Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1097/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.1097
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 494/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de avocat, care se prezintă și pentru reclamanta recurentă, lipsă, și pârâtul intimat personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului intimat depune întâmpinare, pe care instanța o califică ca fiind concluzii scrise, nefiind formulată în termenul prevăzut de lege.
Apărătorul reclamantelor0 depune copia sentinței civile nr. 10226/25.06.2009 a Judecătoriei Timișoara.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantelor recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pentru soluționarea pe fond a litigiului, arătând că, în mod greșit, instanța de apel a soluționat apelul, constatând că nu se poate dispune sistarea stării de indiviziune, deoarece pe rolul instanțelor se află litigiul cu privire la rectificarea cărții funciare, și de asemenea, nu s-a pronunțat cu privire la cererea de suspendare a cauzei și nici cu privire la contraexpertiza solicitată.
Apărătorul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, arătând că temeiul de drept indicat în recurs nu atrage casarea hotărârii, ci modificarea acesteia, suprafața reală fiind mai mare decât cea indicată în CF, iar, pe fond, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 6735Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. dosar 8242/325/18.10.2006, reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se constate că părțile sunt coproprietari ai imobilului situat în com. nr. 447, Jud. T, înscris în CF nr. 447, 4/8 drept de proprietate, 1/8 drept de proprietate și 3/8 drept de proprietate, să dispună partajarea imobilului în sensul atribuirii către reclamante în cote egale a cotei de 1/8 parte a pârâtului, cu obligarea lor la plata sultei aferente acestei cote ( contravaloarea a 1/16 din imobil pentru fiecare dintre reclamantă, în total 2/16); să se dispună înscrierea reclamantelor în CF nr. 447 în indiviziune 9/16 drept de proprietate și 7/16; să se dispună evacuarea necondiționată din imobilul înscris în CF nr. 447, pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt coproprietari ai imobilului situat în iar, după decesul numitei ( fiica, respectiv mama reclamantelor), pârâtul, care locuiește împreună cu reclamanta, a început să aibă un comportament dificil, fiind imposibilă conviețuirea cu acesta. După data de 27.07.2005, dată la care a fost finalizată succesiunea după defuncta, pârâtul provoca scandaluri și certuri pe tema cotei lui de proprietate din imobil, aducând chiar și amenințări cu moartea la adresa reclamantelor, deoarece dorește să rămână în întreg imobilul, de multe ori lovind-o pe reclamanta. Mai mult, pârâtul nu contribuie la întreținerea imobilului, nici la plata utilităților, vinde lucruri din imobil, care aparțin reclamantei, sub pretextul că sunt proprietatea lui, distrugând ușile de la intrarea în imobil, demontând soneria, cablul TV, pentru a-l comercializa.
Reclamantele au mai arătat că s-au adresat, în repetate rânduri, poliției, lucru constatat prin procesele verbale nr. - din 18.09.2006 și - din 04.10.2006, dar, fiind o comunitate mică, organele de poliție au încercat de mai multe ori stingerea litigiului pe cale amiabilă.
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 673 indice 1 și urm. pr.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat să se constate că părțile sunt coproprietari ai imobilului situat în loc. nr. 924, identificat în CF nr. 447, nr. top. 833-884, pârâtul având un drept de proprietate în cotă de 1/8 din imobil, reclamanta - cota de 3/8, iar cota de 4/8 din dreptul de proprietate; să se dispună dezmembrarea imobilului în litigiu, acesta fiind compus din 2 corpuri de clădire separate; să se dispună partajarea imobilului în natură prin constituirea a două loturi în sensul atribuirii lotului mai mic pârâtului, iar lotul mai mare reclamantelor, eventualele diferențe create urmând a fi compensate prin sulte în funcție de evaluarea ce urmează a fi efectuată de către un expert în construcții, să se dispună înscrierea dreptului pârâtului de proprietate asupra imobilului ce urmează a constitui lotul mai mic și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor în indiviziune asupra imobilului ce va constitui al doilea lot, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că sunt coproprietari ai imobilului descris mai sus, fiind compus din două corpuri de clădire separată și anume dintr-o casă mai mare, în care în prezent locuiește reclamanta, și o casă mai mică, unde locuiește pârâtul, reclamanta vine doar ocazional în, locuind în T, în apartamentul reclamantei și având locul de muncă în Vii.
