Divort. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/2009
Ședința publică din 5 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 196/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat cu împuternicire în reprezentare pentru recurenta pârâtă, și intimatul reclamant reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat și s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de către intimatul reclamant prin care arată că este de acord cu admiterea recursului cu excepția petitului cu privire la nume.
Mandatarul ales al recurentei învederează că aceasta este internată în spital cu intervenție chirurgicală și nu se poate prezenta, sens în care solicită judecarea cauzei și acordarea cuvântului pe fond.
Intimatul reclamant, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul de a se încuviința recurentei să-și păstreze numele avut în căsătorie. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant, având cuvântul, arată că este de acord cu recursul însă solicită să nu fie obligat la cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2498/2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr- a fost respinsă acțiunea de divorț formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu au dovedit vreo culpă a pârâtei în neînțelegerile dintre părți, ci dimpotrivă refuzul reclamantului de a mai conviețui alături de soția sa. Chiar părinții reclamantului declară că nu există motive de divorț, dat fiind faptul că problemele minore existente între soți sunt rezolvabile. aduse de reclamant pârâtei în sensul că el era cel care trebuia să se trezească noaptea la copii nu pot fi reținute dat fiind faptul că minorii sunt născuți în anul 2003 respectiv 2004 ori acțiunea este promovată în prezent pentru o situație deja depășită de soți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu motivarea că, pe de o parte, sentința atacată este nulă pentru că nu a fost judecată în contradictoriu cu intimata pârâtă, ci cu persoana lui. Pe fond arată că el și soția lui aparțin unei confesiuni religioase în care divorțul este imoral și de aceea chiar și tatăl său, deși i-a cerut imperativ să o părăsească pe pârâtă, a relatat instanței că nu există motive de divorț. Din declarațiile martorilor răzbate însă faptul că această căsătorie nu mai poate continua, că există motive de divorț, date de comportamentul pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 196/2008 a Tribunalului Sibiu - secția civilă a fost admis ca fondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2498/2008 a Judecătoriei Mediaș, a fost schimbată în tot sentința atacată iar pe cale de consecință:
S-a declarat desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 17.03.2001 sub nr.56 la Primăria Mediaș din culpă comună.
S-a încuviințat ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei acela de.
Au fost încredințați spre creștere și educare la pârâtă minorii, ns. 28.03.2002 și ns. 13.06.2004 și a fost obligat reclamantul la contribuție de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 800 lei lunar câte 400 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 1.09.2008 și până la majorat sau alte dispoziții legale.
Pentru a hotărî în acest fel, tribunalul a reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultă că relațiile de familie sunt iremediabil vătămate. Deși la începutul căsniciei părțile s-au înțeles bine, au petrecut împreună vacanțe chiar și în străinătate, dar în perioada de dinainte de introducerea acțiunii de divorț, relațiile dintre ei s-au deteriorat. Reclamantul s-a plâns că în familie există o stare de tensiune și certuri, că pârâta nu se mai ocupă îndeajuns de copii, aceasta devenind sarcina lui exclusivă, iar pârâta a confirmat că există asemenea probleme, însă a considerat că pot fi rezolvate. De asemenea, martorii audiați au arătat că reclamantul s-a plâns că soția lui este geloasă. Toți martorii au declarat că există între soți neînțelegeri, însă aceștia, declarând că aparțin unui cult religios care consideră divorțul imoral, consideră că problemele minore pot fi rezolvate de părți, fără a fi necesar divorțul. Chiar și tatăl reclamantului susține că nu există motive de divorț, deși în urma unei certe dintre părți, l-a sfătuit pe reclamant să plece din domiciliul conjugal, iar mama reclamantului declară că tatăl acestuia i-a interzis acestuia să se plângă de eventualele probleme care ar exista în viața de familie. Martorul audiat în apel arată că știe de la reclamant că între acesta și pârâtă există discuții legate de creșterea copiilor, că pârâta este geloasă, și că pârâta a părăsit de două ori domiciliul conjugal împreună cu copiii.
Codul familiei prevede că relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei. De vreme ce această afecțiune și prietenie nu mai există, și nici nu există posibilitatea reluării unor relații bazate pe aceste sentimente, apreciem că o astfel de căsătorie nu mai poate continua. Din probele administrate rezultă că între părți există neînțelegeri, ori acestea, chiar mărunte fiind, acumulate, au dus la deteriorarea relațiilor de familie, fapt de care și pârâta se face vinovată. și neînțelegerile se datorează în egală măsură ambilor soți, care nu au reușit, nici unul dintre ei, să le elimine, ceea ce denotă lipsa de atașament, prietenie și afecțiune reciprocă din partea amândurora, acestea constituind motive temeinice de desfacere a căsătoriei.
În consecință, în cauză sunt îndeplinite cond. art. 38 fam. pentru desfacerea căsătoriei.
Față de aceste împrejurări, potrivit art. 296 pr.civ. instanța a admis apelul și a schimbat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii de divorț, respectiv a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei și a declarat desfăcută căsătoria părților din culpă comună. Potrivit art. 40 fam. întrucât nu există învoiala părților ca pârâta să păstreze numele din căsătorie, s-a dispus ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "". Întrucât s-a dovedit că minorii sunt bine îngrijiți de pârâtă, care le asigură condițiile materiale și morale necesare creșterii și educării, potrivit art. 42 din fam. s-a dispus încredințarea acestora la mama pârâtă pentru creștere și educare, iar potrivit art. 86 fam. reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori, în raport de veniturile pe care le realizează și de nevoile acestora, începând cu data introducerii acțiunii de divorț și până la majoratul copiilor sau alte dispoziții legale. Apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 196/2008 a Tribunalului Sibiu - secția civilă a declarat recurs în termen pârâta solicitând modificarea deciziei atacate în sensul de a i se încuviința păstrarea numelui dobândit prin căsătorie.
În motivare pârâta arată că a convenit cu reclamantul, după pronunțarea deciziei atacate, ca ea să poarte și după divorț numele de "" în interesul celor doi minori ce i-au fost încredințați.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului invocat Curtea constată că recursul pârâtei este întemeiat pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 40 alin. 1 Codul familiei: "La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții se pot învoi ca soțul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț, să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei."
Cum în speță nu a intervenit o hotărâre irevocabilă de divorț iar intimatul și-a exprimat acordul ca pârâta să poarte numele dobândit prin căsătorie, Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul dedus judecății.
Pe cale de consecință, decizia civilă nr. 196/2009 a Tribunalului Sibiu va fi modificată în sensul încuviințării purtării de către pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie, acela de "".
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 196/2009 a Tribunalului Sibiu -secția civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă atacată în sensul că încuviințează pârâtei să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de.
Menține în rest dispozițiile deciziei civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. 04 Ianuarie 2010 /2 ex
Jud. fond:
Jud. apel: D, /
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Divort. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Plasament. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
