Divort. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 843
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în, sat, cod poștal -, județul Dîmpotriva deciziei civile nr.79 pronunțată la 2 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, cod poștal -, județul
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă și intimatul-pârât, personal, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, arată că a reluat conviețuirea cu intimatul-pârât și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri, iar pe fond, să se acțiunea de divorț, prin împăcarea părților.
Intimatul-pârât, având cuvântul, arată că a reluat conviețuirea cu recurenta și solicită stingerea acțiunii de divorț.
S-au identificat părțile: recurenta-reclamantă cu CI provizorie seria - nr. -, CNP - și intimatul-pârât, cu CI seria - nr. - eliberat la data de 6.12.2006, CNP -.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2008 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei înregistrată la nr.8 din 07.05.1999, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, acela de, încredințarea spre creștere și educare a minorilor, născut la data de 12.12.1994 și, născută la 30.07.2002 și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
În motivare reclamanta a arătat că neînțelegerile dintre soți au apărut datorită consumului permanent de alcool al pârâtului, a neajunsurilor materiale, financiare și a permanentelor scandaluri provocate de pârât, viața de familie fiind greu de suportat atât de copii cât și de ea.
A mai arătat reclamanta că pârâtul avea un comportament violent fizic și verbal atât fața de ea, cât și față de copii, ceea ce îi crea o stare permanentă de nesiguranță.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, deoarece motivele invocate de reclamanta nu sunt conforme cu realitatea și nu sunt de natură să la destrămarea căsătoriei.
A mai arătat pârâtul că nu este un împătimit al alcoolului, nu este o fire violentă și niciodată nu a lovit-o pe reclamantă sau pe copii, dovadă fiind și faptul că minorul este foarte atașat de el, este singurul care realizează venituri și întreține familia, iar certurile de care vorbește reclamanta sunt inerente oricărei căsnicii.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâtul a arătat că în situația în care s-ar dispune desfacerea căsătoriei, solicită ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare, iar minora sa fie încredințată reclamantei și pe cale de consecință, să fie compensate pensiile de întreținere.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul reclamant a arătat că minorul este foarte atașat de el și de familia sa, care îl poate ajuta în ceea ce privește creșterea și educarea băiatului în perioada în care se afla la serviciu, că are garanții materiale și morale pentru ca minorul sa-i fie încredințat.
Prin sentința civilă nr.1221/7.11.2008, Judecătoria Pucioasaa admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanta și în parte cererea reconvențională, a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 07.05.1999 și din culpa comună, dispunând ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
De asemenea, s-a dispus încredințarea reclamantei, spre creștere și educare, a minorilor, născut 12.12.1994 și, născută la data de 30.07.2002 și a fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă și în favoarea minorilor, a unei pensii de întreținere în cuantum de 280 lei lunar, câte 140 lei pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii, 05.06.2008, pentru minora și cu data pronunțării hotărârii, 7.11.2008, pentru minorul și până la majoratul copiilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauza, rezultă că relațiile de familie s-au deteriorat din culpa ambilor soți, pârâtul contribuind la destrămarea acestora prin comportamentul său adesea violent față de reclamantă și față de copii (manifestările violente ale pârâtului fiind confirmate chiar de mama acestuia, martora, care arată ca reclamanta era supărată, că părțile aveau discuții contradictorii și ca pârâtul o mai lovea pe reclamanta).
S-a mai reținut că vina reclamantei în deteriorarea relațiilor de familie, deși nu se conturează cu aceeași precizie ca cea a pârâtului, nu este totuși inexistentă, întrucât aceasta putea manifesta mai multa toleranță și înțelegere față de pârât, care era singurul întreținător al familiei, se confrunta cu dificultăți materiale și în plus era oarecum dezaprobat de părinții reclamantei care locuiau în apropierea soților.
Instanța a apreciat că relațiile de familie sunt grav vătămate, făcând imposibilă continuarea căsniciei, motiv pentru care, în conformitate cu art. 38 Cod familiei a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună, iar în conformitate cu art. 40 Cod fam. a dispus ca reclamanta să revină la numele de.
În ceea ce privește minorii rezultați din căsătorie, instanța, față de declarațiile martorilor și de cuprinsul referatelor de anchetă socială, a apreciat că este în interesul acestora, în sensul art. 42 cod fam, să fie încredințați spre creștere și educare mamei reclamante.
S-a avut în vedere că este bine ca cei doi minori să crească împreună, într-un climat care să fie caracterizat prin afecțiune și înțelegere, cu excluderea violențelor fizice și verbale care sunt de natură să pună în primejdie dezvoltarea psihică și intelectuală a copiilor.
Instanța a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauza a rezultat că pârâtul are un comportament oarecum agresiv, nu numai la adresa reclamantei, dar și a copiilor, că minora este dezorientată și speriată de tatăl său, că pârâtul se poartă urât cu băiatul, îl ceartă, îl pune la muncă, acesta neglijând problemele școlare.
Deși minorul și-a manifestat dorința de a fi încredințat tatălui pârât, instanța a apreciat că interesul major al copilului, care trebuie să primeze, impune ca acesta să fie încredințat, alături de minora, spre creștere și educare, mamei reclamante.
