Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1959/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator date 3918
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1959/R-MF
Ședința publică din 17 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.50/A/MF din 27 martie 2009, deciziei civile nr.114/A/MF din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii nr.86/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii nr.864/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar de 5 lei și a chitanțelor de plata taxei judiciare de 475 lei.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că s-au depus, prin serviciul registratură, note din partea recurentului privind calcularea taxei de timbru.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză, situație în care Curtea, constatând încheiată cercetarea judecătorească, acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Avocat, pentru recurentul-pârât susține recursul, așa cum a fost motivat în scris. Arată că, prin decizia asupra masei de împărțit, instanța a stabilit contribuții raportate la fiecare bun în parte, ceea ce reprezintă o procedură nelegală, întrucât modul de imputare a fost stabilit în condițiile art.315 Cod procedură civilă prin decizia dată în recurs, în sensul aplicării la întreaga masă de bunuri comune. O altă greșeală o reprezintă modalitatea de stabilire a procentelor care, însumate, nu formează un întreg, așa încât expertul nu a respectat hotărârea și a adăugat pentru a ajunge la procentul de 100%.
O altă critică vizează menținerea încheierii de admitere în principiu, deși pârâtul o criticase și pe aceasta, iar apelul său a fost admis.
Arată că în mod greșit, instanța a scăzut dreptul de creață solicitat de reclamantă în sumă de 17.000.000 lei din suma de 182.066.925 lei, după care, din nou, reține un drept de creanță, în favoarea acesteia, în sumă de 17.000.000 lei.
Mai arată că instanța a pronunțat hotărârea fără a arăta motivele pe care se sprijină. Menținându-se și celelalte motive prezentate în scris, apreciază că greșelile atrag casarea deciziei pentru a se pronunța din nou asupra masei de împărțit și asupra cotelor, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat. cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța a procedat corect menținând contribuția proprie a fiecărei părți la achiziționarea apartamentului, întrucât fiecare a contribuit cu alte sume ca avans.
Referitor la procent, a revenit în sarcina expertului să rotunjească până la 100%, întrucât instanța nu putea face acest lucru, critica nefind fondată. În ce privește suma de 182.066.925 lei, a fost consemnată pe numele soției, cu drept de retragere pe numele soțului, care a retras întreaga sumă și a folosit- Intimata-reclamantă nu a făcut nicio obiecție la raportul de expertiză, deși valoarea apartamentului a crescut mult față de data achiziției.
Consideră că motivele invocate nu sunt de nelegalitate a deciziei pentru a fi reținute în recurs, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului;
Constată că, prin sentința civilă nr.4099 din 21 octombrie 2005, Judecătoria Pitești, după ce prin încheierea din 11 martie 2005 admisese în parte, în principiu, atât acțiunea formulată de reclamanta, cât și cererea reconvențională a pârâtului și constatase dobândirea, de către aceștia, în timpul căsătoriei, aos erie de bunuri, cu contribuții diferite, a dispus ieșirea lor din indiviziune, potrivit variantei I propusă de expertiza, fără a arăta motivul pentru care aceasta este considerată preferabilă.
În privința bunurilor proprii solicitate, prin încheierea de admitere în principiu s-a arătat că instanța se va pronunța odată cu fondul, fără ca, prin hotărârea fondului, să se mai arate care este soarta acestei cereri.
Împotriva sentinței și încheierii au declarat apeluri atât reclamanta, cât și pârâtul, prin decizia nr.98/A/MF din 5 mai 2006 Tribunalul Argeș, respingând apelul reclamantei și admițându-l pe al pârâtului,in sensul schimbării în parte a încheierii de admitere în principiu și reținerii, în favoarea reclamantei, a unei contribuții de 70%, în loc de 75%, iar în cea a pârâtului, o contribuție de 30%, în loc de 25%, asupra masei partajabile, din care au fost, totodată, eliminate 8 acțiuni la., 32 de acțiuni la., o pereche de cercei și două verighete și menținând celelalte dispoziții ale acesteia.
