Stabilire program vizitare minor. Decizia 1368/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1368
Ședința publică de la 18 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 236/A din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente recursului formulat în cauză, după care;
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus la dosar chitanța nr. -/04.09.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea, a depus la dosar copie de pe procesul - verbal din 30.07.2008 din care rezultă că la data de 30.07.2008, ora 11,10 s-a prezentat la sediul Primăriei Mun. DTS reclamantul care a solicitat o întrevedere cu minorul, conform sentinței civile nr. 596/15.02.2007, însă mama minorului nu s-a prezentat, urmând a fi înștiințată în scris.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate în sensul menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A arătat că sărbătorile de iarnă trebuie să fie petrecute cu minorul, alternativ, de către cei doi părinți, și nu numai mama să aibă acest privilegiu, precizând că instanța nu a stabilit ziua și ora la care recurentul poate să ia minorul în perioada stabilită de instanță, nefiind concretizată perioada din acest punct de vedere. A precizat că este în interesul superior al minorului ca acesta să păstreze legături personale cu tatăl său, însă intimata pârâtă, prin atitudinea sa și dând dovadă de rea - credință, nu-i permite recurentului reclamant să-și exercite acest drept. A învederat că intimata pârâtă vine în țară de trei ori, respectiv de vara, de sărbătorile de iarnă, precum și de sărbătorile de Paște, dorind să aibă legături personale cu minorul, ori de câte ori aceasta vine în țară; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de apel a stabilit în mod corect ca minorul să aibă legături personale cu recurentul reclamant atât în vacanța de vară, cât și în vacanța de iarnă, recurentul reclamant având această posibilitate atunci când intimata pârâtă vine în țară; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 22.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia să-i permită să aibă legături personale cu minorul - născut la 24.10.2003, în sensul de a modifica programul de întrevedere al minorului stabilit prin nr.596/15.02.2007.
În motivarea acțiunii a arătat că din căsătoria părților a rezultat minorul -, iar prin 596/15.02.2007 a fost desfăcută căsătoria prin divorț și s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtei și obligarea acesteia să-i permisă a avea legături personale cu minorul după cum urmează: în prima și ultima săptămână din lună de vineri de la orele 16 până duminică la orele 16 și o lună în vacanța de vară. Profitând de faptul că prin nr. 596/15.02.2007 nu s-a stabilit obligativitatea pârâtei de a-i aduce minorul în fața Primăriei sau într-o altă locație bine determinată, aceasta l-a privat de acest drept în numeroase rânduri.
A mai arătat că în vara anului 2007 pârâta a plecat cu concubinul și cu minorul în, fiind detașată cu serviciul, iar când vine în țară îl împiedică pe reclamant să aibă legături personale cu minorul și refuză să-i permită să țină legătura telefonică cui acesta, motiv pentru care a introdus acțiunea dedusă judecății.
A solicitat reclamantul ca programul de întrevedere cu minorul să se realizeze în următoarea modalitate: o lună în vacanța de vară, două săptămâni cu ocazia sărbătorilor de iarnă, două week-end-uri pe lună în perioada în care pârâta se află în România ( vineri orele 16 - duminică orele 16) cu mențiunea ca pârâtei să-i incumbe obligativitatea de a aduce minorul în fața primăriei la orele și în zilele stabilite, să fie obligată pârâta ca în perioada în care locuiește în sau în altă țară să-i permită să țină legătura telefonic cu minorul, să fie obligată pârâta să-i transmită informații referitoare la minor constând în evaluări medicale și fotografii recente ale acestuia, să fie obligată pârâta ca în lunile martie și octombrie (zilele 1 - 5 de la începutul lunii) să-i permită accesul în domiciliul unde locuiește cu minorul pentru ca reclamantul să constate personal condițiile de viață și mediul în care crește minorul.
La termenul de judecată din 12.01.2009 s-a constatat că acțiunea din eroare a fost înregistrată ca fiind ordonanță președințială, obiectul acesteia fiind modificare program vizitare minor.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu i-a fost îngrădit în vre-un fel reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul, însă reclamantul nu a înțeles să-și exercite în mod concret acest drept. A mai arătat pârâta că de la pronunțarea divorțului și până în prezent pârâtul nu s-a achitat nici măcar de obligația de întreținere stabilită în favoarea minorului.
