Divort. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 241 din 8.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - pârâtă Miara care se legitimează cu seria -, nr. -, eliberată de Poliția B la data de 10.07.2003, CNP - și avocat pentru intimatul - reclamant, lipsă fiind intimata - autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta - pârâtă având cuvântul solicită admiterea recursului modificarea în tot a deciziei recurate iar pe fond respingerea acțiunii de divorț, arată că intimatul a plecat în cu 6 ani în urmă și a lăsat multe datorii și doi copii minori, relații dintre recurentă și intimat au fost reluate, și ambii își doresc continuarea căsătoriei, dar totodată arată că nu a fost pe toată această perioadă de timp în la intimat întrucât nu a putut să obțină viză de la Ambasadă și că nici intimatul nu a mai venit în țară.
Avocat pentru intimatul - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea hotărârii din apel ca temeinică și legală, arată că nu poate confirma cele afirmate de recurenta, nu există nici o posibilitate de a se împăca, părțile sunt despărțite de foarte mult timp, intimatul nu dorește să se întoarcă în țară și să reia relațiile cu recurenta. Mai arată că dacă intimata își vedea de și de societatea comercială înființată împreună, nu se ajungea la desfacerea căsătoriei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După dezbateri recurenta - pârâtă depune la dosar concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4093 din 6 iunie 2007 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a respins acțiunea de divorț formulată de reclamantul în contradictor cu pârâta și s-a luat act de renunțarea pârâtei la cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a chemat în judecată pârâta pentru a se desface căsătoria lor și încredințarea minorilor pârâtei.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, însă la termenul din 6 iunie 2007 renunțat la această cerere.
S-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 18 septembrie 1985 iar din căsătorie au rezultat doi copii, doar unul minor la data desfacerii căsătoriei, respectiv, născut la 22 noiembrie 1999.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamantul este plecat în de mai mulți ani, iar pârâta a fost în imposibilitate să-l urmeze, neputându-i-se reține vreo culpă. Anterior plecării reclamantului soții s-au înțeles bine, situație în care s-a apreciat că acțiunea de divorț trebuie a fi respinsă.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar Tribunalul Bacău prin nr. 241 din 8 septembrie 2008 admis apelul, a schimbat în parte sentința, a admis acțiunea principală, a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, încredințându-se pârâtei spre creștere și educare minorul pârâtei, reclamantul fiind obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia.
Tribunalul a reținut că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, împrejurare care nu mai face posibilă continuarea căsătoriei, părțile fiind despărțite în fapt încă din anul 2002 când apelantul a părăsit domiciliul comun, dar culpă are și intimata care nu a reușit să ajungă la om înțelegere cu soțul său.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă de timbru de 19 lei conform chitanței nr. - din 19 noiembrie 2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, depuse la dosar.
In motivarea recursului se arată în esență că hotărârea este nelegală, solicitând respingerea acțiunii de divorț întrucât vina vătămării relațiilor conjugale aparține exclusiv reclamantului, care nu a solicitat a se desface căsătoria din vina ambelor părți instanța pronunțându-se mai mult decât s-a cerut.
Arată reclamanta că, nu are culpă în degradarea relațiilor de familie întrucât s-a ocupat, de gospodărie, de copii, de firma la care soțul său era asociat și s-a pus de acord cu acesta asupra modului de educare al copiilor, iar instanța a greșit nepunând în discuție capătul de cerere privind pensia de întreținere și cuantumul acesteia.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenta a susținut că nu are culpă în degradarea relațiilor de familie, culpa ar aparține doar soțului său, situație în care ar fi trebuit respinsă acțiunea de divorț. Aceste susțineri nu vor putea fi reținute deoarece, culpă în destrămarea relațiilor de familie are și recurenta-pârâtă care nu s-a preocupat de reluarea traiului în comun cu soțul său, imposibilitatea de a obține viză în vederea plecării în, nefiind de natură a conduce la concluzia că aceasta nu ar avea nici o vină la vătămarea relațiilor de familie.
Părțile sunt despărțite în fapt de mult timp, respectiv din anul 2002 și nu au mai reluat traiul în comun astfel încât se poate concluziona că relațiile dintre părți nu mai sunt cele specifice unei relații de căsătorie.
Chiar dacă reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei din vina pârâtei, nu se poate reține că instanța s-a pronunțat mai mult decât s-a cerut atunci când a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, întrucât instanța apreciază în raport de probatoriul administrat în cauză, culpa la desfacerea căsătoriei, iar reclamantul a solicitat în esență desfacerea căsătoriei, asupra căreia s-a pronunțat instanța, situație în care nici motivul de recurs referitor la acest aspect nu va putea fi reținut.
Referitor la pensia de întreținere, se va aprecia că prin acțiunea introductivă s-a solicitat și obligarea la pensie de întreținere în favoarea minorilor în situația încredințării acestora intimatei, situație în care nu se poate reține că nu s-ar fi pus în discuție acest aspect, cu atât mai mult cu cât instanța în mod obligatoriu trebuie să se pronunțe asupra obligării celuilalt părinte, căruia
nu i-a fost încredințat minorul, la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia, fiind un drept al minorului.
Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere întrucât la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte veniturile obținute de intimatul - reclamant în mod corect s-a stabilit cuantumul pensiei raportat la venitul minim pe economie.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 304 pct. 9 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta din B,-, jud. B împotriva deciziei civile nr. 241 din 8.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Giacăș
- - - -
-
GREFIER,
Red.sent. C
Red.,
Red.
.ct/2 ex.
20.01.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Giacăș
| ← Plasament. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Timisoara | Plasament. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