Prin decizia nr.172/A/MF din 25 septembrie 2006, Tribunalul Argeș, după refacerea expertizei cu aceste modificări, a admis în parte apelul pârâtului și l-a respins pe cel al reclamantei, a schimbat în parte sentința și a dispus ieșirea părților din indiviziune, potrivit variantei I de lotizare propusă de expertul apelului, constatându-se că sulta stabilită este cea mai puțin împovărătoare.
Împotriva ambelor decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește modalitatea de stabilire a întinderii contribuției fiecăruia dintre soți, fără ca instanța să motiveze în vreun fel soluția sa, ca și în ceea ce privește neexaminarea criticilor referitoare la existența vreunei contribuții proprii a reclamantei, după ce, deși a constatat că și pârâtul a avut o creanță personală asupra comunității de bunuri, aceasta nu s-a mai regăsit în drepturile asupra masei partajabile. Totodată, s-a criticat soluția pentru nemotivarea modului în care s-a ajuns ca, o sumă reținută de către în fața primei instanțe, să ajungă la una cu mult mai mare, deși nu existase vreo critică asupra acesteia și nici nu se dispusese vreo actualizare de către instanță. S-a mai criticat și modalitatea de lotizare apreciată ca inechitabilă, actualizarea neaplicându-se și contribuției proprii a pârâtului, odată cu introducerea ei în lotul reclamantei și scăderea ei din lotul pârâtului.
Prin decizia civilă nr.190/R/MF din 13 decembrie 2006, Curtea de APEL PITEȘTI, admițând recursul, a casat ambele decizii și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, constatând că, într-adevăr, instanța de apel nu și-a motivat soluția cât privește stabilirea contribuțiilor diferite ale soților, nu a cercetat existența unei contribuții proprii a reclamantei asupra dobândirii apartamentului, contribuția proprie a pârâtului la dobândirea unora dintre bunurile mobile și a unor bunuri proprii, provenind din drepturi de proprietate intelectuală, respectiv suma de 10.000.000 lei folosiți la cumpărarea unui autoturism. S-a mai constatat că instanța, deși a admis 6 din cele 8 critici aduse prin apel soluției, aceasta este contradictorie considerentelor, de altfel, nefiind administrate suficiente probe pentru stabilirea adevărului.
Rejudecând, după casare, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.77/A/MF din 1 iunie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și l-a admis pe cel al pârâtului, schimbând în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată de judecătorie la data de 10 martie 2005, în sensul scoaterii, din masa de partaj, a acțiunilor la cele două societăți, înlăturării dreptului de creanță al reclamantei în sumă de 17.000.000 lei ROL și constatând, totodată, contribuții egale ale părților de câte, asupra masei bunurilor comune, pentru ca, apoi, să constate că reclamanta a achitat din avansul pentru apartamentul bun comun 50.000 ROL și pârâtul 30.000 ROL, celelalte mențiuni ale încheierii fiind păstrate și dispunându-se efectuarea unei noi expertize care să actualizeze bunurile în funcție de prețul plătit, valoarea actuală de circulație, atât bunurile cât și creanțele și să propună variante de lotizare, între care să existe una pe cât posibil apropiată celei a fondului și să fie avute în vedere și dorințele părților.
Prin decizia civilă nr.25 din 5 februarie 2008, Tribunalul Argeș, respingând apelul reclamantei și admițându-l pe al pârâtului, a schimbat în parte sentința și a dispus atribuirea bunurilor în varianta A întocmită în apel, reținând că reclamanta are o contribuție mai mare la dobândirea apartamentului, așa încât se cuvine ca acesta să-i fie atribuit în lot.