A mai precizat pârâta că acțiunea de față a fost promovată în scop de șicană întrucât chiar dacă a fost delegată în pe perioadă nelimitată, în cursul anului 2008 când a venit în țară cu minorul reclamantul cunoștea acest aspect fiind anunțat personal de părinții săi, nu a înțeles să viziteze copilul sau să se intereseze cu privire la starea de sănătate a acestuia și respectiv de evoluția sa.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr.1658/30.03.2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei; a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul - născut la 24.10.2003, timp de o lună în perioada vacanței de vară a minorului, respectiv 10.06-10.07.2009, două săptămâni în vacanța de iarnă în perioada 15 - 31decembrie și două săptămâni în perioada când pârâta se află în România, de vineri orele 16.00 până duminică orele 16.00, urmând ca minorul să fie adus de pârâtă la Primăria Dr. Tr. S și luat din același loc la sfârșitul perioadei de întrevedere.
A obligat pe pârâtă ca în perioada în care este în să transmită reclamantului informații referitoare la minor constând în evaluări medicale și fotografii recente ale acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței menționate, prin schimbarea locuinței minorului, situație în care sentința nu mai poate fi executată, astfel că se impune modificarea măsurii.
Cererea de a fi obligată pârâta să-i permită reclamantului accesul în domiciliul din a fost respinsă întrucât această modalitate nu este de natură să asigure realizarea unei relații afective între tată și fiu, având în vedere relațiile tensionate dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului aceasta a susținut că modalitatea stabilită de instanță nu ține seama de faptul că ea locuiește cu minorul în și este imposibil să-l aducă în perioadele stabilite. Astfel, a arătat că pe timpul vacanței de iarnă nu poate veni în țară deoarece nu are concediu, iar cheltuielile de transport sunt foarte mari. De asemenea, în vacanța de vară nu se justifică acordarea perioadei de o lună și nu trebuia să se mai acorde și cele două săptămâni atunci când vine în țară cu minorul. A solicitat să se încuviințeze legături cu minorul două săptămâni pe perioada vacanței de vară, perioadă care corespunde concediului de odihnă al subsemnatei.
Prin decizia nr.236/A din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de, împotriva sentinței civile nr.1658/30.03.2009 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, intimat reclamant fiind.
S-a schimbat parțial sentința în ceea ce privește programul de întrevedere minor în sensul că:
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul timp de o lună în vacanța de vară a minorului și timp de o săptămână în vacanța de iarnă a minorului urmând ca minorul să fie adus de pârâtă la Primăria Dr. Tr. S și luat din același loc la sfârșitul perioadei de întrevedere.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Astfel, instanța a apreciat că programul cel mai potrivit, care corespunde atât intereselor minorului, cât și nevoilor tatălui de avea legături personale cu copilul este de o lună în vacanța de vară a minorului și timp de o săptămână în vacanța de iarnă a minorului urmând ca minorul să fie adus de pârâtă la Primăria Dr. Tr. S și luat din același loc la sfârșitul perioadei de întrevedere.
S-a apreciat că perioada stabilită de prima instanță nu este cea mai potrivită, având în vedere că minorul locuiește cu mama sa în altă țară.
Astfel, este normal ca și în perioada vacanței de iarnă, care de regulă este în timpul sărbătorilor, copilul să stea și cu mama sa și deci o săptămână cu tatăl său ar foi suficient pentru aceștia.
Instanța a apreciat că referitor la cele două săptămâni stabilite pentru perioada în care pârâta se află în țară dau naștere unui arbitrariu prea mare, neputându-se stabili exact o anumită perioadă și putând conduce la disensiuni între părți cu privire la acest obiect, această dispoziție fiind greu de pus în aplicare.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.
A arătat că sărbătorile de iarnă trebuie petrecute alternativ de către cei doi părinți cu minorul și nu numai mama să aibă acest privilegiu.
Raportat la dispozițiile legii fundamentale (art.44 alin.1), ale Legii nr.272/2004 și art.43 alin.1 Codul familiei, prevalează în orice situație interesul superior al copilului determinat de multiplii factori, interes de care preponderent instanțele trebuie să țină seama.
Recurentul a apreciat că este în interesul superior al minorului să păstreze legături personale cu tatăl său recurentul, iar intimata prin atitudinea sa dând dovadă de rea credință, nu-i permite să-și exercite acest drept.
S-au depus la dosar: decizia civilă nr.236/A/2009, împuternicire avocat, onorariu avocat, taxă timbru, timbru judiciar.
Recursul este nefondat.
De fapt ceea ce solicită recurentul este concretizarea datelor perioadei în care s-a stabilit legătura cu minorul.
Trebuie avute însă în vedere particularitățile speței, în sensul că minorul este plecat cu mama sa în altă țară, în.
Față de această situație, instanțele nu au încălcat dispozițiile constituționale și nici legile speciale și drept comun în materie, dreptul recurentului de a i se permite legătura cu minorul, fiind respectat, acesta putând să și-l exercite, iar interesul minorului care are posibilitatea de a realiza relații pe plan afectiv emoțional cu tatăl său, prin admiterea acțiunii acestuia, nu este în nici un fel afectat prin modalitatea programului stabilit de către instanță.
