Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1471/R-MF
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, cu domiciliul ales la, în Curtea de A, str.- -, -2C,.D,.12, jud.A, împotriva dec.civ.nr.86/A/MF/11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Curtea de A, str.- -, -.B,.29, jud.
Recursul este legal timbrat, în baza chitanțelor de la dosar.
Curtea constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, în încheierea de la această dată fiind consemnate susținerile părților, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului;
Constată că, prin sentința civilă nr.11/MF/7 ianuarie 2009, Judecătoria Curtea d Argeș, după ce, prin încheierea din data de 26 martie 2008, admisese în parte, în principiu acțiunea formulată de reclamantul și, tot astfel, cererea reconvențională formulată de pârâta, a dispus partajarea bunurilor constatate cu acel prilej ca fiind dobândite de către foștii soți în timpul căsătoriei, dar și a pasivului contractat pentru constituirea comunității de bunuri, atribuind bunurile potrivit variantei
Împotriva sentinței, în termen, a declarat apel reclamantul, prin procurator, criticând-o pentru greșita reținere a întinderii pasivului comunității, deși numai o parte a fost achitat în comun, cealaltă fiind suportată exclusiv, după despărțirea în fapt, de către reclamant.
Tribunalul, prin decizia civilă nr.86/A/MF/11 iunie 2009, admițând apelul, a schimbat compunerea loturilor micșorând sulta pe care lotul revenit reclamantului o are de plătit celui revenit pârâtei la numai 37.455 lei, în loc de 57.635,5 lei.
Pentru a pronunța soluția, s-a reținut în fapt că, într-adevăr, din creditele contractate de către soți o parte a fost suportat exclusiv de către reclamant, motiv pentru care ea trebuie imputată pârâtei, după cum tot acesteia se impune a i se imputa și uzura calculată a autoturismului rămas în folosința sa exclusivă, după despărțirea în fapt.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru greșita imputare a datoriilor către bănci în valoarea pretinsă de către reclamant, fără a se dispune efectuarea unei expertize contabile, dar și pentru faptul că instanța nu a ținut cont că părțile, în dorința de a stinge într-un mod cât se poate de amiabil litigiul lor, au înțeles să nu solicite probe referitoare la suportarea pasivului, chestiunea urmând a fi judecată ulterior.
S-a mai criticat soluția pentru neobservarea faptului că unul dintre împrumuturi nu a fost folosit de către soți, ci s-a făcut pentru o terță persoană care s-a obligat să-l achite ea însăși.
Cât despre împrumutul contractat în vederea achiziționării autoturismului și respectiv acest bun, se arată că instanța, analizând probatoriul, a ajuns la soluția contrară realității și total vătămătoare pentru recurentă.
O altă critică adusă soluției este cea privitoare la modul de evaluare a probelor privind datoria făcută în sistemul cardului de salarii, neținându-se cont nici măcar de propunerea reclamantului cu privire la cuantumul suportării pasivului de către acesta.
Curtea, în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, pus în discuție existența căii de atac promovată față de valoarea litigiului așa cum a fost ea stabilită la momentul investirii, respectiv 20.000 lei activ (10.000 lei-apartament, 10.000 lei-autoturism) și pasivul ce grevează comunitatea, inițial de 6.000 lei și 7.500euro, la care se adaugă valoarea bunurilor mobile, așa cum a fost ea indicată de către pârâtă prin cererea reconvențională.
Prin întâmpinare, reclamantul a invocat și tardivitatea recursului formulat.
Asupra excepției pusă din oficiu, Curtea constată că aceasta este fondată.
Așa cum rezultă din cererea inițiatoare de proces, valoarea litigiului, potrivit prețuirii dată de părți, atât de către reclamant, cât și de către pârâtă prin cererea reconvențională, nu atinge limita prevăzută de art.2821Cod procedură civilă, de 100.000 lei.
În atare situație, urmează a se observa că soluția pronunțată de către prima instanță asupra cererii cu care a fost investită, indiferent de faptul că, pe parcursul judecății, s-au stabilit valori mai mari ale patrimoniului de împărțit, ca urmare a efectuării expertizei, era una supusă numai recursului, iar nu și apelului.
Soluția tribunalului fiind una de recurs, nu face parte din cele prevăzute de art.299 Cod procedură civilă, respectiv nu este supusă, la rândul său, căii de atac prevăzută de acesta.
Soluția este departe de a îngrădi părților drepturi consacrate constituțional, î pricina bucurându-se de dublul grad de jurisdicție pe care legiuitorul i l-a prevăzut, apelul fiind, chiar, mai permisiv în privința termenelor de motivare, a probelor ce pot fi administrare decât recursul, reglementarea prev.de art.2821Cod procedură civilă constituind garanția aplicării principiului prev.de art.6 pct.1 al privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Limitarea numărului căilor de control jurisdicțional nu reprezintă o îngrădire a accesului la recursul efectiv, însăși Convenția Europeană a Drepturilor Omului permițând asemenea limitări, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Calea de atac menționată în decizie nu are relevanță ea fiind dată de lege, așa încât, recursul la recurs formulat în cauză, fiind inadmisibil, sens în care, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta, cu domiciliul ales la, în Curtea de A, str.- -, -2 C,.D,.12, jud.A, împotriva dec.civ.nr.86/A/MF/11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dos.nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Curtea de A, str.- -, -.B,.29, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Red.-/27.10.2009tehnored. GM/4 ex. Grefier,
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