Prin recursurile lor, părțile au criticat deciziile date asupra fondului și încheierii de admitere în principiu, Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.71/R/MF din 4 iunie 2008, admițându-le pe amândouă, casând ambele decizii și trimițând cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
În motivare s-a reținut că într-adevăr, potrivit art.30 Codul familiei, legiuitorul a înțeles să instituie o prezumție de egalitate în privința bunurilor comune, prezumție care însă poate fi înlăturată prin probe.
Instanța apelului a reținut că, într-adevăr, la achiziționarea apartamentului, reclamanta a contribuit cu suma de 50.000 lei, iar apelantul cu cea de 30.000 lei, bunuri proprii, pe care le reține ca reprezentând creanță împotriva comunității, după ce, mai înainte, consideră că această comunitate a fost dobândită în mod egal de către cei doi.
Or, soții nu au solicitat constatarea unor drepturi de creanță împotriva comunității, ci stabilirea unor cote comunitare inegale, în funcție de contribuția diferită investită în dobândirea acesteia.
De aceea, s-a constatat că se impune ca instanța, respectând voința părților de a solicita contribuții diferite, iar nu creanțe, să rejudece, așa cum a fost investită, iar cotele stabilite să se impute asupra întregii mase comunitare.
S-a mai dispus ca, la verificarea întinderii contribuțiilor, să fie avută în vedere și susținerea făcută de pârât privitor la investirea unei sume de 10.000.000 lei ROL reprezentând venituri din creația intelectuală, ce au regimul juridic de bun propriu potrivit art.31 lit.d din Codul familiei.
Întrucât reclamanta a pretins că are o contribuție de 70% asupra masei partajabile care provine, pe de o parte, din suma investită pentru cumpărarea apartamentului, iar pe de altă parte, din cea de 50.000 lei pentru cumpărarea unui autoturism, după cum a criticat soluția și pentru lipsa oricărei motivări în ceea ce privește excluderea din masa partajabilă a acțiunilor asupra a două societăți comerciale, iar pârâtul a criticat soluția pentru greșita reținere de către instanța de apel a sumei de 17.000.000 lei ROL pe care prima instanță nu o reținuse, iar apelul reclamantei asupra acestei chestiuni fusese respins, pentru nemotivarea excluderii din masa partajabilă a obiectelor din aur și apoi includerii lor valorice în lotul pârâtului, pentru contradicții între modul de imputare a sumei de 17.000.000 lei din cea de 182.065.925 lei, Curtea a dispus ca aceste critici să fie avute în vedere de către instanța de trimitere, ca apărări de fond, fără a le mai lua în discuție.
Rejudecând, după casare, Tribunalul Argeș, prin decizia nr.114/A/MF din 10 octombrie 2008, admis ambele apeluri, a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, a inclus, în masa partajabilă, acțiunile la cele două societăți comerciale, în cotă de, reținând că ele au fost valorificate de către pârât, a stabilit că reclamanta are o contribuție de 56,2% și pârâtul de 43,7% asupra apartamentului, o contribuție egală la dobândirea sumei de 165.065.920 lei ROL, ea fiind în totalitate însușită de către pârât, contribuție egală la dobândirea sumei de 21.090.740 lei ROL, suma fiind integral însușită de către reclamantă, a exclus de la masa partajabilă bunuri recunoscute de către pârât ca fiind proprii ale reclamantei, respectiv un covor țărănesc, 2 pături, 2 macaturi, 4 abajururi, 5 fultuci, 3 plăpumi și un inel din aur, a stabilit, în favoarea reclamantei, un drept de creanță de 17.000.000 lei ROL, iar în favoarea pârâtului, unul de 10.000.000 lei, fiind menținute celelalte dispoziții ale încheierii.
A fost fixat termen pentru a fi refăcute rapoartele de evaluare și lotizare.
În motivare, s-a reținut în fapt că apelul reclamantei este fondat față de probele cauzei, bunurile pe care acesta le privește fiind proprii ale soției, prima instanță de fond omițând să se pronunțe asupra lor, motiv pentru care a lăsat acțiunea nerezolvată.
