Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1548/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1864/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1548
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 86 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă, autoritățile tutelare din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIEI COMUNEI.
Obiectul cauzei - încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul - pârât - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilit de instanță prin rezoluție.
Se mai învederează că la dosarul, prin serviciul registratură, intimata - reclamantă - pârâtă a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Curtea având în vedere că intimata reclamantă - pârâtă solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține cauza spre soluționare, invocând totodată excepția de netimbrare a recursului, față de împrejurarea că recurentul - pârât - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilita de instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 10.10.2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtului să o înapoieze pe minora - ia, născută la data de 27.12.2007, pe care o ține fără drept.
La termenul de judecată din 06.11.2008, reclamanta a depus cerere completatoare, prin care solicită să i se încredințeze minora ia, pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minoră și stabilirea domiciliului minorei la reclamantă.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii introductive ca nefondată, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, iar reclamanta - pârâtă să fie obligată la plata unei pensii de întreținere pentru minoră.
Prin sentința civilă nr.8246 din 12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiua fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, s-a dispus încredințarea minorei ia spre creștere și educare reclamantei - pârâte cu obligarea pârâtului - reclamant la plata sumei de 275 RON cu titlu de obligație de întreținere în favoarea minorei; începând de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii până la majoratul minorei și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, minora ia, născută la data de 27.12.2007, este fiica părților, care, de la data despărțirii acestora, se afla în îngrijirea pârâtului-reclamant.
Pârâtul, la interogatoriu, a arătat că nu este de acord să-i fie încredințată reclamantei-pârâte spre creștere și educare minora și să achite obligația de întreținere în favoarea minorei.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că părțile au locuit împreună cu părinții pârâtului-reclamant până în luna septembrie 2008, când s-au despărțit, minora rămânând la pârâtul-reclamant, care s-a opus ca reclamanta-pârâtă să ia copilul, când a plecat la locuința părinților săi.
A mai reținut instanța de fond, faptul că, din coroborarea declarațiilor martorilor, și, a rezultat că de îngrijirea copilului, în perioada în care părțile au locuit împreună, s-a ocupat mai mult reclamanta-pârâtă, fiind ajutată de mama pârâtului-reclamant, iar, ulterior, după despărțirea părților, bunica paternă, reclamanta-pârâtă interesându-se de creșterea și educarea minorei și încercând să o viziteze pe fiica ei, dar nu i-a permis pârâtul-reclamant.
De asemenea, s-a mai reținut, din materialul probator, că există o relație afectivă puternică între copil și mamă, care s-a ocupat de îngrijirea minorei, ce are nevoie, la a sa vârstă mică, de prezența reclamantei-pârâte, aceasta având sprijinul material al familiei sale în întreținerea minorei, în condițiile în care lucrează ocazional.
Pârâtul-reclamant a susținut că reclamanta-pârâtă are o situație medicală specială, ce o pune în imposibilitatea de a se ocupa de copil, susțineri ce nu au fost probate cu acte medicale.
Din coroborarea declarațiilor martorilor, și G, s-a reținut că pârâtul-reclamant nu se ocupa de creșterea minorei, deoarece lucra în schimburi, ci mama sa, bunica paternă.
În situația în care pârâtul-reclamant nu s-a ocupat efectiv de îngrijirea minorei, aceasta fiind în grija bunicii paterne, iar reclamanta-pârâtă a dorit și are posibilitatea de a-i oferi un mediu propice dezvoltării normale a copilului, s-a apreciat că este necesar ca, în primul rând, să se stabilească o relație între copil și părinte, firesc fiind ca minora să crească lângă părinții săi, numai în situația în care aceștia se află în imposibilitatea de a acorda condiții materiale sau morale, copilul să fie încredințat bunicilor sau să se instituie o măsură de ocrotire.
Din coroborarea concluziilor referatului de anchetă socială cu declarațiile martorilor și având în vedere și vârsta mică a copilului, s-a constatat că reclamanta-pârâtă are condiții morale și materiale pentru îngrijirea minorei și nu s-a probat existența unei situații de fapt care ar pune în primejdie dezvoltarea armonioasă a acesteia, fiind în interesul copilului să fie încredințat mamei sale.
Obligația de întreținere datorată de părinți copiilor minori este o obligație legală ce incumbă ambilor părinți, cuantumul acesteia stabilindu-se de instanță, conform art. 94 alin. 3.fam. orientându-se spre plafonul maxim de o pătrime din venitul net și permanent realizat de părinte, când se datorează pentru un copil, în speță, pârâtul arătând că realizează venituri de 1.100 lei lunar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul - reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său, pârâtul - reclamant a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că acesta nu s-a ocupat de minoră, astfel că minora trebuie să locuiască la mamă. De asemenea, în ceea ce privește afectivitatea dintre copil și părinți, analizând și declarațiile martorilor audiați la fond, rezultă că acesta este atașat și de pârât nu numai de reclamantă. O altă critică adusă de pârât sentinței apelate este aceea că nu a analizat deloc criteriile care stau la baza stabilirii interesului minorei, pe baza probatoriului administrat.
Instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a indicat motivele pentru care a înlăturat toată apărarea apelantului.
A arătat apelantul că are o casă formată din 3 camere bine aranjate, locuiește împreună cu părinți săi și minora, în timp ce intimata locuiește împreună cu încă patru persoane într-o casă cu trei camere.
Apelantul realizează venituri în timp ce reclamanta nu a avut niciodată serviciu și nu are nici în prezent. Este ajutată de părinți dar aceștia au numeroase împrumuturi ce nu permit să mai întrețină corespunzător alte două persoane.
de important în dezvoltarea minorei este faptul că s-a născut cu sifilis care trebuie tratat cu mare interes.
