Divort. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.215
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR: Dr.- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.695/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect desfacerea căsătoriei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă personal, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, pârâta recurentă depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2 lei, cu chitanța nr.350/10.03.2009 și timbru judiciar în sumă de 0,5 lei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, problemele ivite în relația de căsătorie sunt trecătoare, părțile conviețuind și gospodărindu-se împreună.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.695/24 octombrie 2008 Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 2681/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată.
A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
A desfăcut din vina ambilor soți căsătoria încheiată la 15.09.1984, înregistrată în Registrul Stării Civile al Comunei, la nr. 27/15.09.1984.
A dispus reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "".
A disjuns capătul de cerere privind partajul bunurilor mobile și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Timișoara.
A obligat pârâta - intimată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul - apelant în sumă de 19,5 lei.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2681/04.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea civilă prin care reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta desfacerea căsătoriei părților din culă comună, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei și partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 15.09.1984, căsătorie din care a rezultat un copil, în prezent major.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.38 al.1 Codul familiei potrivit cărora instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț, atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Judecătoria a apreciat că reclamantul nu a fost în măsură să dovedească că pârâta a avut un asemenea comportament care să-i fie imputabil și dimpotrivă nici unul din martorii audiați nu cunosc motivele concrete care ar fi determinat apariția stărilor conflictuale între soți, nu au fost martori la incidente între aceștia și au relatat instanței împrejurarea că pârâta nu se face vinovată de destrămarea relațiilor de familie. Disponibilitatea pârâtei de a face compromisuri, în vederea menținerii acestei căsătorii, a fost evidențiată de martorii audiați care au arătat că în perioadele în care reclamantul consuma excesiv alcool, i-a oferit sprijinul de care avea nevoie și a manifestat înțelegere față de el. Martorii audiați la propunerea pârâtei au relatat că relațiile dintre soți s-au desfășurat normal, cu excepția unor episoade provocate de reclamant, pe care însă pârâta le-a trecut cu vederea și că pârâta a avut o atitudine ireproșabilă în viața de familie unde și-a îndeplinit toate obligațiile. Deși, reclamantul a încercat acreditarea ideii că pârâta s-a manifestat violent față de el și a depus la dosar un certificat medico-legal din data de 12.10.2007, nici un martor audiat nu a fost în măsură să relateze împrejurarea că pârâta ar fi avut o atitudine agresivă fizic față de soțul său, probă care urma să se coroboreze cu conținutul actului medical.
In ce privește depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului, instanța de fond a reținut că aceștia au avut o atitudine vădit subiectiva, fiind sora și fratele reclamantului, că aceștia nu au vizitat părțile la domiciliu comun decât de câteva ori în cei peste 20 de ani de căsnicie, împrejurări față de care nu sunt dovedite susținerile reclamantului, nu s-a dovedit vreo culpă a pârâtei, iar aceasta consideră că relațiile de căsătorie pot continua.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii.
În motivare reclamantul apelant a susținut că din probele administrate rezultă clar faptul că între părți există disensiuni iremediabile care au dus la separarea în fapt.
A mai menționat reclamantul apelant că prima instanță recunoaște în chiar cuprinsul hotărârii că între părți există conflicte și că aceasta ( instanța) nu trebuia să se aplice asupra izvoarelor conflictelor ci să analizeze dacă acestea constituie sau nu motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei.
Pârâta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând în principal că existența conflictelor între părți nu este suficientă pentru a conduce la desfacerea căsătoriei, ca și culpă în cauză, iar prima instanță a analizat aceasta stabilind că îi aparține reclamantului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente tribunalul a constatat apelul ca fiind fondat.
Tribunalul a avut în vedere depoziția martorului audiat în apel potrivit căreia acesta cunoștea că neînțelegerile dintre părți au survenit în urmă cu aproximativ 1 an, datorită faptului că intimata a fost plecată în Italia și l-a pus pe noul soț să îl sune pe apelant și să îl amenințe cum că va veni el în locul lui în apartament, că părțile s-au separat în fapt în urma acestui incident, că pârâta lipsea nopțile de acasă, că este apelată telefonic de diverși bărbați cărora li se adresează cu "dragă" și "iubițel" astfel încât să audă și reclamantul.
Același martor a mai declarat că l-a văzut pe apelant cu urme de zgârieturi, despre care acesta i-a spus că sunt rezultatul unei altercații cu intimata, incident la care a intervenit și poliția.
A mai declarat martorul că fiind raliat în concubinaj cu sora apelantului acesta vine în vizită de două trei ori pe săptămână relatând că nu mai suportă atmosfera tensionată de la domiciliul comun și că îi este teamă să i-a masa acasă pentru că intimata l-a amenințat că îi va pune otravă în mâncare.
În apel au fost audiate și martorele și care au declarat că nu cunosc aspecte legate de neînțelegerile dintre părți și nici că apelantul ar fi putut avea motive de nemulțumire față de intimată, aceasta fiind cea care i-a acordat sprijin pentru a renunța la consumul de alcool.