În privința apelului pârâtului, s-a reținut că, față de contribuția fiecăreia dintre părți la plata avansului la dobândirea apartamentului bun comun, aceste părți se regăsesc în proporție de 56,2 % pentru apelantă și 42,7 % pentru apelant, în valoarea actualizată a apartamentului. În ceea ce privește suma de 10.000.000 lei bun propriu, ea a fost investită în achiziția bunurilor de uz gospodăresc. Acțiunile asupra patrimoniilor a două societăți comerciale, fiind înstrăinate mai înainte de partaj, s-a dispus a se reține ca valoare, la fel ca și suma de 165.065.920 lei despre care nu a arătat pentru care motiv o include în masă, ci numai că ea rezultă din scăderea darului manual de 17.000.000 lei făcut de către părinții reclamantei, cu care a fost achiziționat un autoturism înstrăinat ulterior. Această sumă de 17.000.000 lei a fost reținută drept creanță a reclamantei. fiind de către reclamantă la interogatoriu, s-a reținut ca făcând parte din comunitatea de bunuri și suma de 21.090.740 lei consemnată de soți la. și folosită exclusiv de către reclamantă.
După refacerea expertizelor, prin decizia civilă nr.50/A/MF din 27 martie 2009, tribunalul a dispus ieșirea din indiviziune, potrivit noii expertize, în varianta I, prin care bunurile au fost atribuite prioritar în natură, stabilindu-se cele mai mici sulte.
Împotriva deciziilor date în apel, în termen, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive încadrabile în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sinteză după cum urmează:
Deși potrivit îndrumării obligatorii a deciziei de casare, contribuțiile diferite ale părților la dobândirea masei comunitare trebuiau imputate asupra întregii mase, iar nu asupra unor bunuri distincte, tribunalul a nesocotit îndrumarea și a reținut cote diferențiate asupra apartamentului, precum și creanțe ale părților asupra aceleiași mase, deși se statuase că acele contribuții nu reprezintă creanțe.
Ba chiar, s-a încălcat limita în care instanța de apel fusese din nou sesizată, înrăutățindu-se pârâtului situația în propria cale de atac în sensul că, deși apelul prin care se invocase greșita acordare către reclamantă a contribuției superioare, fără ca ea să fi fost cerută, a fost admis, prin a doua soluție în apel, i-a fost acordată această contribuție.
Și motivarea soluției dată asupra masei de partajat se critică a fi contradictorie, în sensul că, după ce, mai întâi, din suma de împărțit de 182.066.925 lei se înlătură cea de 17.000.000 lei ce au fost donați de către părinți reclamantei, în continuare acesteia i se mai reține, încă o dată, aceeași valoare, de 17.000.000 lei, cu titlu de creanță asupra comunității.
Se mai invocă greșeala de calcul constând în modul de stabilire a cotelor procentuale de contribuție la dobândirea apartamentului, dar și lipsa motivelor pe care hotărârea se sprijină, în sensul că instanța nu a arătat pe ce își întemeiază statuările în fapt și care sunt argumentele de drept.
La fel, în ceea ce privește decizia prin care se atribuie loturile, aceasta este criticată pentru nelegalitate în aplicarea dispozițiilor art.30 Codul familiei, ca și a indicațiilor date prin decizia de casare cât privește stabilirea de cote procentuale asupra întregii mase, iar nu numai asupra apartamentului.
Prin întâmpinare, intimata arată că, în opinia sa, corectă este reținerea unor contribuții diferite asupra unor bunuri diferite din masa partajabilă, precum și lipsa temeiului acordării vreunui procent superior recurentului asupra bunurilor mobile. Cât despre critica vizând greșelile de calcul asupra acestor procente, se arată că ele sunt erori materiale și expertul de altfel le-a rezolvat când a făcut propriile calcule.