La data de 02.04.2009, a formulat întâmpinare reclamanta, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de pârât, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
Prin decizia civilă nr.86 din 25.05.2009, s-a respins apelul ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei pronunțate de Tribunalul Giurgius -au reținut următoarele:
Instanța de fond a expus pe larg motivele pentru care a opinat în sensul ca minora să fie încredințată mamei reclamante spre creștere și educare.
Instanța de fond nu a reținut așa cum susține apelantul că acesta nu s-a ocupat de minoră ci doar faptul că cel mai mult se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei mama apelantului deoarece acesta este ocupat lucrând de serviciu în ture.
A mai susținut apelantul că intimata reclamantă nu realizează venituri și nu poate fi ajutată de părinții săi care au împrumuturi de achitat.
Intimata a făcut dovada cu contractul de muncă depus în apel că este angajată pe durată nedeterminată și chiar a creat un cont pe numele minorei.
De asemenea susținerea apelantului că are condiții mai bune de locuit decât intimata nu pot fi reținute ca drept criteriu decisiv în stabilirea custodiei copilului deoarece într-un apartament cu trei camere în care locuiesc patru persoane pot exista condiții de locuit pentru o mamă și un copil.
A mai susținut apelantul că fetița s-a născut cu sifilis și pe perioada cât acesta a conviețuit cu intimata reclamantă aceasta nu s-a preocupat de tratarea afecțiunii minorei, susținere prin care acesta nu face decât să își recunoască și propria vină în contextul în care ambii părinți aveau obligația să trateze minora, iar apelantul nu a făcut dovada că a făcut vreun demers cât timp îngrijeau împreună de copil și nici după aceea, decât foarte târziu în cursul derulării prezentei cauze.
Nu în ultimul rând apelantul o acuză pe intimată că boala cu care a fost diagnosticată minora s-ar fi transmis de la mamă însă nu a făcut nici o probă în acest sens, decât aceea că dumnealui lucrează la o fabrică de lactate unde este necesară efectuarea periodică a analizelor medicale.
Instanța de fond a ținut cont la pronunțarea sentinței apelate de interesul major al copilului și mai ales de faptul că minora are o vârstă foarte mică, mama este împiedicată să-și arate afecțiunea față de aceasta și să o îngrijească efectiv tocmai datorită faptului că între cei doi concubini relațiile s-au deteriorat din vina apelantului pârât.
Chiar dacă între tată și minoră există la acest moment o afectivitate puternică datorată vârstei minorei și imposibilității de a fi îngrijită și de mama sa, aceste relații se pot menține între apelant și minoră și pe viitor în situația în care acesta va fi interesat și va promova o acțiune prin care să solicite să aibă legături personale cu minora.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, intimatul - pârât - reclamant a exercitat calea de atac a recursului, criticând decizia atacată pe motive de nelegalitate, arătând în esență următoarele: recurentul a susținut că instanțele de fond au făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, învederând că minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei deși, recurentul are condiții de locuit mai bune decât intimata, are un serviciu stabil, intimata angajându-se doar în faza apelului pentru a dovedi instanței de judecată că obține venituri. De asemenea, recurentul a învederat instanței de recurs că prin încredințarea minorei mamei spre creștere și educare, ar pune-o în situația de a nu putea fi supravegheată și îngrijită corespunzător, în condițiile în care, se susține că mama are două servicii, iar bunicii materni de asemenea lucrează. Recurentul a mai criticat decizia instanței de apel și pentru faptul de a nu fi luat în considerare la pronunțarea soluției de respingere a apelului și faptul că minora s-a născut cu sifilis, întreaga vină pentru această situație purtând-o intimata care nu a fost capabilă să aibă grijă de propria sănătate în perioada sarcinii, astfel că nu va fi capabilă să facă acest lucru nici față de minoră.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că, intimata locuiește într-o casă la curte formată din două/trei camere și îi oferă minorei, din punct de vedere material și moral toate condițiile necesare pentru o dezvoltare armonioasă și se preocupă în mod corespunzător de starea de sănătate a minorei, înscriind-o la medicul de familie și efectuându-i analizele medicale pentru însănătoșirea afecțiunii de care suferă. S-a înscris, de asemenea, la un program de consiliere în cadrul Complexului de Servicii Casa din - Centrul de Consiliere de, datorită manifestărilor pe care le-a avut minora în perioada imediat următoare aducerii acesteia în domiciliul mamei, manifestări care arată că aceasta nu a fost mod corespunzător îngrijită în casa recurentului.
La termenul de judecată din data de 01.10.2009, constatându-se că, din eroare, nu s-a stabilit taxa judiciară de timbru prin rezoluția de primire a cererii de recurs, instanța în complet legal constituit a fixat taxa judiciară în cuantum de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, punându-se în vedere recurentului - pârât - reclamantă să facă dovada achitării acestei taxe, la următorul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate, fiind citat în acest sens cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 12.11.2008, părțile nu s-au prezentat la judecată, iar recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru așa cum a fost stabilită de instanță la termenul de judecată anterior. Având în vedere că intimata - reclamantă - pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură o cerere prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă și față de dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997, instanța de control judiciar a pus, din oficiu, în discuție excepția netimbrării recursului la termenul de judecată sus-mentionat.
Făcând aplicarea prevederilor legale sus menționate, care stabilesc necesitatea achitării anticipate a taxelor judiciare de timbru, sancționând cu nulitatea neîndeplinirea acestei obligații, Curtea de APEL BUCUREȘTI față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă și apreciind excepția netimbrării întemeiată, va anula recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant împotriva deciziei civile nr.86 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 2 B și Primăriei Comunei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/23.11.2009
Tribunalul Giurgiu -
-
Jud. -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 349/2009. Curtea... → |
|---|
