Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 7
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 54, județul S, împotriva deciziei civile nr. 308 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă părțile, pârâta intimată fiind asistată de avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, instanța constatând atașată la dosar, prin Serviciul arhivă al instanței, chitanța nr. - din 11.12.2009, având consemnată suma de 191 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar de 1,5 lei și un memoriu din partea recurentului.
Reclamantul recurent depune la dosar un înscris, reprezentând propunere de lotizare a bunurilor și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte chestiuni prejudiciale, acordă cuvântul părților în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu toate cele patru motive invocate, respectiv constatarea contribuției mărite în dobândirea bunurilor, iar valoarea acestora să fie cea reținută în expertiza efectuată de ing.. Cu privire la lotizare solicită ca aceasta să se dispună conform completărilor depuse la termenul de judecată de astăzi și să nu fie obligat la plata sultei. Totodată arată că își menține punctul de vedere cu privire la dreptul de creanță, care nu a fost dovedit în nici un fel. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, motivând că nu poate fi reținută decât o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului, ambele părți realizând venituri, fiind salariate. Nu pot fi reținute susținerile recurentului referitoare la edificarea construcției din comuna, respectiv faptul că pârâta intimată nu a avut nici o contribuție, el fiind ajutat de frați, în special de sora sa și nici înscrisurile prezentate (autorizația de construcție, falsificată, facturi prin care s-au achiziționat materiale de construcție) nu pot fi avute în vedere; în cea ce privește lotizarea apreciază că în mod corect i-a fost atribuit garajul de la subsolul blocului din F pârâtei intimate atâta vreme cât recurentului i s-a atribuit garajul din împreună cu casa primită în lot de acesta - edificatoare și de reținut fiind concluziile expertizei întocmită de ing.. Terenurile solicitate de recurent nu sunt lipite între ele și nu formează trup comun cu terenul pe care este amplasată casa, așa cum acesta susține, astfel că nu se impune atribuirea în lotul recurentului. Solicită cheltuieli de judecată, depunând la cosar chitanța nr. 1/12.01.2010, reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni la data de 20.01.2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de ei în timpul căsătoriei.
În fapt, a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 16.03.1975, căsătorie ce a fost desfăcută prin divorț în anul 2005.
În toată această perioada au dobândit în comun mai multe bunuri mobile și imobile, cu o contribuție de 70 % el, reclamantul, și de 30 % pârâta, contribuții justificate de veniturile mai mari pe care le-a obținut el față de pârâtă.
Bunurile imobile dobândite în timpul căsătoriei sunt un apartament situat în F, str. - -, două garaje, suprafața totală de 3,11 mp teren, dispusă în trei trupuri situate pe raza comunei și o casă de locuit situată în comuna, pe terenul mamei sale, pentru edificarea acestei construcții contractând un credit bancar pe care singur l-a achitat, fiind susținut financiar și de sora sa, și primind donații în bani și de la alți membrii ai familiei sale. De asemenea, au fost dobândite în timpul căsătoriei și o serie de bunuri mobile enumerate în acțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 36 al. 1 din Codul familiei.
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată la data de 27.02.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii s-a arătat că au fost obținute în timpul căsătoriei, cu o contribuie egală, o serie de bunuri imobile și mobile, respectiv un apartament în F și bunurile mobile din acesta, iar în comuna suprafața de 3,51 mp teren, o formată din parter și două etaje, anexe gospodărești, două garaje, bunurile mobile din casă și două autoturisme.
Ca modalitate de lotizare a solicitat atribuirea în favoarea ei a apartamentului din F, precum și a bunurilor mobile din acesta, urmând ca celelalte bunuri să fie atribuite în lotul pârâtului.
Ulterior, completându-și acțiunea a solicitat împărțirea și a unui apartament cumpărat de pârât fiului său, A, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 509/2003, precum și a îmbunătățirilor efectuate la acest apartament.
