Divort. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 25
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,-,. 623,. B,. 4,. 17, jud. I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr.532/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și avocat pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care.
Domnul avocat depune împuternicire avocațială pentru intimatul.
Instanța pune în discuția părților excepția nulității recursului declarat de recurenta, în sensul neîncadrării în dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă.
Doamna avocat, având cuvântul, apreciază că motivele de recurs formulate de recurenta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere că recursul vizează programul de vizitare care a fost solicitat de către intimat, stabilit de către instanța de fond, și menținut în faza apelului. Consideră că la stabilirea programului de vizitare minor nu s-au avut în vedere interesele minorului.
Domnul avocat, având cuvântul, consideră că excepția invocată din oficiu de către instanță este întemeiată, întrucât, recursul nu se încadrează în nici unul din punctele prevăzute în disp. art. 309 Cod procedură civilă. Solicită admiterea excepției.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.14616/10.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iașia fost admisă cererea de divorț promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și cererea reconvențională.
A fost declarată desfăcută prin divorț căsătoria părților încheiată la data de 01.06.2002 și trecută în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului I, sub nr. 779/01.06.2002, din culpă comună.
S-a dispus revenirea soției la numele de familie avut anterior căsătoriei, de.
A fost încredințat reclamantei pârâte spre creștere și educare minorul, născut la data de 04.10.2004, cu obligarea pârâtului reclamant la plata lunară a pensiei de întreținere în favoarea minorului, de câte 170 lei, începând cu 18.06.2007 și până la majoratul copilului.
S-a încuviințat program de vizitare al minorului în favoarea pârâtului reclamant astfel: lunar - în a 2-a și a 4-a săptămână ora 1700, - duminica ora 1700, câte o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă și 2 săptămâni în perioada verii, cu posibilitatea luării copilului de la domiciliu.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond constatat că, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru divorț, revenirea la numele de familie avut anterior căsătoriei, încredințarea minorului - - născut la 04.10.2004 spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
În motivarea cererii, a arătat că din 2004 au început să fie foarte tensionate relațiile de familie, hotărând de comun acord că singura soluție este divorțul.
Cât privește situația copilului, acesta a avut cel mai mult de suferit, în prezent doar ea se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului și este în interesul acestuia să rămână la ea.
În susținerea cererii a solicitat proba cu acte, martori. A depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul legal citat și prezent în instanță, a fost de acord cu divorțul, ambele părți au solicitat un divorț din culpă comună, fără motivare, cu administrarea de probe doar în cererea de încredințare și legături personale cu minorul.
Pe cale reconvențională a înțeles să solicite legături personale cu minorul după următorul program: lunar,în a 2-a și a 4-a săptămână, de sâmbătă orele 1700- duminică orele 1700; câte o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă și 2 săptămâni vara, cu posibilitatea luării copilului de la domiciliu.
A arătat că este de acord cu încredințarea minorului către reclamantă, care în prezent îi interzice să aibă legături personale cu minorul, a refuzat bani și bunuri pe care le-a trimis către acesta.
În dovadă și contradovadă a solicitat proba cu acte, martori.
În cererea de legături personale, soția a fost de acord cu programul propus de soț, dar vizitele să aibă loc la domiciliul reclamantei-pârâte.
Analizând probatoriul administrat, instanța reținut că, cât privește relațiile de familie, dând eficiență dispozițiilor art. 617 al. 2 Cod procedură civilă, că va lua act de poziția părților și a reține că vina în destrămarea relațiilor de familie aparține în egală măsură ambilor soți.
Cu referire la situația minorului, se apreciază că de acesta s-a preocupat îndeosebi reclamanta-pârâtă, inclusiv în perioada în care soții ai locuit împreună, respectiv până în vara anului 2007; că minorul are condiții de creștere și educare la mamă, este atașat de aceasta, astfel că-l va încredința mamei spre creștere și educare, având în vedere și acordul pârâtului în acest sens.
În cererea reconvențională se apreciază că este dreptul celuilalt părinte, drept privind tot prin prisma interesului superior al copilului, de a menține legături personale cu copilul său, în limitele unui program judicios stabilit.
Se reține astfel, că relațiile tensionate dintre soți și-au pus într-adevăr amprenta și asupra relațiilor dintre tată și minor, acesta din urmă fiind nevoit să asiste de foarte multe ori la incidente ce au inoculat o stare de teamă asupra minorului chiar la revederea câteodată a tatălui-pârât.
Se apreciază însă că în vederea dezvoltării unei relații cât mai armonioase între pârât și minor, se impune cu atât mai mult a permite legături personale cu minorul, fără prezența mamei-reclamante, cu posibilitatea astfel, a luării minorului de la domiciliu.
Pe cale de consecință, a fost admisă atât acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, cât și cererea de vizitare minor în varianta propusă de pârâtul-reclamant.
A fost reținută culpa comună în cererea de divorț, cu revenirea soției la numele de familie d "".
A fost încredințat reclamantei minorul, cu obligarea pârâtului-reclamant la plata lunar a pensiei de întreținere în favoarea minorului, de 170 lei, în raport de veniturile realizate.
A fost încuviințat programul de vizitare al copilului în varianta propusă, precizată mai sus, cu posibilitatea luării copilului de la domiciliu.
