Divort. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 231/R-MF
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.141/ din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant și intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/2008, emisă de Cabinetul individual- Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 0,15 lei-timbru judiciar și cu 20,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: la solicitarea instanței, recurentul-reclamant precizează că nu s-a împăcat cu pârâta, întrucât relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate. Depune la dosar xerocopii de pe avizul psihologic nr- și de pe un test psihologic.
Intimata-pârâtă arată că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, arată că nu are cereri prealabile de formulat în caută.
Constatând recursul în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei și a sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei. Precizează că sunt despărțiți în fapt de peste 5 ani de zile, că nu mai locuiesc împreună în domiciliul conjugal și consideră că instanța nu poate menține o căsătorie în sensul unui contract. Mai susține că, intimata-pârâtă este o femeie irascibilă care a provocat permanente certuri și a afirmat că este nebun, că suferă de sindrom neuroastenic, situație infirmată de actele medicale pe care le-a depus la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice. Precizează că nu au intervenit împrejurări noi care să justifice schimbarea soluției de respingere a acțiunii, că pârâta nu are nicio culpă în destrămarea relațiilor de familie, culpa exclusivă fiind a reclamantului care întreține relații de concubinaj cu nora fratelui său. Susține că pârâta consideră că se poate relua conviețuirea și că reclamantul se va întoarce la familia sa. Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2008 pe rolul Judecătoriei Topoloveni, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată între părți, din culpa pârâtei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 05.05.1969, iar din relațiile acestora au rezultat 8 copii, în prezent, majori. Reclamantul invocă faptul că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate din culpa pârâtei, care nu făcea menajul în gospodărie, pleca nejustificat din domiciliul conjugal și menținea o atmosferă tensionată în familie prin sesizările efectuate la organele de poliție.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii de divorț, cu cheltuieli de judecată, arătând că relațiile de familie s-au destrămat datorită comportamentului reclamantului, care a părăsit domiciliul conjugal pentru a întreține o relație de concubinaj cu o altă femeie.
Prin sentința civilă nr.476 pronunțată la data de 16.06.2008 de Judecătoria Topolovenia fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în contextul probator administrat în cauză, că destrămarea raporturilor de familie s-a datorat atitudinii reclamantului care și-a încălcat obligațiile de fidelitate, sprijin moral și material față de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că pârâta nu se face vinovată de destrămarea relațiilor, că mai poate continua această relație întreruptă în fapt de 5 ani, ambele părți fiind vinovate de destrămarea relației.
Se mai arată că nu au fost avute în vedere toate susținerile martorei, care a arătat că pârâta nu asigura condiții de igienă și că de circa 6-7 ani apelantul a fost nevoit să apeleze la fiica sa pentru anumite treburi gospodărești, respectiv spălatul rufelor, călcatul acestora, curățenie în casă și pregătitul hranei zilnice.
Tot martora mai sus menționată a arătat că pârâta este o femeie irascibilă, iar pe fondul permanentelor discuții dintre părți, acesta a sesizat în nenumărate rânduri prezența organelor de poliție la domiciliul părților.
Se mai arată de către apelant că nu infirmă că a intrat într-o relație cu o altă femeie de circa 4-5 ani, dar relațiile de familie sunt iremediabil deteriorate și părțile nu mai pot conviețui, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii în sensul desfacerii căsătoriei.
Prin decizia civilă nr.141/ pronunțată la data de 17 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, reținând, în esență, în urma suplimentării probatoriului în această cale de atac, că reclamantul nu a reușit să facă dovada acțiunii formulate și a destrămării căsătoriei din vina ambilor soți.
Anterior promovării prezentei acțiuni reclamantul a mai formulat o altă acțiune de divorț, care a fost respinsă prin sentința civilă nr.195/20.04.2005 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.22/R/2006 a Curții de APEL PITEȘTI.
Prin sentința mai sus menționată, intrată în puterea lucrului judecat, s-a reținut că relațiile de familie s-au destrămat din vina exclusivă a reclamantului, iar de vreme ce pârâta nu a formulat cerere reconvențională, căsătoria părților nu poate fi desfăcută.