S-a apreciat de către instanța de fond că nu constituie un motiv determinant pentru ca minori să nu îi fie încredințați reclamantei, faptul că aceasta nu are locuință proprietate personală, locuind în prezent împreună cu minora în imobilul soților și, compus din 3 camere, bucătărie, hol și baie,
Fața de considerentele mai sus expuse, instanța a dispus în temeiul art.42 cod.fam, încredințarea ambilor minori spre creștere și educare către reclamantă, iar în conformitate cu prevederile art. 86-94 cod fam. pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 280 lei lunar,câte 140 lei lunar pentru fiecare minor, calculată la veniturile paratului de 850 lei lunar.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că, deși instanța a admis în parte cererea reconvențională și a desfăcut căsătoria din culpă comună, totuși a încredințat reclamantei spre creștere și educare și pe minorul -.
Din probele de la dosar rezultă cu prisosință că instanța avea toate atuurile ca să-i încredințeze spre creștere și educare minorul, așa cum a cerut prin cererea reconvențională, sens în care stau mărturie declarațiile martorilor audiați, anchetele sociale efectuate cât și poziția minorului cu ocazia ascultării în camera de consiliu care a declarat că dorește să rămână la el.
De asemenea se susține că din probele menționate mai rezultă fără echivoc că deține condiții materiale și prezintă garanții morale pentru creșterea și educarea minorului, fiind ajutat chiar și de părinții săi în acest sens.
Apelantul apreciază că nu este lipsit de importanță nici faptul că reclamanta de aproximativ 4 luni locuiește la o soră a mamei sale unde nu are condiții oprime pentru creșterea copiilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului, arătând că pârâtul are un comportament violent față de copii, obligându-i la munci care s-ar potrivi unor oameni maturi, sunt terorizați de către acesta, iar în ceea ce privește anchetele sociale efectuate, se poate observa că are condiții materiale pentru creșterea și educarea acestora, fiind ajutată de și mama sa și că mediul este unul liniștit și plin de căldură și înțelegere.
În raport de susținerile părților, de probele administrate în cauză, prin decizia nr. 79 pronunțată la 2 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de pârâtul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea și respectiv cererea reconvențională, dispunând încredințarea spre creștere și educare apelantului pârât a minorilor -, născut la 12.12.1994 și -, născută la 30.07.2002, cu obligarea intimatei reclamante la o pensie lunară de întreținere de 153 lei, 100 lei pentru minorul și 53 lei pentru minora -, începând cu data introducerii acțiunii - 4.06.2008 și până la majorat, păstrându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din probele de la dosar a rezultat faptul că se impune ca cei doi copii să fie încredințați tatălui, deoarece ambii și-au dat acordul cu privire la acest lucru, cât și pentru faptul că acesta prezintă condiții materiale și garanții morale pentru creșterea și educarea acestora, spre deosebire de reclamanta pârâtă care nu are o locuință proprie și stă la o soră a mamei sale, unde nu sunt condiții optime pentru creșterea celor doi copii.
S-a mai arătat că se impune această soluție și pentru faptul că din probele administrate a rezultat că apelantul poate avea grijă de copii, că în lipsa sa de minori se pot ocupa părinții acestuia, precum și că apelantul nu este o fire violentă așa cum se susține, din declarațiile martorilor și caracterizarea depusă în apel, rezultând că acesta este salariat la Cement și este cunoscut în localitate ca un cetățean care respectă ordinea și liniștea publică, nu a fost sancționat pentru fapte antisociale și are un comportament civilizat, neexistând reclamații cu privire la atitudinea sa în societate.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât instanța de apel în mod greșit a dispus încredințarea celor doi minori intimatului pârât, reținând în acest sens că ar fi fost de acord cu această măsură.
Instanța nu a studiat în mod corect actele depuse la dosar din care rezultă că intimatul pârât nu solicitat decât minorul rezultat din conviețuirea lor, urmând ca minora să rămână sub îngrijirea sa.
Pârâtul, la data de 21.05.2009, a formulat o cerere prin care arătat că este de acord ca minorul să- fie încredințat spre creștere și educare lui, iar minora să fie încredințată reclamantei, așa cum de altfel s-au și înțeles și instanța de apel a luat act de această înțelegere.
La termenul de soluționare recursului declarat, părțile au precizat că între ei a intervenit împăcarea, solicitând să se admită recursul, să se modifice în tot ambele hotărâri și pe fond să se acțiunea de divorț prin împăcarea lor.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, ținând cont și de susținerea părților, după o prealabilă identificare a părților, luat act de împăcarea acestora și în conformitate cu disp.art.312 cod pr. civilă, urmează a admite recursul, modifica în tot ambele hotărâri și pe fond, în conformitate cu disp.art.618 alin.2 cod pr.civilă, a stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, respectiv art.618 alin.2 cod pr.civilă, acțiunea de divorț se poate stinge prin împăcarea părților, în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanța de apel sau de recurs.
Curtea, astfel fiind, luând act de cererile formulate în fața acestei instanțe, urmează a pronunța o hotărâre prin care urmează a stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în, sat, cod poștal -, județul Dîmpotriva deciziei civile nr.79 pronunțată la 2 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în,-, cod poștal -, județul
Modifică în tot decizia sus menționată și sentința civilă nr.1221 din 07.12.2008 a Judecătoriei Pucioasa și pe fond stinge acțiunea de divorț prin împăcarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
5 ex. 09.11.2009
apel- Tr.
apel.
fond- Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
| ← Divort. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Craiova | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 721/2009. Curtea... → |
|---|