Pârâtul și-a întemeiat cererea reconvențională pe disp. art. 115-118, art. 119-120 și art. 673 indice 5 alin 2.pr.civ, Legea nr. 7/1996.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civila nr. 5584/30.05.2007 pronunțata în dosar nr. 8242/-, a admis în parte acțiunea principală formulată de către reclamanții, împotriva pârâtului, a dispus partajarea imobilului situat în comuna nr. 447, județ T, înscris în CF 447, în sensul atribuirii către reclamante în cote egale a cotei de 1/8 parte ce aparține pârâtului, cu obligarea reclamantelor la plata către pârât a sultei de 20.212 lei, aferentă acestei cote; s-a dispus înscrierea în CF 447 a cotei de 9/16 parte aparținând reclamantei și a cotei de 7/16 parte aparținând reclamantei; s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul înscris în CF 447; fiind respinsă în rest acțiunea principală; a fost respinsă cererea reconvențională, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1034,5 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară nr. 447, nr. cadastral 833-884, asupra imobilului constând în casa cu nr. 458 curte și grădină, sunt coproprietari 4/8 parte, 1/8 parte și 3/8 parte.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul în litigiu are o valoare de circulație de 161.696 lei și nu este comod partajabil în natură, raportat la cotele pe care părțile le dețin.
Din depozițiile martorilor și, prima instanță a reținut că aceștia au declarat că pârâtul consumă băuturi alcoolice, devenind astfel violent față de reclamante; s-a mai reținut că martorul a declarat că pârâtul obișnuia să se certe cu reclamanta, că și în prezent consumă băuturi alcoolice, însă de 6 ani de zile nu a mai mers în casa părților, așa încât nu poate relata despre comportamentul pe care îl are în prezent față de reclamante.
Față de cele reținute, prima instanța, având în vedere art. 728 Cod civil, art. 673 ind.1 și urm proc.civ. a admis acțiunea, în sensul că s-a dispus partajarea imobilului situat în comuna, nr.447, județ T, înscris în CF 447, în sensul atribuirii către reclamante în cote egale a cotei de 1/8 parte ce aparține pârâtului, cu obligarea reclamantelor la plata către pârât a sultei de 20.212 lei, aferentă acestei cote, dispunând înscrierea în CF 447 a cotei de 9/16 parte aparținând reclamantei și a cotei de 7/16 parte aparținând reclamantei. Față de comportamentul pe care îl are pârâtul față de reclamante, precum și față de modalitatea în care a fost admisă acțiunea, instanța a dispus evacuarea pârâtului din imobilul înscris în CF 447. Prima instanța a constatat că prin primul petit, s-a solicitat constatarea unei stări de fapt, fiind respinsă această solicitare, ca nefondată.
Cu privire la cererea reconvențională, față de conținutul raportului de expertiză care concluzionează cu imposibilitatea partajării în natură a imobilului, iar primul petit reprezintă o constatare a unei stări de fapt, Judecătoria Timișoaraa respins-o, ca neîntemeiată.
Contra acestei hotărâri, în termen legal, a declanșat calea de atac a apelului pârâtul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale, în sensul de a se constata că părțile sunt coproprietari ai imobilului din litigiu, apelantul arătând că are o cotă de 1/8 din imobil, iar reclamantele 3/8 părți și, respectiv 4/8; se mai solicită dezmembrarea imobilului, partajarea în natură a acestuia și înscrierea dreptului de proprietate a apelantului asupra unuia dintre apartamente.
In motivarea cererii de apel, s-a arătat că prima instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât imobilul este în mod clar partajabil în natură, deși concluziile expertului desemnat în cauză nu au susținut această ipoteză. Apelantul a mai arătat că nu deține un alt imobil, este încadrat în muncă în și că, atâta timp cât bunul este comod partajabil, prima instanță trebuia să aibă în vedere acest fapt și, mai mult, reclamanta este proprietara unui apartament în T, astfel că necesitatea reclamantelor de a dobândi întregul imobil nu este justificată.
Prin decizia civilă nr. 494/A/22.05.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 5584/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea civilă principală formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul, păstrând în rest dispozițiile sentinței atacate, cu privire la respingerea cererii reconvenționale.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra partajării imobilului situat în comuna nr. 447, Jud. T, înscris în CF nr. 447, nr. top 833-834, având descrierea în cartea funciară casă, curte și grădină în suprafață tabulară de 396.
Numai că, cu ocazia efectuării unei expertize topografice în calea de atac a apelului, s-a constatat că situația de fapt nu corespunde celei de carte funciară. Astfel, terenul litigios ( supus și el partajării) este în întindere reală de 733.p, față de suprafața tabulară de 396. Mai mult, pe acest teren sunt edificate două corpuri de clădire distincte ( și, ca atare, partajabile în natură), numai una din ele fiind însă evidențiată în cartea funciară.
