Divort. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin preșdinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 156/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu reclamantul și autoritățile tutelare PRIMĂRIA și PRIMĂRIA, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat OG, reprezentându-l pe intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimatul reclamant.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat OG, pentru intimatul reclamant, a arătat că tribunalul a reținut în mod corect situația de fapt, respectiv că relațiile dintre părți sunt iremediabil vătămate, așa cum rezultă și din probele administrate în cauză. În ceea ce privește cuantumul pensiei alimentare, instanța a soluționat acest capăt de cerere în mod corect, prin raportare la dispozițiile legale referitoare la salariul mediu pe economie. A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.01.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta în anul 1997 din vina pârâtei, revenirea la numele anterior, încredințarea spre creștere și educare a celor 2 minori rezultați din căsătorie pârâtei, cu obligarea sa la plata pensiei de întreținere.
În motivarea acțiunii, a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în 1997, relație din care au rezultat minorii și. A arătat că pârâta avea un comportament necorespunzător, îl acuza în mod nejustificat că are relații extraconjugale, că soții sunt despărțiți în fapt.
Prin sentința civilă nr.1824/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Ss -a respins acțiunea, cu motivarea că părțile locuiesc împreună, iar reclamantul lucrează mai mult în Franța, pârâta fiind cea care are grijă de casă și copii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă 156 din 23 iunie 2008 Tribunalului Mehedințis -a admis apelul, s-a schimbat sentința și s-a admis acțiunea precizată, în parte.
S-a dispus desfacerea căsătoriei părților înregistrată în registrul stării civile al localității sub nr.9/30.09.1997, din culpă comună, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-au încredințat pârâtei spre creștere si educare minorii -, născut la 21 august 1998 și, născută la 25 noiembrie 2000 si a fost obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 200 lei lunar, câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data pronunțării deciziei și până la majoratul minorilor.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, încât căsătoria este vădit imposibilă pentru soțul reclamant.
S-a arătat că din probele administrate rezultă că de aproximativ 3 ani reclamantul este plecat în Franța pentru a munci, venind în țară în mod sporadic și având în vedere absența îndelungată a reclamantului, s-a concluzionat că relațiile dintre părți nu mai sunt relații specifice căsătoriei. S-a luat în considerare faptul că pârâta nu a întreprins nici o măsură pentru a-l determina pe reclamant să revină în domiciliu și să aibă o viață normală de familie, astfel încât căsătoria părților nu mai poate continua, din culpa ambilor soți.
Minorii au fost încredințați spre creștere și educare mamei, având în vedere absența reclamantului apelant de la domiciliul comun și împrejurarea că pârâta este cea care se ocupă de creșterea și educarea acestora. Pensia de întreținere a fost stabilită prin raportare la salariul minim pe economia națională.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, motivând că instanța de apel a apreciat în mod eronat probele, în sensul că nu a luat în considerare toate probele. S-a arătat că reclamantul a plecat în străinătate ca urmare a unei înțelegeri între soți, pentru a lucra, ceea ce nu echivalează cu o despărțire în fapt, deoarece părțile locuiesc împreună la revenirea în țară a reclamantului.
Recurenta a susținut că tribunalul nu a luat în considerare anchetele sociale, din care rezultă că are un comportament corespunzător, că motivele invocate de reclamant prin acțiune sunt contrazise de declarațiile martorilor.
O alată critică a privit modul în care a fost stabilită pensia de întreținere, deoarece din probe a rezultat că reclamantul obține venituri cu mult peste salariul minim pe economie, astfel că trebuia stabilită o pensie de întreținere mai mare.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile art. 304, instanța apreciază că recursul nu este fondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente.
În condițiile art. 304, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată sau casată numai pentru motive de nelegalitate, ceea ce presupune că situația de fapt, care ține de temeinicia hotărârii, nu mai poate fi pusă în discuție în această cale extraordinară de atac.
Tribunalul a analizat probele ce au fost administrate, probe care au privit raporturile personale dintre soți, stabilind chestiunile de fapt privind modul în care fiecare dintre soți s-a preocupat de menținerea căsătoriei și împrejurarea că aceștia sunt despărțiți în fapt.
Asupra aspectelor ce rezultă strict din analiza declarațiilor martorilor instanța de recurs nu se poate pronunța, fiind aspecte legate de temeinicia deciziei din apel, urmând să analizeze doar modul în care legea a fost aplicată în speță. De asemenea, în recurs nu poate fi valorificată critica vizând nepronunțarea instanței de apel asupra unor probe, întrucât acest motiv de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304
Potrivit art. 38 fam. instanța poate desface căsătoria prin divorț atunci când raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În cauză s-a stabilit că în urmă cu peste trei ani reclamantul a plecat în străinătate, la muncă, și că între soți au intervenit diverse neînțelegeri, dovedite nu numai cu declarațiile de martori, dar și cu scrisori trimise de părți în cursul anului 2007( fila 9 dosar judecătorie). Aceste neînțelegeri au determinat promovarea altor două acțiuni de divorț, în anii 2005 și 2006, care au fost respinse de instanțe. După data soluționării ultimei acțiuni între soți nu a fost reluată conviețuirea, tribunalul reținând corect că niciunul dintre aceștia nu s-a preocupat pentru restabilirea unui climat specific căsătoriei.
Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a concluzionat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, deoarece viața de familie presupune nu numai un domiciliu comun al soților, dar și promovarea acelorași interese, bazate pe sentimente de încredere, respect reciproc, responsabilitate față de viața de familie, în general, și față de creșterea minorilor.
Cât timp reclamantul și pârâta împart doar sporadic aceeași locuință, dar nu au reluat viața de familie, nu au făcut demersuri pentru normalizarea situației lor, continuarea căsătoriei constituie o simplă situație de drept, fără a avea o expresie de fapt, în relațiile personale dintre soți. Ca urmare, menținerea unei căsătorii formale nu este în interesul părților, iar perioada relativ lungă de timp de când soții sunt despărțiți justifică soluția de admitere a acțiunii.
Ancheta socială se circumscrie probei cu înscrisuri și face dovada condițiilor de locuit ale părților, a situației copiilor minori, însă nu poate constitui temei probator pentru motivele de divorț.
Potrivit art. 89 și 94 fam. pârâtul are obligația de a întreține pe cei doi minori rezultați din căsătorie, obligație stabilită de tribunal. Cuantumul legal al pensiei a fost stabilit corect, în raport de venitul minim pe economie, deoarece nu s-a făcut dovada unor venituri fixe, cu caracter de repetabilitate ale pârâtului. Potrivit art. 1169 civ. cel care face o afirmație în instanță are obligația să o dovedească, iar pârâta, susținând că reclamantul ar avea alte venituri, nu dovedit susținerile sale. Deși este stabilit că reclamantul lucrează în străinătate, nu s-a putut determina care este venitul său lunar fix.
Cuantumul pensiei de întreținere se poate modifica, potrivit nevoilor de creștere și educare ale minorilor și potrivit modificărilor intervenite în veniturile reclamantului, astfel că pârâta poate formula o acțiune prin care să solicite majorarea prestației, dacă sunt întrunite cerințele arătate și dacă poate dovedi cuantumul veniturilor debitorului obligației de întreținere.
Apreciind că dispozițiile legale au fost respectate de tribunal și că nu sunt incidente motive de recurs în sensul art. 304 c, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 156/A din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu reclamantul și autoritățile tutelare PRIMĂRIA și PRIMĂRIA, având ca obiect divorț.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored GI/2ex/19.01.2009
Jud. apel,
Jud.fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
| ← Plasament. Decizia 2239/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
