intimată fiind.
Casează în totalitate decizia civilă nr. 409 din 11.11.2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă și în parte sentința civilă nr. 3362 din 3 iulie 2008 a Judecătoriei Suceava iar în rejudecare:
Dispune ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei acela de "" și înlătură dispoziția contrară.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./30.01.2009
Jud. fond
Jud. apel,
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Frunză Sanda, Dumitrașcu Veronica
| ← Plasament. Decizia 1973/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
