Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 920
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna Ziduri, sat Lanuri, județ, împotriva deciziei civile nr.185 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, județ B și autoritatea tutelară - Serviciul de Asistență Socială din cadrul Primăriei, județ B, din cadrul Primăriei Ziduri și din cadrul Primăriei, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă, lipsind autoritatea tutelară Serviciul de Asistență Socială din cadrul Primăriei, Primăriei Ziduri și Primăriei.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 3,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.-/15.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, în susținerea și combaterea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, arată că instanțele la pronunțarea soluțiilor nu au ținut cont de anchetele sociale efectuate în cauză, din care rezulta că intimata pârâtă nu are condiții pentru creștere și educarea minorului, că nu i-au dat posibilitatea să aibă legături personale cu acesta și nu i s-a stabilit un program de vizitare al minorului.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea acțiunii și stabilirea unui program de vizitare al minorului.
Intimata pârâtă, având cuvântul, învederează instanței că minorul are condiții bune pentru creștere și educare, din această toamnă se duce la grădiniță, dar copilul a avut legături personale cu recurentul reclamant în timpul verii, chiar pârâta îl ducea personal la acesta.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 270 din 17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Rm. S în dosarul nr- s- respins acțiunea introdusa de reclamantul, s-a admis cererea reconvenționala formulată de pârâta reclamanta în contradictor cu reclamantul pârât.
A încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul A, născut la data de 2.08.2004. a obligat reclamantul la 160 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului A, începând cu data introducerii cererii reconvenționale 19.01.2009 și până la majorat și a obligat reclamantul la 558 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au întreținut relații de concubinaj aproximativ 5 ani de zile, relație din care a rezultat minorul A născut la data de 2.08.2004.
Părțile au gospodărit împreună cu părinții reclamantului, în com. Ziduri, sat Lanuri, iar începând cu vara anului 2007 s-au confruntat cu despărțiri în fapt, martorii propuși de aceștia nu au putut relata împrejurările și motivele pentru care s-a ajuns la despărțire.
Cert este că, de la despărțirea în fapt a părților, minorul a rămas în grija reclamantului și a părinților săi.
Până la despărțire, pârâta s-a ocupat de copil, era împreuna cu copilul tot timpul, avea grija de el, minorul fiind bine îngrijit și iubit de mama sa, în acest sens a declarat martora.
In perioada despărțirii în fapt, respectiv toamna anului 2008, pârâta a fost internata cu minorul în spital, acesta suferind o operație chirurgicală, perioadă în care pârâta s-a ocupat efectiv de minor, aspect recunoscut și de reclamant la interogatoriu.
In perioada despărțirii, pârâta și-a vizitat minorul, i-a adus îmbrăcăminte, dulciuri, deplasându-se la două săptămâni la domiciliul copilului, în acest sens fiind declarațiile martorilor și.
Martorii propuși de reclamant au relatat că de la naștere minorul a fost îngrijit de părinții reclamantului, de reclamant și de pârâtă, instanța a reținut că reclamantul are condiții pentru creșterea și îngrijirea minorului iar părinții săi au gospodărie închegată.
Si martora propusă de reclamant, a relatat că a văzut-o pe pârâtă venind în vizită la minor cu pachete.
Din toamna anului 2008, minorul s-a aflat în grija pârâtei, iar martorul a relatat că pârâta deși întreținut relații de concubinaj cu un alt, s-a ocupat de minor, l-a îngrijit bine iar minorul a frecventat cursurile grădiniței din sat com., jud. B, potrivit adeverinței nr. 459/16.02.2009.
La încredințarea copilului minor spre creștere și educare, instanța a trebuit să țină seama de interesul minorului iar la aprecierea lui a trebuit să aibă în vedere afecțiunea pe care o poate găsi într-o măsură mai mare la unul dintre părinți, cât și asigurarea unei îngrijiri corespunzătoare.
Astfel, în speță, minorul în vârsta de 4 ani, vârsta la care dragostea și afecțiunea maternă nu pot fi înlocuite iar referatul de anchetă socială a apreciat că minorul poate fi încredințat spre creștere și educare pârâtei.
de aceste considerentele, instanța a apreciat că este in interesul minorului să crească alături de mama sa, având în vedere vârsta fragedă a minorului, că interesul minorului acestuia este să fie supravegheat de mamă, care s-a preocupat de creșterea sa încă de la naștere, astfel că potrivit dispozițiilor art. 42 Codul familiei instanța a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională, a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul
Față de obligația legală de întreținere ce există între părinți și copii, de nevoile minorului în contextul actual și de veniturile reclamantului având în vedere adeverința de la fila 39 dosar, instanța, în baza art. 86-94 Codul familiei a obligat pe reclamant la 160 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului A, începând cu data introducerii cererii reconvenționale 19.01.2009 și până la majorat.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamantul, care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență ca instanța de fond a dat o greșită interpretare probelor administrate în cauză.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta -intimată.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 185 din 3 iunie 2009 a respins ca nefundat apelului declarat de reclamant, reținând că criticile formulate de apelant au fost lipsite de temei întrucât, din actele și lucrările dosarului a rezultat că instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate, pe baza cărora a stabilit în mod întemeiat și convingător motivat situația de fapt, în raport de care a apreciat în mod just că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei.
