Divort. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.45
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta (), domiciliată în comuna, județul S (la familia ), împotriva deciziei civile nr. 2 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamant intimat fiind, cu același domiciliu.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta recurentă solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada că nu realizează venituri, singura ei sursă de întreținere fiind ajutorul social de 89 lei. Întrebată fiind de către instanță, recurenta arată că în prezent fiul ei a împlinit 18 ani, ea este restantă cu pensia de întreținere însă cuantumul acesteia depășește suma pe care o primește de la ajutorul social.
Instanța respinge cererea de amânare, formulată de pârâta recurentă, la dosar existând înscrisuri din care rezultă veniturile realizate de aceasta și, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, lăsând la aprecierea instanței stabilirea pensiei de întreținere, în funcție de ajutorul social de care beneficiază.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung M sub nr- din data de 11.03.2008, reclamantul în contradictoriu cu pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 26 iunie 2006 din vina pârâtei, aceasta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie lui încredințat spre creștere și educare minorul, născut la data de 15 octombrie 1990, urmând ca pârâta să fie obligată la pensie de întreținere în favoarea minorului și la cheltuielile de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că neînțelegerile s-au datorat pârâtei care, pe parcursul căsătoriei, avut comportare necorespunzătoare, în sensul că vorbea urât, provoca scandaluri, întârzia nejustificat la domiciliu, era dezinteresată de problemele căsniciei și de îngrijirea copiilor; că aceasta întreținea relații extraconjugale, care au devenit la un moment dat notorii, fiind recunoscute atât de pârâtă cât și de tatăl acesteia.
A mai arătat reclamantul că din căsătorie au rezultat 4 copii, între care, în prezent, doar este minor, că toți copiii se află în întreținerea lui, au condiții bune de creștere și educare, astfel încât este în interesul minorului să-i fie încredințat, că în acest sens s-a pronunțat instanța atunci când a admis cererea sa reconvențională în cauza de divorț din dosarul nr- al Judecătoriei Cîmpulung M, prin sentința civilă nr. 421/2007 pârâta fiind atunci cea care a promovat acțiunea de divorț iar apoi, în apel, a renunțat la această acțiune.
La termenul din 22 mai 2008 pârâta a arătat că se opune la acțiunea de divorț promovată de reclamant, solicitând a i se acorda un termen pentru lipsă de apărare. La termenele următoare de judecată pârâta nu s-a mai prezentat în instanță și nu a mai propus probe în combaterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1430 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung M, s-a admis acțiunea, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată la data de 28 iunie 1986 și trecută în registrul stării civile al Primăriei Cîmpulung M, sub nr.81, din vina pârâtei, s-a dispus ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "" și s-a încredințat reclamantului spre creștere și educare minorul, născut la 15 octombrie 1990. Pârâta a fost obligată la plata pensiei de întreținere în sumă de 120 lei în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii, 11 martie 2008 și până la majoratul acestuia și totodată să-i plătească reclamantului suma de 839 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relațiile dintrre soți sunt grav și iremediabil vătămate, reluarea conviețuirii nemaifiind posibilă datorită pârâtei care a manifestat un total dezinteres în continuarea relațiilor de familie.
În baza art.86 și 94 din codul familiei pârâta fost obligată la pensie de întreținere în favoarea minorului, la stabilirea căreia instanța a avut în vedere vârsta și nevoile acestuia cât și împrejurarea că nici unul dintre părinți nu este încadrat în muncă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând-o pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie; în dezvoltarea motivelor de recurs depuse la filele 3-4 dosar a susținut că este de acord cu desfacerea căsătoriei, însă consideră că ambele părți se fac vinovate de destrămarea relațiilor de familie. apoi, că este netemeinică obligarea ei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 120 lei lunar, câtă vreme singurul său venit este ajutorul social, acordat în conformitate cu prevederile legii nr.416/2001, în sumă de 83 lei.
Prin decizia civilă nr.2 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, cu motivarea că susținerile apelantei, potrivit cărora și reclamantul ar avea o vină în desfacerea căsătoriei nu sunt susținute de nici un suport probator.
Astfel din declarația martorei, propusă de pârâtă și audiată în apel, rezultă că pârâta și-a adus contribuția la destrămarea relațiilor de familie, prin scandalurile pe care le făcea, prin faptul că îl mustra pe reclamantul intimat.
Criticile privitoare la greșita calculare a cuantumului obligației de întreținere pe care apelanta o datorează minorului, născut la data de 15.10.1990, au fost apreciate ca nefondate întrucât practica judiciară în materie a statuat că, în situația în care debitorul obligației de întreținere nu realizează venituri, se presupune existența unui câștig în muncă cel puțin la nivelul salariului minim pe economie, funcție de care se calculează pensia de întreținere datorată.
Cum apelanta nu a probat că se află în imposibilitate de a munci, urmare a unei incapacități totale sau parțiale, datorată bolii sau unei alte cauze, întemeiat s-a procedat, de către prima instanță la stabilirea pensiei de întreținere potrivit venitului minim realizat pe economia națională.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o sub aspectul netemeiniciei dispoziției instanței de fond, prin care a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiului său, într-un cuantum care depășește venitul său lunar, constând în ajutorul social de 83 lei.
Din această sumă ea trebuie să se întrețină și să-și cumpere medicamente, în timp ce fostul soț, de muncă, realizează venituri foarte mari iar fiul beneficiază de bursă și alocație, fiind ajutat și de surorile lui care lucrează în străinătate.
A mai arătat că prin hotărârea primei instanțe a fost obligată la cheltuieli de judecată foarte mari, nedovedite, neavând posibilitatea să le achite.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este nefondat.
În mod întemeiat obligația de întreținere stabilită în sarcina recurentei de către prima instanța și menținută în apel a fost apreciată în raport de venitul minim pe economie (o pătrime conform disp.art.94 al.3 Codul familiei), practica judiciară fiind constantă în acest sens.
Astfel, în cazul unei persoane apte de muncă se presupune că aceasta poate realiza lunar un venit cel puțin egal cu salariul minim pe economie, care, în prezent, depășește 500 lei și doar în situația în care se dovedește că există o cauză independentă de voința sa care afectează capacitatea de muncă total sau parțial, ori alte cauze, acest cuantum poate fi diminuat.
Recurenta a depus la dosar dovada că primește un ajutor social de 89 lei și o adeverință medicală din care rezultă că suferă de anumite boli însă nu a dovedit faptul că din cauza acestor boli se află în incapacitate de a munci și că este nevoită să se întrețină doar din ajutorul social.
Faptul că părintele căruia i-a fost încredințat minorul realizează venituri mari și că minorul beneficiază de bursă, alocație și ajutorul altor rude - aspecte nedovedite de altfel - nu are relevanță în cauză, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul fiind obligat să contribuie și el la cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea acestuia,astfel cum prevăd disp.art.42 al.3 Codul familiei.
Cât privește motivul de recurs, vizând obligarea la plata unor cheltuieli de judecată prea mari de către instanța de fond, se constată că această critică nu fost supusă analizei instanței de apel, fiind formulată pentru prima dată în recurs, așa încât nu mai poate fi cenzurată în această cale de atac.
Față de cele reținute și văzând dispozițiile art.312 al.1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta (), domiciliată în comuna, județul S (la familia ), împotriva deciziei civile nr. 2 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamant intimat fiind, cu același domiciliu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.MA
Tehnored.SP/30.03.2009
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Maierean Ana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1400/2009. Curtea de... → |
|---|