Nici în susținerea potrivit căreia nu ar fi solicitat o contribuție superioară nu se impune schimbarea deciziei întrucât, dimpotrivă, de la bun început a pretins o contribuție de 75% la dobândirea tuturor bunurilor comune, așa încât, nu există o înrăutățire a situației în propria cale de atac.
Curtea, examinând deciziile prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca fiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Așa cum rezultă din istoricul pricinii, decizia instanței de recurs a statuat, în condițiile art.315 Cod procedură civilă, cu putere obligatorie pentru instanța de trimitere, pe de o parte că eventualele diferențe de contribuție ale părților trebuie să se impute asupra întregii mase comunitare, la această contribuție luându-se în calcul sume deținute la intrarea în căsătorie, sume primite cu titlu de daruri manuale, dar și sume pe care legea le definește ca bunuri proprii, chiar dacă au fost dobândite în timpul căsătoriei.
Cu aceeași forță obligatorie, s-a statuat că instanțele de fond nu se pot pronunța asupra vreunui drept de creanță al oricăruia dintre soți asupra comunității, ci numai, așa cum ele au cerut, asupra contribuțiilor diferite investite din bunuri proprii cele dobândite în comun.
Acest regim s-a reținut atât în privința sumelor cu care fiecare dintre soți a participat la achitarea apartamentului, ca și la achiziționarea unui autoturism.
Procedând în sens contrar, tribunalul a pronunțat soluțiile sale cu încălcarea acestor statuări obligatorii, greșit aplicând legea, motiv pentru care critica adusă prin recurs și fondată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este întemeiată.
Pentru același motiv al reținerii unor drepturi de creanță, contrar calificării date de instanța de recurs, drept contribuții distincte, al dobândirea masei, a fiecăruia dintre soți, greșită este soluția asupra acestora.
De altfel, din exprimarea instanței rezultă fără dubiu că, într-adevăr, suma de 17.000.000 lei ROL a fost de două ori dedusă, mai întâi dintr-o sumă dobândită egal, de circa 180.000.000 lei, pentru ca, apoi, ea să fie constatată din nou creanță asupra comunității, urmând regimul obișnuit al actualizării și scăderii din masă.
Dincolo de nerespectarea legii, cum s-a arătat mai sus, în această privință instanța dă o motivare contradictorie, în sensul că odată reține o creanță asupra masei, altă dată o scade direct din masă.
Cât privește eroarea săvârșită de către instanță cu privire la stabilirea procentelor care, însumate nu ajung să formeze un întreg, este evident, aceasta constituie o greșeală de calcul, însă este inutil ca instanța de recurs să analizeze critica, câtă vreme cele arătate mai sus atrag necesitatea admiterii în condițiile art.315 pct.5 Cod procedură civilă a recursului împotriva ambelor decizii, casarea acestora și trimiterea, spre rejudecare, pentru ca instanța, pronunțându-se în fond în condițiile în care în mod obligatoriu s-a interpretat legea asupra raporturilor patrimoniale ale părților. Cu acel prilej, se vor recalcula procentele în care fiecare dintre acestea au contribuit la dobândirea întregii mase de partaj, prin raportarea valorii acestor sume la cea actuală a masei, ca și la momentul investirii lor.
După stabilirea acestor procente, este evident că se va impune și refacerea lotizării bunurilor, prilej cu care se va ține cont de toate criteriile impuse de prevederile art.6739Cod procedură civilă, așa încât, este inutilă examinarea criticilor aduse alegerii loturilor, prin prisma eventualelor critici de nelegalitate, în limitele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul ales la " ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în Pitești,-, etaj 4, județul A, împotriva deciziilor civile nr.50/A/MF din 27 martie 2009 și nr.114/A/MF din 10 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Pitești, Calea, -.B,.4, județul
Casează deciziile și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- ---, - -, - --,
Grefier,
,
Red.
/Tehnored.S/ Ex.6/15.01.2010.
Jud.apel: Gh./.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea... → |
|---|
