Divort. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 19
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei civile nr. 936 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, privind pe intimatul, pentru divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat contestatoarea -, asistată de av. și intimatul, asistat de av., în substituirea av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta intimatului depune la dosar delegația de substituire și concluzii scrise și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr. 936/14.10.2008 și dispunerea rejudecării recursului, întrucât instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze efectiv și în mod real motivele de modificarea a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației, arătând că instanța de recurs a cercetat toate motivele de modificarea sau casare invocate de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare, înregistrată sub nr- din 24.11.2008 la Curtea de Apel Timișoara, contestatoarea a solicitat anularea deciziei civile nr. 936 din 14.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- și dispunerea rejudecării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 188 din 5 iunie 2008 Tribunalului Arad în dosar nr-.
Din motivele contestației în anulare, se reține că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze efectiv în mod real motivele de modificarea a hotărârii judecătorești recurate, motive ce au fost grupate pe trei probleme esențiale, respectiv: existența autorității lucrului judecat, tardivitatea modificării acțiunii de divorț și problema inexistenței vreunei culpe imputabile pârâtei.
Se arată că argumentele din motivele de recurs nu au fost analizate, deși s-a arătat că ambele instanțe au soluționat greșit și nemotivat excepția lucrului judecat, și că în realitate cele două instanțe au încercat să înlăture starea de fapt stabilită cu putere de lucru judecat cu ocazia primului proces de divorț, făcând trimitere și la decizia nr. 1791/2006 a Curții de Apel Timișoara, care a soluționat un caz identic, ceea ce impunea instanței de recurs să examineze în mod efectiv aceste motive, iar prin formularea cu caracter general și pur teoretic că cele două instanțe au respins în mod corect excepția autorității lucrului judecat, având în vedere dispozițiile art. 610. pr. civ. echivalează cu omiterea examinării lor, fără a fi supuse judecății instanței de recurs.
În ceea ce privește excepția tardivității motivării acțiunii de divorț, arată că instanța de recurs a reținut că în mod corect au fost respinse cele două excepții, cu trimitere la conținutul dispozițiilor art. 609 și art. 137 alin. 2. pr. civ. fără a raporta aceste prevederi legale la datele concrete ale cauzei și mai ales fără a examina criticile concrete, pe acest temei, din motivele recursului formulat de către pârâtă.
Pe fond, arată că instanța de recurs trebuia să reproducă relatările din declarațiile martorilor, cu nominalizarea acestora, din care rezultă dovada concretă a acuzațiilor reclamantului din precizarea de acțiune și caracterizarea lor ca reprezentând culpa gravă a pârâtei, pentru ca prin aceasta, să se justifice înlăturarea ca lipsite de pertinență criticile din recurs.
Analizându-se contestația în anulare de față, decizia atacată, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 318 teza II pr. civ. se constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece contestația în anulare reprezintă o cale de retractare a unei hotărâri definitive, și nu de cenzură judiciară, fiind astfel inadmisibilă invocarea unor pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de soluționare a excepțiilor sau incidentelor procedurale sau de interpretare sau aplicare a dispozițiilor legale incidente, precum și reiterarea unor motive asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat, întrucât scopul urmărit de legiuitor nu a fost acela ca prin contestația în anulare să deschidă părților calea unui "recurs la recurs".
Cât privește cele două excepții invocate de către pârâta - recurentă, acestea au fost analizate de către instanța de recurs, respectiv excepția puterii lucrului judecat, fiind înlăturată pentru motivul că, parte din motivele de divorț invocate, sunt ulterioare hotărârilor din procesul anterior, iar excepția tardivității, fiind înlăturată pentru motivul că, precizarea de acțiune din 21.02.2008 nu a constituit o modificare de acțiune în sensul art. 132 alin. 1. pr. civ. aceste argumentații fiind suficiente în condițiile în care instanța de recurs și-a însușit soluțiile instanțelor anterioare cu privire la aceste excepții procedurale.
Pe de altă parte, starea de fapt reținută de instanțele de fond și apel, nu putea face obiectul controlului judiciar în recurs, recursul fiind o cale extraordinară de atac în care se discută numai motive de nelegalitate, fapt pentru care instanței de recurs nu i se poate reproșa că nu a reanalizat în detaliu depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, întrucât instanța de recurs nu avea o astfel de îndatorire.
Mai mult, practica judiciară în materia contestației în anulare a statuat unanim că nu există o omisiune a instanței de a cerceta vreunul din motivele de recurs, în situația în care instanța de recurs a analizat grupat toate criticile și susținerile formulate de recurentă (, Secția Comercială, decizia nr. 2311 din 9 mai 2000 în 2000, p. 457).
Față de cele de mai sus, constatându-se că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, urmează să fie respinsă ca atare, menținându-se decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei civile nr. 936 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, privind pe intimatul, pentru divorț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. /30.01.2009
Tehnored. 2 ex./03.02.2009
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Maria Lăpădat, Adriana Corhan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire domiciliu minor. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Tg... → |
|---|