Deoarece între cele două cauze există o legătură de conexitate, având același obiect și privind aceleași părți, prin încheierea de ședință din 17.05.2006 s-a dispus conexarea lor, conform dispozițiilor art. 164 al. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1156 din 6.05.2008, Judecătoria Fălticenia admis în parte acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantul, precum și cea formulată de pârâta și, în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit în comun bunuri în valoare totală de 304.764,16 lei, respectiv suprafețele de 1,97 ha teren și 0,72 ha teren la locul numit "" și 0,12 ha teren la locul numit "Acasă", de pe raza comunei, apartamentul nr. 18 situat în F, str. - -, bloc 7,. B, un garaj și o magazie situate în F,-, o casă situată în comuna și o serie de bunuri mobile.
S-a constatat că părțile au o contribuție la dobândirea acestor bunuri de 50% fiecare și s-a dispus lichidarea stării de codevălmășie prin atribuirea bunurilor ce alcătuiesc masa de partajat în loturi părților. Astfel, reclamantului i s-au atribuit casa de locuit și anexele gospodărești, precum și suprafețele de 0,56 ha teren și 0,72 ha teren la locul "" și 0,12 ha teren la locul "Acasă", imobile situate în comuna, garajul și magazia din F și bunurile mobile aflate în casa din, iar pârâtei i s-au atribuit apartamentul din F, suprafața de 1,405 ha teren la locul "", din comuna și bunurile mobile situate în apartamentul din Loturile au fost egalizate prin obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtei a sumei de 23.087,92 lei cu titlu de sultă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ambele părți au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune, bunuri care au fost identificate și evaluate prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
La formarea și atribuirea loturilor s-a avut în vedere voința părților, în condițiile dispozițiilor art. 741 și 742 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamantul, prin motivele de apel, a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
- Greșit s-a reținut contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor de partajat, precum și aspectul că pârâta are o contribuție la edificarea construcțiilor din comuna, care, de fapt, au fost ridicate cu contribuția sa exclusivă.
- Cu privire la lotizare a arătat că era echitabil ca terenurile din comuna să îi fie atribuite lui, iar garajul și magazia să fie atribuite în lotul pârâtei.
- Valoarea reală a magaziei și garajului este de 8.400 lei, iar cea a apartamentului din F este de 148.000 lei, conform expertizei efectuate de inginer.
Prin apelul declarat pârâta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii sale de aducere la masa de partajat a contravalorii apartamentului pe care reclamantul l-a donat fiului său, precum și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la acest apartament, cheltuieli ce s-au făcut din banii comuni și fără ca ea să aibă cunoștință.
În ceea ce privește lotizarea, a precizat că în mod greșit prima instanță a atribuit reclamantului garajul și magazia situate în F, în condițiile în care acesta domiciliază în comuna.
Prin decizia civilă nr. 334 din 14.10.2008, Tribunalul Suceavaa respins apelurile declarate de părți ca nefondate, iar Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 52 in 25.03.2009 a admis recursurile declarate de ambele părți, a casat hotărârea instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea aspectului că nu au fost analizate toate motivele de apel formulate de părți.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 308 in 13.10.2009, a admis apelurile declarate de părți și a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și dreptul de creanță în valoare de 4500 lei, în baza sentinței civile nr. 679 din 8.0.2006 a Judecătoriei Fălticeni, iar, prin adăugarea acestei sume la masa de partajat, a constatat că valoarea masei bunurilor comune este de 309.249,16 lei, iar a cotei cuvenite fiecărei părți este de 154.624,58 lei. A fost respinsă cererea pârâtei de aducere la masa bunurilor comune a sumei de 10.000 lei ca neîntemeiată. A fost modificată componența loturilor părților prin excluderea din lotul reclamantului a garajului și magaziei situate în F și includerea în acest lot a dreptului de creanță în valoare de 4.500 lei, valoarea lotului atribuit acestuia fiind de 173.460 lei, iar în lotul atribuit pârâtei au fost incluse garajul și magazia din F, valoarea lotului atribuit acesteia fiind de 135.789,16 lei. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 18.835,42 lei cu titlu de sultă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că masa bunurilor comune cuprinde și un drept de creanță în valoare de 4.500 lei, recunoscut în favoarea reclamantului prin sentința civilă nr. 679 din 8.0.2006 a Judecătoriei Fălticeni având ca obiect partajul bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei de fiul reclamantului, A și fosta lui soție,. Instanța prin hotărârea menționată a statuat cu putere de lucru judecat că reclamantul a efectuat îmbunătățiri în valoare de 4.500 lei la apartamentul situat în municipiul F, str. - -,. 3,. A, pe care fiul și nora acestuia l-au achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 11.03.2003.
