Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 723
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena C -
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta domiciliată în com. jud. D și de pârâtul cu domiciliu ales în,- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 87 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar și recurentul pârât personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul reclamantei este scutit de plata taxei judiciare de timbru iar recursul pârâtului a fost timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/11.06.2009 la fila 17 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat pentru recurenta reclamantă și recurentul pârât personal având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri, solicită cuvântul în fond.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta reclamantă critică decizia recurată pentru motivele de nelegalitate deoarece instanța a încălcat disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă referitoare la cheltuielile de judecată. Arată că instanța a admis parțial cererea de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată fără nicio motivare juridică. Onorariul achitat apărătorului a fost de 1000 lei, iar instanța a acordat numai 500 lei, fără nicio motivare a reducerii cuantumului.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul obligării apelantului la plata a 1000 lei cheltuieli de judecată.
Recurentul pârât personal, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat. Depune concluzii scrise la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat pentru recurenta reclamantă, referitor la recursul pârâtului consideră că nu este întemeiat pe dispozițiile prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Consideră că motivele invocate de recurent reprezintă numai critici de netemeinicie. Referitor la datoria de 4563 euro în mod corect s-au pronunțat instanțele în sensul că este datorie comună, contractată de părți în timpul căsătoriei.
În ce privește critice recurentului cu privire la pasivul patrimonial apreciază că sunt tardive.
Solicită respingerea recursului pârâtului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. -/2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu pe pârâtul, partajul suplimentar al datoriei comune a soților, cu privire la suma de 4563 euro, reprezentând datoria contractată în timpul căsătoriei.
Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr.2568/11.09.2008 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a constatat că părțile au în coproprietate, în cote egale o datorie de 3.400 euro la Bank SA, datorie achitată integral de către reclamantă, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a contravalorii în lei a sumei de 2281,5 euro, reprezentând J din datoria comună și a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.32 lit.b din Codul familiei, sunt datorii comune ale soților obligațiile contractate de aceștia împreună și că la data de 15.09.2005 părțile au încheiat cu Bank Romania SA contractul de credit nr.24577 pentru un împrumut de 3.400 euro.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie susținând că prin încheierea de admitere în principiu a acțiunii, din data de 07.09.2006 s-a reținut și datoria comună de 4.563 euro pentru continuarea lucrărilor de edificare a casei de locuit.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat apelul ca nefondat și l-a respins ca atare, a păstrat în tot sentința instanței de fond și a obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta apelantă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.32 lit.b Codul familiei, precum și a dispozițiilor art.728 și 774 Cod civil.
Astfel, prin acțiunea de partaj bunuri comune s-au împărțit toate bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, potrivit prezumției comunității de bunuri.
Potrivit art.32 lit.b din Codul familiei, sunt datorii comune ale soților obligațiile contractate de aceștia împreună.
Astfel, din actele dosarului de partaj bunuri comune rezultă că părțile au contractat în timpul căsătoriei un împrumut bancar - contractul de credit nr.24577/15.09.2005 cu Bank România SA, pentru suma de 3.400 euro, ambele părți figurând în contract în calitate de împrumutați.
S-a constatat că restituirea împrumutului s-a făcut atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea căsătoriei prin divorț, de către reclamantă.
Pe bună-dreptate prima instanță a reținut că după desfacerea căsătoriei prin divorț prin sentința civilă nr.1407/12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari și până la achitarea integrală a împrumutului bancar (adeverința nr.-/26.02.2008) reclamanta a achitat singură ratele lunare la bancă.
În asemenea ipoteză, prima instanță a obligat apelantul la din ratele bancare achitate de reclamantă la dobândirea bunurilor comune, partajate deja prin sentința civilă nr.534/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Răcari.
Este neîntemeiată critica pârâtului în sensul că prin încheierea de admitere în principiu a acțiunii, din 07.09.2006 (filele 40-43 dosar fond) s-a reținut și datoria comună de 4.563 euro pentru continuarea lucrărilor de edificare a casei de locuit.
Din cuprinsul încheierii de admitere în principiu a acțiunii rezultă că părțile au împărțit casa de locuit și terenul aferent în suprafață de 569 mp situați în comuna, județul D și alte bunuri comune, fără a se partaja și datoria comună de 4.563 euro, cu toate că în motivarea încheierii de admitere în principiu, prima instanță face vorbire de această datorie comună (fila 41 dosarul de fond).