Faptul că instanța nu a stabilit programul în modalitatea solicitata de recurent, ci în altă variantă, nu înseamnă că i-a încălcat acestuia din urmă vreun drept sau nu s-a avut în vedere interesul superior al copilului.
Tocmai pentru că s-a avut în vedere de fapt respectarea acestui interes superior al minorului, instanța a pronunțat soluția, prin stabilirea în mod generic a perioadei în care recurentul să aibă legături cu minorul și anume o lună în perioada vacanței de vară a minorului și timp de o săptămână în vacanța de iarnă a minorului.
Se poate reține că instanța nu a stabilit ca soluție, ca minorul să-și petreacă sărbătorile de iarnă numai cu mama, considerentele deciziei fiind interpretate greșit de către recurent.
Ceea ce se aduce la îndeplinire prin executare este dispozitivul hotărârii, or prin acesta, prin maniera generală de stabilire - "o săptămână în timpul vacanței de iarnă", fără a concretiza expres datele, reiese că dreptul recurentului în această privință de a putea avea legături cu minorul și în perioada sărbătorilor de iarnă nu a fost știrbit în nici un fel, instanța dând o posibilitate extinsă a acestuia de a-și stabili perioada.
Prin urmare critica recurentului în această privință este și ea neîntemeiată.
Este însă esențial, că trebuie avut în vedere faptul că minorul în vârstă de 6 ani locuiește în și este posibil ca perioada vacanțelor școlare să nu coincidă cu perioada vacanțelor din România, așa încât stabilirea legăturilor personale cu minorul, prin date exacte, așa cum a făcut instanța de fond, în perioada când sunt stabilite vacanțele românești, este lipsită de fundament.
De asemenea, mai mult decât atât, trebuie ținut seama de vârsta minorului, în viitor de programul lui de școală, care este posibil să nu coincidă perfect cu cel din România pentru a nu fi perturbat, prin fixarea unor date exacte, și de a constrânge familia acestuia să vină la o anumită dată fixă în țară, de posibilitățile materiale ale familiei, de starea de sănătate a minorului și a programului acestuia care nu trebuie să-l destabilizeze.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că acestuia prin multe astfel de deplasari, pe distanțe foarte lungi, din mediul în care trăiește, i se poate provoca o stare și de oboseală și stress, plus riscul la care este supus de multe ori în timpul mersului cu avionul, de factorii care țin de condițiile meteorologice, și-l pot împiedica să respecte cu exactitate anumite date fixe. factori externi așadar pot influența respectarea și posibilitatea de respectare a acestor date fixe: timp, cheltuieli, deplasare.
În considerarea interesului superior al minorului trebuie ținut seama de toate aceste aspecte, de faptul că fiind date particularitățile speței, este imposibil pentru familia ce locuiește în să-l aducă, față de aceste circumstanțe în perioade fixe stabilite și numai în această situație se poate considera ca respectat principiul consacrat de art.2 din Legea nr.272/2004.
Prin urmare stabilirea perioadei generic în vacanțele de vară și iarnă fără indicarea datei concrete a fost corect stabilită de către instanța de apel, atât minorului cât și părintelui respectându-li-se dreptul de a avea legături și de a dezvolta o relație părinte-copil, însă în mod obiectiv prin modalitățile arătate.
Prin stabilirea perioadei în mod generic mi li s-au încălcat în nici un fel dreptul, având în vedere în esență, în mod real și obiectiv particularitățile speței.
Nu trebuie avut în vedere numai dorința, dealtminteri firească și justificată a tatălui recurent de a-și vedea copilul, dar trebuie esențialmente ținut seama și de posibilitățile reale obiective ale minorului de deplasare, de duratele orelor de zbor, de oboseala drumului, de timpul și perioada în care acesta poate veni, funcție de programul său, căruia nu i se poate impune în aceste condiții speciale date fixe.
Stabilirea într-o manieră generală a acestei perioade și nu concretizate ca date, nu aduce nici o atingere dreptului recurentului, căruia i s-a încuviințat să ia legătura cu minorul în maniera arătată.
Apreciind că nu au fost încălcate dispozițiile art.43 alin.1 și 3 Codul familiei și a celorlalte dispoziții legale în materie, instanța văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza II Cod pr.civilă, va respinge recursul.
Conform art.274 Cod pr.civilă recurentul va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 236/A din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Obligă recurentul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei pârâte.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehn.2 ex/08.12.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea... | Plasament. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