În atare situație, tribunalul a constatat că nu se poate dispune sistarea stării de indiviziune între părți, atâta timp cât pe rolul instanțelor se derulează un alt litigiu, având ca obiect rectificarea cărții funciare, în sensul înscrierii suprafeței reale de teren. Și aceasta pentru că sistarea stării de indiviziune asupra imobilului având descrierea antemenționată în cartea funciară ar conduce la prejudicierea părților litigante, de vreme ce nici partajarea în natură și nici sulta nu ar lua în considerare suprafața reală a terenului. În alți termeni, admisibilitatea unui așa demers judiciar, având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului-teren, rămâne subsumată rectificării suprafeței tabulare a nemișcătorului, în condițiile de exigență ale art. 34 apartenente legii cu nr.7/1996 republicată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantele și, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, pentru soluționarea pe fond a litigiului.
În motivare, se arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 728 Cod civil. Se arată că părțile sunt coproprietare asupra imobilului în litigiu, pe cote părți, iar coproprietatea nu este una forțată, astfel că, doar cu încălcarea dispoziției legale sus-menționate, s-ar putea aprecia că o cerere în sistarea stării de indiviziune este inadmisibilă.
În ceea ce privește suprafața de teren constatată în plus cu ocazia efectuării expertizei topografice, au promovat o acțiune în rectificare a cărții funciare, dosar soluționat în sensul admiterii acțiunii. Au solicitat suspendarea judecării pricinii de față, până la soluționarea cererii de rectificare CF, dar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia, respingând acțiunea în sistarea stării de indiviziune.
Față de pronunțarea hotărârii de rectificare CF cu privire la imobilul supus partajului, se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, prin administrarea completă a provei cu expertiza topografică, aflată în derulare în fața instanței de apel, la momentul pronunțării deciziei.
Pe fond, se arată că imobilul în litigiu este o gospodărie țărănească, asupra căreia nu se poate dispune sistarea stării de indiviziune în natură, cu atât mai mult cu cât, pârâtul, titular al unei cote de 1/8 din imobil, are o atitudine violentă față de ele.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea prezentului recurs, ca neîntemeiat, arătând că prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă nu atrag casarea hotărârii, ci modificarea ei, casarea fiind o măsură de excepție, iar cazurile strict determinate de art. 312 alin. 5 și 6 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză. Solicită sistarea stării de indiviziune în natură, potrivit art. 6735alin. 2 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât suprafața reală de teren este de 733 mp, și nu de 396 mp.
Intimatul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate și al sentinței civile nr. 10226/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, rămasă irevocabilă, în limitele trasate de prevederile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, față de art. 299 și urm. Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 728 Cod civil, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod just, a apreciat Tribunalul Timiș că acțiunea în sistarea stării de indiviziune depinde de soluția ce urma a se pronunța în soluționarea cererii având ca obiect rectificare CF, care avea ca și finalitate, determinarea exactă a componenței imobilului supus partajului. Acest impediment în soluționarea acțiunii pendinte putea fi înlăturat prin aplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, așa cum au solicitat reclamantele, cerere care, de altfel, nu apare a fi fost soluționată.
În plus, pe parcursul judecării recursului declarat împotriva hotărârii ce constată imposibilitatea partajării imobilului în litigiu, acțiunea având ca obiect rectificare CF a fost soluționată prin sentința civilă nr. 10226/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, hotărâre ce a rămas irevocabilă, astfel că nu mai subzistă impedimentul constatat de tribunal în soluționarea acțiunii de față, putând fi sistată starea de indiviziune asupra imobilului.
Chiar dacă doar în fața instanței de apel s-a constatat suprafața de teren în plus a imobilului, Curtea apreciază că, față de limitele devolutive ale căii de atac a apelului, în cadrul acestuia se poate analiza cererea de sistare a stării de indiviziune prin raportare la noua componență a imobilului, în condițiile în care, din acțiunea introductivă rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că părțile doresc sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr.447, și nu doar asupra suprafeței inițiale de teren înscrise în această CF, neimpunându-se trimiterea pricinii la prima instanță spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, având în vedere că instanța de apel a soluționat cauza pe baza unei excepții, ce nu mai subzistă, fiind necesară finalizarea raportului de expertiză judiciară dispus de tribunal ( lucru ce nu se poate realiza în recurs, față de prevederile art. 305 Cod procedură civilă), Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, și, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1-3 și 5 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, îl va admite, va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș în vederea rejudecării apelului, omițând a se pronunța cu privire la motivele vizând fondul litigiului dintre părți.
Față de soluția pronunțată nu se vor acorda părților cheltuieli de judecată, urmând a fi avute în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.494/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș în vederea rejudecării apelului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CR/26.11.2009
Dact./2.12.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