Prin urmare, instanța a analizat doar situația de fapt intervenită între părți după data de 02.02.2006, dată la care sentința civilă nr.195/2005 a devenit definitivă și irevocabilă.
Analizând în mod judicios probele administrate, tribunalul a constatat că în mod corect a reținut prima instanță că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate din culpa exclusivă a reclamantului, care a intrat într-o relație de concubinaj cu o altă femeie în urmă cu circa 5 ani.
Din considerentele sentinței apelate a rezultat că instanța a analizat în mod judicios întreg probatoriul administrat în cauză, iar în ceea ce privește depoziția martorei, care este soția fratelui reclamantului, în mod corect instanța a constatat că aceasta nu se bucură de forță probantă, dat fiind faptul că este în dușmănie cu pârâta, cât și pentru motivul că descrie aspecte petrecute înainte de soluționarea primei acțiuni de divorț.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, invocând nelegalitatea acesteia sub aspectul nereținerii culpei soției pârâte în separarea în fapt în urmă cu 5 ani de zile, căsătorie menținută doar în acte.
În dezvoltarea criticii se arată că instanța nu a avut în vedere toate susținerile martorei, audiată la fond și a martorului, ascultat în apel, în ceea ce privește culpa pârâtei în deteriorarea relațiilor de familie, cu referire la neîndeplinirea atribuțiilor gospodărești, la firea irascibilă, la numeroasele reclamații la organele de poliție.
Se mai susține că simpla despărțire în fapt îndelungată poate conduce la convingerea că nu mai este posibilă reluarea căsătoriei și împăcarea soților, lucru pe care nu-l mai dorește cu adevărat niciunul dintre parteneri.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, cu reluarea numelui purtat anterior de către pârâtă.
Verificând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prima critică vizează greșita aplicare a prevederilor art.38 din Codul familiei și este privită ca neîntemeiată.
Potrivit art.38 din acest cod, instanța de judecată poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Textul de lege citat dă expresie principiului constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți și determină condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul. Condiționarea pronunțării hotărârii judecătorești de desfacere a căsătoriei, de respectarea unor cerințe stabilite în mod imperativ de lege, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și protejarea familiei.
Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți se va face numai atunci când culpa concurentă a soțului pârât este gravă și bine stabilită și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei, situație ce nu se regăsește în speță.
În cauză se constată că în mod just instanțele au respins acțiunea reclamantului, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că relațiile dintre soți sunt vătămate din culpa acestuia, care și-a încălcat obligațiile de fidelitate, de sprijin moral și material.
În mod corect instanțele au constatat pe baza probatoriului administrat în cauză, cu referire la prevederile art.610 Cod procedură civilă, că noua acțiune de divorț formulată de reclamant poate fi întemeiată pe motive ce s-au ivit ulterior respingerii primei acțiuni de divorț.
Cu putere de lucru judecat, s-a stabilit culpa reclamantului în destrămarea relațiilor de familie, consecința respingerii cererii de divorț anterioare, iar motivele noi invocate ca fiind apărute ulterior acesteia nu sunt de natură a determina o altă soluție, culpa aparținându-i recurentului în exclusivitate și în cea de-a doua cerere.
Întrucât pârâta nu a înțeles să ceară desfacerea căsătoriei, iar instanțele au constatat culpa exclusivă a soțului reclamant, se constată incidența în cauză a deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr.10/1969, modificată prin decizia de îndrumare nr.10/1974, pct.5 lit.a, ce statuează că divorțul nu se poate pronunța decât dacă se constată că motivele temeinice care fac cu neputință continuarea căsătoriei au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă soțului reclamant.
Celelalte susțineri vizează netemeinicia soluției adoptată de instanța de apel, cu privire la interpretarea și analizarea materialului probator administrat în cauză, la fond și în apel și exced analizei de față, urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, statuarea asupra situației de fapt fiind atributul instanțelor de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.141/ din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Divort. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Constanta | Divort. Decizia 1062/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