Același lucru rezultă din însăși cererea de partaj bunuri comune, precum și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică (fila 106), acte din care nu rezultă că s-a împărțit datoria comună a părților.
În consecință, pe bună-dreptate prima instanță a partajat ulterior această datorie comună a părților, constituită după divorțul părților de către reclamantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Recurenta reclamantă, în motivarea recursului său, critică decizia apelată pentru motivele de nelegalitate prev. de art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, arătând că tribunalul a admis numai în parte cererea sa de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, dispunând plata numai a sumei de 500 lei, deși a dovedit prin chitanțele depuse că a plătit un onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, fără ca aceasta să fie temeinic motivată.
Recurentul pârât în motivarea recursului său arată că decizia recurată este lipsită de temi legal și este dată cu aplicarea greșită a legii, arătând că instanța a reținut în mod greșit ca neîntemeiată critica sa cu privire la datoria de 4563 euro pentru continuarea lucrărilor casei de locuit. Mai arată că părțile au împărțit casa de locuit.
Susține recurentul - pârât că în motivarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă având ca obiect partaj suplimentar al datoriei comune se arată că prin sentința civilă nr.534/2007 s-a dispus partajarea bunurilor comune ale soților printre care și o casă pentru amenajarea căreia părțile au contractat o datorie prin încheierea unui contract de credit, ceea ce implicit duce la concluzia că a recunoscut această datorie, iar instanțele de judecată u reținut greșit o situație contrară.
Își întemeiază în drept recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei conform susținerilor sale.
Recurenta - reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurentul - pârât prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor invocate (filele 12-15 dosar recurs ).
Ulterior, recurentul - pârât a depus la dosar și concluzii scrise prin c are sunt reiterate motivele de recurs.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată următoarele:
Referitor la recursul reclamantei acesta este fondat deoarece este știut că potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr.87 din 9.03.2009 pronunțat în dosarul civil nr- al Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca nefondat apelul pârâtului și s-a dispus obligarea acestuia la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
Verificând chitanțele prin care s-a achitat onorariul de avocat se poate vedea că în realitate suma totală plătită de reclamantă este de 1000 lei (chitanțele existente la filele 29 și 30 dosar apel, din data de 2.02.2009 și 9.02.2009 câte 500 lei pe fiecare dintre ele), astfel că recursul acesteia este fondat și urmează să fie admis.
În ceea ce privește recursul pârâtului acesta este nefondat deoarece potrivit prevederilor codului familiei se statuează în art. 30 că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
Astfel pornind de la aceiași prevedere legală datoria contractată de părțile din prezenta cauză prin contractul de credit nr. 24577 din 15.09.2005 în cuantum de 4563 de euro, este bun comun al acestora.
Din cuprinsul adresei nr. -/26.02.2008 emisă de Bank SA, rezultă că la data de 25.02.2008 recurenta - reclamantă a rambursat integral împrumutul contractat prin contractul de credit nr. 24577/2005, deci ulterior pronunțării sentinței civile nr. 534/207 prin care s-a dispus inițial partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei ( filele 42 - 48 dosar fond ).
Este nefondată critica recurentului - pârât potrivit căreia s-a dispus partajarea bunurilor comune pentru care și o casă de locuit iar împrumutul contractat s-a făcut în vederea edificării imobilului, deoarece din actele dosarului de fond nu rezultă că s-a împărțit și această datorie comună a părților, în raportul de expertiză efectuat la acel moment nu se face nicio referire la această sumă, iar această datorie comună s-a restituit de către reclamantă ulterior primei hotărâri de partaj cum corect au reținut și instanțele anterioare.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În baza art.312 Cod procedură civilă va fi admis recursul reclamantei, și pe cale de consecință se va modifica în parte decizia recurată în sensul că cuantumul cheltuielilor de judecată din faza apelului este de 1000 lei.
Se vor menține în rest dispozițiile deciziei.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă recurentul - pârât va fi obligat la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta - reclamantă în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul cu domiciliu ales în,- jud. D, împotriva deciziei civile nr. 87 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă domiciliată în com. jud. D împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia în sensul că cuantumul cheltuielilor de judecată este de 1000 lei în faza apelului.
Menține în rest dispozițiile deciziei.
Obligă recurentul pârât la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena
--- - C - -
Grefier
-
Red.CP
Tehnored.CN
4 expl./29.10.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană Marilena
| ← Divort. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 809/2009. Curtea... → |
|---|