Deoarece la momentul efectuării respectivelor îmbunătățiri reclamantul era căsătorit cu pârâta, divorțul acestora pronunțându-se ulterior, prin sentința civilă nr. 1269 din 26.10.2005 a Judecătoriei Fălticeni, instanța de apel a conchis că dreptul de creanță menționat are, de la data nașterii lui, deci retroactiv, calitatea de bun comun, în accepțiunea art. 30 din Codul familiei.
În ceea ce privește suma de 100.000.000 Rol pe care reclamantul a dăruit-o fiului și nurorii sale pentru achiziționarea apartamentului sus menționat, a reținut instanța de apel că nu va fi inclusă în masa de partajat deoarece, astfel cum s-a statuat unanim în literatura juridică și practica judiciară, sumele din veniturile provenite din muncă cheltuite de către un soț în afara sarcinilor căsătoriei, adică risipite, nu se includ în masa bunurilor comune, dar se ține seama de ele pentru a se determina cota parte ce revine fiecăruia din bunurile supuse împărțelii.
Așa fiind, cum reclamantul prin achiziționarea unui apartament în favoarea unui terț a lipsit patrimoniul devălmaș de o valoare importantă, instanța de apel a conchis că acesta nu poate pretinde o cotă majoritară de 70% la masa de partajat, cu atât mai mult cu cât nu a dovedit că a contribuit decisiv la activul patrimonial.
Cu privire la valoarea apartamentului, a garajului și a magaziei situate în, s-a reținut că în mod corect s-a dat eficiență concluziilor expertizei întocmite de expert în detrimentul celei întocmite de expert, prima fiind mai convingătoare, mai bine fundamentată, concluziile sale fiind rezultatul unei cercetări amănunțite a imobilelor, reflectând situația lor reală, prin raportare și la prețul pieței.
Referitor la lotizare s-a reținut că nu se poate da curs cererii reclamantului de a i se atribui toate terenurile situate în comuna, deoarece s-ar contraveni principiului împărțelii echitabile, consacrat de art. 6739Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil.
În respectarea criteriilor de atribuire consacrate de dispozițiile legale menționate, instanța de apel a inclus în lotul reclamantului dreptul de creanță în valoare de 4.500 lei, iar, ținând cont de voința comună a părților, dar și de domiciliul lor, a exclus din lotul reclamantului garajul și magazia situate în
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Primele instanțe, cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză, au dispus împărțirea bunurilor comune în cote egale, cu toate că pârâta nu a dovedit că ar fi avut un venit superior sau cel puțin egal cu al său, reclamantul. Astfel, contribuția sa majoritară la dobândirea bunurilor comune este justificată prin veniturile mai mari realizate, precum și prin ajutorul substanțial acordat de frații săi la edificarea casei din comuna, la care, de altfel, sora sa este coproprietară. Deci, pârâta nu a contribuit la edificarea acestei case, ci doar el, reclamantul, ajutat fiind de frații săi, aspect dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
- Lotizarea a fost greșit efectuată, el fiind de acord cu atribuirea garajului și magaziei din F în lotul pârâtei, în condițiile scutirii sale de plata sultei. Solicită atribuirea terenurilor din comuna în lotul lui, cu rămânerea garajului din F în lotul pârâtei și scutirea lui de plata sultei, dată fiind contribuția net superioară pe care o are la dobândirea bunurilor de partajat.
- Valoarea imobilelor din Faf ost greșit stabilită. Astfel, valoarea reală a magaziei și garajului este de 8.400 lei, iar a apartamentului este de 148.000 lei, conform expertizei efectuate de expertul.
- Dreptul de creanță în cuantum de 4.500 lei a fost greșit inclus în masa de partajat, în condițiile în care nu a fost dovedit.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie.
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
Partea care solicită să se constate cota sa de contribuție majoritară trebuie însă să-și dovedească pretențiile, în caz contrar urmând a se reține cota de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, relațiile patrimoniale dintre soți întemeindu-se pe principiul egalității femeii cu bărbatul.