În drept, art. 37 alineatul 2 Cod familie, art. 38 Cod familie, art. 40, 42, 86 și 94 Cod familie, art. 43 Cod familie, 97 Cod familie, art. 274 Cod procedură civilă, art. 607 și 617 alineatul 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta iar pârâtul declarat apel împotriva încheierii pronunțate în camera de consiliu la 7.04.2008.
Apelanta a arătat că programul de vizitare minorului nu fost stabilit corect având în vedere vârsta acestuia. Consideră apelanta că luarea copilului de lângă ea timp de 24 ore (de sâmbătă și până duminică) este un factor de stress și poate constitui o traumă psihică pentru acesta.
Apelanta susținut că minorul suferă de o serie de afecțiuni iar intimatul nu îi poate asigura condiții corespunzătoare.
A mai arătat că minorul trebuie să petreacă sărbătorile de iarnă și cu ea, iar cel mai potrivit program ar fi unul alternativ.
Prin decizia civilă nr.532/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul declarat de reclamanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.14616/10.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iași. A fost respins apelul declarat de pârâtul-reclamant împotriva încheierii din 7 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Vaslui.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:
Nu se poate astfel considera un element de traumă sau stress pentru minor, faptul că o dată la două săptămâni ar petrece sfârșitul de săptămână la domiciliul pârâtului intimat, chiar dacă vârsta minorului este de 3 ani.
Minorul trebuie să beneficieze de afecțiunea ambelor părinți pentru dezvoltarea sa armonioasă, părinți care au drepturi și obligații egale în această privință.
Apelanta susținut doar faptul că intimatul nu ar putea asigura copilului condiții corespunzătoare având în vedere alergiile de care suferă.
Potrivit art. 32 Legea 272/2004, părinții sunt obligați supraveghea copilul, asigura bunăstarea materială și spirituală acestuia, în special prin îngrijirea sa, prin menținerea relațiilor personale cu el(art. 31).
La judecarea fondului, s- reținut că relațiile tensionate dintre părți au afectat minorul, acesta fiind un motiv suplimentar pentru ca acesta să poată avea legături personale cu părinții săi separat.
Din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că ar fi contraindicată deplasarea minorului la domiciliul tatălui său ci doar faptul că suferă de o serie de afecțiuni.
Este de necontestat rolul îngrijirii materne, în aceste situații, dar programul de vizitare are în vedere perioadă mult mai lungă de timp, iar în situații speciale părinții se pot înțelege având în vedere interesul superior al copilului.
Nu s- dovedit faptul că pârâtul intimat nu ar putea îngriji copilul sau că nu ar fi în măsură a-i asigura un mediu corespunzător.
În privința sărbătorilor de iarnă, se consideră că instanța stabilit un program corespunzător, iar părțile se pot înțelege, astfel încât copilul să petreacă sărbătorile cu ambii părinți în interesul acestuia.
Prin urmare, se apreciază că sunt nefondate criticile formulate împotriva sentinței de fond iar apelul fost respins.
În privința apelului declarat de s-au reținut următoarele:
Apelantul pârât solicitat se îndrepta eroarea din dispozițiile sentinței de fond în sensul de se consemna "încuviințează program de vizitare minorului lunar în a 2- și a 4- săptămână vineri ora 1700duminică ora 1700, în loc de încuviințează program de vizitare minorului lunar în 2- și a 4- săptămână ora 1700- duminică ora 1700".
Instanța constatat corect că este vorba despre o modificare programului deoarece instanța nu stabilit momentul de început al perioadei de vizitare. Cererea pârâtului viza de fapt o completare hotărârii, dar conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța hotărăște doar asupra cererii reclamantului, astfel cum fost formulată.
Prin urmare apelul declarat de împotriva încheierii de îndreptare erorii materiale este nefondat și a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că în mod greșit a reținut tribunalul că ea ar fi fost de acord cu programul de vizitare așa cum a fost solicitat. Ea a precizat că nu se opune legăturii pârâtului cu copilul, dar față de starea de boală a acestuia din urmă dorește ca vizitarea să se facă la domiciliul său.
În fața instanței de apel au fost depuse o serie de acte medicale, care nu au fost luate în considerare la momentul pronunțării, acte care atestau necesitatea prezenței mamei pentru recuperarea afecțiunii nutriționale.
În fața instanței de recurs recurenta a depus copia sentinței civile nr.2842/03.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași prin care s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare conform dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 19.02.2009 Curtea a pus în discuția contradictorie a părților excepția neîncadrării motivelor de recurs formulate de în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Articolul 302 ind.1 alin.1 lit. c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză recurenta a precizat că motivele sale de recurs s-ar încadra în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Potrivit textului invocat modificarea unei hotărâri poate interveni atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs nu se precizează ce anume dispoziție legală a fost încălcată sau greșit aplicată.
Recurenta critică maniera în care instanța de apel a apreciat poziția sa procesuală și a interpretat probele de la dosarul cauzei, susținând că nu au fost avute în vedere unele înscrisuri medicale depuse în apel.
Este lesne de observat că recurenta nu face critici relative la nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Aspectele ce formează obiect de critică se cantonează doar în jurul unor motive de netemeinicie, decurgând din modalitatea de apreciere a probatoriului administrat, împrejurări care nu mai pot intra sub cenzura instanței de recurs întrucât punctul 11 al art.304 Cod procedură civilă a fost abrogat.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă să se constate nul recursul formulat de pârâta-reclamantă împotriva deciziei civile nr.532/10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi menținută.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr.532/10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
05.III.2009.-
2 ex.-
20 Februarie 2009
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 507/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