Tribunalul a apreciat că potrivit depozițiilor martorilor audiați în primul ciclu procesual rezultă existența unei stări conflictuale între părți, iar cu privire la cauza acestei situații martorii propuși de reclamant au arătat că pârâta avea o atitudine jignitoare față de reclamant, adresându-i insulte și nefiind de acord ca acesta să își viziteze familia, iar martorii pârâtei au susținut fie că aceste conflicte nu sunt imputabile pârâtei, fie că nu cunosc ca între părți să fi existat relații tensionate.
Potrivit art. 38 din fam. instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În raport de acest text de lege, prima instanță deși a reținut existența unei stări conflictuale între părți, în mod greșit a apreciat că nu se poate stabili cauza ei, deși martorii propuși de reclamant au relevat și aspecte legate de conduita necorespunzătoare a pârâtei iar aprecierea că acesta ar avea o atitudine subiectivă datorită gradului de rudenie cu reclamantul este eronată, cătă vreme în materie de divorț este îngăduită chiar audierea acestei categorii de persoane, prezumându-se că pot cunoaște mai bine părțile și relațiile dintre acestea.
Existența unei stări tensionate între părți, separarea acestora în fapt în aceeași locuință și conduita necorespunzătoare a pârâtei față de reclamant, materializată prin injurii și amenințări rezultă astfel cum înainte s-a reținut și din depoziția martorului audiat în apel la propunerea reclamantului.
Împrejurarea că martorii propuși de pârâtă în apărare nu cunosc aspecte legate de neînțelegerile dintre părți și afirmă că reclamantul nu putea avea motive de nemulțumire cu privire la aceasta nu dovedește inexistența vinovăției acesteia și nu pot conduce la respingerea cererii reclamantului doar dacă și restul probelor ar evidenția aceeași stare de fapt.
Cum însă în cauză au fost administrate și probe testimoniale ce atestă starea conflictuală prelungită între părți, imputabilă atât reclamantului cât și pârâtei, cum existența acesteia și separarea în fapt a soților fără reluarea ulterioară a conviețuirii tribunalul a apreciat că acestea constituie motive temeinice pentru care căsătoria nu mai poate continua, dispunând în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și desfacerii căsătoriei din culpă comună.
În temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 3 din fam, tribunalul a dispus ca pârâta să reia numele avut anterior căsătoriei.
Referitor la petitul privind partajul bunurilor comune, constatând că acesta nu a fost soluționat în fond în fața primei instanțe în raport de rezolvarea dată cererii principale, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, tribunalul, în baza disp. art. 165.proc.civ. coroborat cu disp. art. 158.civ. a disjuns acest petit și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că s-a dat o interpretare greșită a probelor administrate atât în fața instanței de fond cât și a instanței de apel, apelul fiind admis pe baza depoziției martorului care nu a cunoscut faptele relatate în mod nemijlocit, și a cărei afirmații au fost interpretate eronat.
De asemenea, arată că instanța de apel a interpretat greșit concluziile instanței de fond prin aceea că martorii au fost subiectivi, fiind rude cu reclamantul.
Pârâta mai arată că reclamantul a mai părăsit locuința conjugală în mod repetat, de fiecare dată acesta a revenit, părțile continuând mariajul, astfel că existența unor conflicte între părți nu este suficientă pentru a conduce la desfacerea căsătoriei, instanța de apel omițând să analizeze corect cărei părți aparține culpa în destrămarea relațiilor de căsătorie.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Analizând recursul declarat de pârâtă în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art.299-312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut existența unei stări conflictuale între părți, imputabilă atât reclamantului, care consuma băuturi alcoolice, părăsind în mod repetat domiciliul conjugal, cât și pârâtei, care potrivit martorului, audiat în fața instanței de apel, a plecat în Italia, de unde l-a pus pe noul soț să îl sune pe intimat și să îl amenințe că va veni el în locul lui în apartament, lipsea nopțile de acasă și era apelată de diverși bărbați, era violentă, avea o atitudine jignitoare față de reclamant, adresându-i insulte și creând stări tensionate.
Aceste neînțelegeri au determinat separarea în fapt a soților, fără reluarea ulterioară a conviețuirii, motiv pentru care instanța de apel a apreciat în mod corect că relația de căsătorie a părților nu mai poate continua.
Critica recurentei vizând faptul că instanța de apel ar fi interpretat greșit concluziile instanței de fond prin aceea că martorii au fost subiectivi, fiind rude cu reclamantul este neîntemeiată, în această materie audierea acestei categorii de persoane fiind admisibilă, tocmai datorită prezumției că pot cunoaște mai bine părțile și relațiile dintre acestea.
probelor administrate atât în fața primei instanțe cât și a instanței de apel au relevat atât culpa reclamantului cât și culpa pârâtei în destrămarea relațiilor de familie astfel că, susținerile pârâtei în recurs nu pot constitui un temei de modificare a hotărârii recurate, conform art.304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea urmând a respinge ca neîntemeiat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.695/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat Dr.- -
GREFIER
- -
Red.EN/12.03.2009
Dact./12.03.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Erica Nistor, Lucian Lăpădat
| ← Divort. Decizia 1958/2009. Curtea de Apel Pitesti | Decădere din drepturi părintești. Decizia 484/2008. Curtea... → |
|---|