În speță, următoarele aspecte converg spre concluzia contribuției egale a părților la dobândirea masei de partajat: ambele părți au fost salariate, iar veniturile mai mari obținute de reclamant sunt contrabalansate de munca pârâtei în gospodărie și pentru creșterea minorului rezultat din relațiile de căsătorie, precum și de aspectul că reclamantul, astfel cum s-a consemnat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 11.03.2003, a dăruit fiului și nurorii sale pentru achiziționarea apartamentului ce face obiectul actului autentic menționat suma de 10.000 Ron, pierdere de natură să afecteze patrimoniul devălmaș, mai ales în condițiile în care acesta cantitativ și calitativ nu are o componență prea ridicată.
Susținerile reclamantului recurent privind contribuția exclusivă la dobândirea casei din comuna nu vor fi reținute.
Astfel, pe de o parte, prin voința legiuitorului, potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile comune reprezintă o masă de bunuri inseparabilă, dobândită de soți în timpul căsătoriei, iar cota de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor este unică pentru întreaga masă partajabilă, neputându-se stabili o cotă de contribuție pentru fiecare bun în parte, iar, pe de altă parte, în decizia de apel se reține că această construcție a fost edificată cu contribuția ambilor soți, nedovedindu-se dincolo de orice dubiu că reclamantul ar fi contribuit în totalitate la edificarea respectivei gospodării, împreună cu frații săi. Pentru a reține susținerile reclamantului recurent, detaliate în memoriul de recurs, susțineri vizând modalitatea edificării casei din punct de vedere al resurselor financiare și al manoperei instanța de recurs trebuie să reinterpreteze probele administrate în cauză și să ajungă la o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel. Reaprecierea probelor administrate ar însemna controlul deciziei instanței de apel sub aspectul temeiniciei acesteia, ori, instanța de recurs este ținută în mod limitativ de motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, neputând, deci, verifica aspectele de netemeinicie a deciziei recurate.
Așa fiind, corect s-a conchis de către instanța de apel că părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune și deci împărțirea acestor bunuri corect s-a făcut, de asemenea, în părți egale.
Critica privind lotizarea este nefondată. Astfel, principiul înscris în art. 741 cod civil potrivit căruia trebuie să se dea fiecărui copărtaș, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, drepturi și creanțe de aceeași natură și valoare, precum și regulile instituite de art. 6739Cod procedură civilă, conform cărora la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților au fost respectate de instanța de apel cu prilejul formării loturilor.
În respectarea criteriilor de atribuire prevăzute de dispozițiile legale menționate nu se poate da curs cererii reclamantului de a-i fi atribuite toate terenurile situate în comuna.
În ceea ce privește valoarea imobilelor situate în F se conchide că în mod corect s-a dat eficiență concluziilor expertizei efectuate de către expert, în detrimentul celei întocmite de expert. Astfel, prima lucrare, bazându-se pe o cercetare amănunțită a imobilelor, cu reflectarea situației lor reale și cu luarea în considerare a prețului pieței, este mai bine fundamentată și mai convingătoare. De altfel, expertul a procedat și la evaluarea casei părților din comuna, folosind aceeași modalitate de calcul, considerată de reclamant corectă.
Deoarece prin sentința civilă nr. 679 din 8.05.2006 a Judecătoriei Fălticenis -a statuat cu putere de lucru judecat că reclamantul a efectuat îmbunătățiri în valoare de 4.500 lei la apartamentul pe care fiul și nora acestuia l-au achiziționat prin contract autentic de vânzare cumpărare, iar la data efectuării acestor îmbunătățiri reclamantul era căsătorit cu pârâta, corect instanța de apel, constatând regimul juridic de bun comun al acestui drept de creanță, l-a inclus în masa de partajat.
Pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, obligă reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 54, județul S, împotriva deciziei civile nr. 308 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored. /10.02.2010
Nr.ex.2
Jud. apel: - -
Jud. fond:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Ciută Oana
| ← Divort. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Craiova | Stabilire domiciliu minor. Decizia 58/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