Faptul că martorii audiați în cauză nu au cunoscut motivele care au determinat separarea părților a fost considerat irelevant, preponderent în soluționarea cauzei a fost interesul minorului, în raport de vârsta sa fragedă și condițiile de îngrijire oferite de cei doi părinți, așa cum bine a apreciat instanța de fond.
În consecință, tribunalul a constatat că judecătoria a pronunțat o hotărâre legală și temeinică iar cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecata a fost respinsă ca nedovedită, deoarece nu a fost susținută de vreo probă depusă la dosar.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, constând în esență în aceea că, în mod greșit s-a respins acțiunea pe care a formulat-o și prin care a solicitat să i se încredințeze spre creștere și educare minorul A, născut la 2 august 2004, din relațiile de concubinaj cu intimata, instanțele ignorând interesul copilului ce trebuie stabilit prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, fără a absolutiza vreunul din ele, că sub acest aspect nu trebuie să se țină seamă numai de afecțiunea pe care o poate găsi minorul, într-o măsură mai mică sau mai mare la vreunul din părinți, ci și asigurarea bunăstării materiale și îngrijirii corespunzătoare.
A susținut recurentul că din ancheta socială efectuată în domiciliul intimatei rezultă că aceasta locuiește în condiții improprii împreună cu minorul, că este lipsită de resurse financiare, având ca mijloc de subzistență exclusiv alocația minorului și în plus, pârâta a abandonat copilul o perioadă de circa 10 luni, el fiind cel care s-a ocupat de acesta, creându-se o puternică afecțiune între ei.
Oral, în fața instanței de recurs recurentul a susținut că este nemulțumit de hotărârea instanțelor și pentru că nu i s-a stabilit un program de vizitare al minorului.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Atunci când instanțele anterioare au respins acțiunea de încredințare a minorului formulată de recurent, au avut în vedere tocmai interesul superior al acestuia, care este în sensul de rămâne alături de mama sa, întrucât cu probatoriul administrat în cauză, s-a dovedit că în perioada în care părțile au conviețuit, de minor s-a ocupat în bune condiții intimata, străduindu-se să i asigure cele necesare bunei dezvoltări, iar după despărțirea în fapt, deși a fost obligată să părăsească domiciliul fără a lua și minorul, a menținut legătura cu acesta, vizitându-l, ducându-i lucruri de îmbrăcăminte, dulciuri, vizitele având loc de două ori pe săptămână la domiciliul copilului.
De asemenea, s-a dovedit că după despărțirea în fapt, atunci când minorul a suferit o intervenție chirurgicală, intimata a fost alături de el, în prezent copilul aflându-se la mamă, unde îi sunt asigurate condiții de creștere și educare, actualmente frecventând cursurile grădiniței din localitate.
Deci, atunci când instanța a încredințat minorul spre creștere și educare intimatei, a avut în vedere tocmai interesul copilului, prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, având în vedere vârsta acestuia, atașamentul creat între mamă și copil, și posibilitățile pe care părțile le au pentru asigurarea condițiilor necesare creșterii și educării copilului.
Neîntemeiată este susținerea recurentului în sensul că ancheta socială efectuată la domiciliul intimatei relevă condițiile precare în care aceasta locuiește împreună cu minorul, deoarece, chiar dacă intimata nu dispune de condiții deosebit de bune, din punct de vedere locativ și material, recurentul nu se detașează mult față de aceasta și în plus intimata a dovedit interesul, preocuparea și afecțiunea pentru minor.
Pentru considerente arătate recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casarea sau modificare a hotărârilor prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă să fie respins ca atare, critica formulată oral de recurent cu privire la stabilirea programului de vizitare neimpunându-se a fi analizată, față de momentul la care a fost invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna Ziduri, sat Lanuri, județ, împotriva deciziei civile nr.185 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, județ B și autoritatea tutelară - Serviciul de Asistență Socială din cadrul Primăriei, județ B, din cadrul Primăriei Ziduri și din cadrul Primăriei, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
7 ex./18.11.2009
f- Jud.Rm.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
