Divort. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1232/R-MF
Ședința publică din 13 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător: -, președinte secție
Grefier.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta -, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.39/A/MF din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă -, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.37/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.-/2009, eliberată de Baroul București.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 30.07.2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință,care învederează că intimatul a depus întâmpinare, cu copie pentru comunicare.
Avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cu un act olograf, din care rezultă promisiunea de vânzare a unui imobil către recurenta -, compus din două camere și un hol. Actul urmează să fie întocmit în fața notarului după desfacerea căsătoriei, intenția pârâtei fiind de a încheia actul de vânzare-cumpărare pe numele purtat anterior căsătoriei și nu pe cel din căsătorie.
Avocat arată că nu se opune probei cu înscrisurile ce deja i-au fost comunicate și de care a luat cunoștință.
Curtea admite proba cu înscrisuri, solicitată de către recurenta-pârâtă -, prin apărător, ca utilă și concludentă soluționării cauzei.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, schimbarea deciziei și menținerea, ca legală și temeinică a soluției pronunțată de prima instanță, respectiv Judecătoria Costești. În subsidiar, solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, respectiv refacerea anchetelor sociale, apreciind ca fiind utile și concludente cauzei. Anchetele sociale sunt efectuate defectuos, nu reflectă realitatea, fiind încălcate de către instanță și dispozițiile art.42 Cod procedură civilă. Așa cum rezultă și din actul depus la acest termen de judecată, recurenta intenționează să achiziționeze un imobil, proprietate personală, pentru a crește și educa minorii de 4 și 5 ani în cele mai bune condiții materiale și morale. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită, în principal, constatarea nulității recursului, dat fiind că motivele invocate privesc stabilirea condițiilor de fapt, iar nu vreo încălcare a legii, din cele prevăzute d edisp.art.304 Cod procedură civilă.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere faptul că Tribunalul Argeșa pronunțat o hotărâre temeinică și bazată pe probatoriul administrat. Critica referitoare la refacerea anchetelor sociale nu poate fi primită în recurs, dat fiind faptul că aceasta nu aoi nvocată în faza procesuală a apelului. Înscrisul depus astăzi, cu intenția recurentei de a achiziționa un imobil cu două camere, relevă faptul că aceasta nu are o atitudine constantă întrucât în celelalte faze procesuale a invocat faptul că a muncit în străinătate și intenționa să cumpere un imobil cu etaj și nu o casă cu doar două camere. Se arată că, în prezent minorii se află în îngrijirea tatălui, care realizează venituri constante și care-i crește în gospodăria proprietate personală. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 iunie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând desfacerea căsătoriei încheiată la data de 20.08.2002, din vina acesteia și reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a mai solicitat să i se încredințeze spre creștere și educare cei doi minori, -, născut la data de 10.10.2004 și -, născut la data de 08.10.2005, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că atitudinea culpabilă a pârâtei a determinat deteriorarea relațiilor dintre ei și imposibilitatea continuării căsătoriei, precizând totodată că pârâta nu are o locuință proprie, nu realizează venituri și își neglijează copiii.
La data de 05.09.2008, pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând desfacerea căsătoriei din vina soțului său, reluarea numelui avut anterior, încredințarea minorilor spre creștere și educare, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată.
Ambele părți au solicitat să nu se motiveze hotărârea de divorț.
Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr.1186 din 7 noiembrie 2008, admis în parte acțiunea și, tot astfel, cererea reconvențională, dispunând desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 20.08.2002 din vina ambilor soți și reluarea, de către pârâta-reclamantă, a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "".
Au fost încredințați pârâtei-reclamante spre creștere și educare pe cei doi minori, născut la data de 10.10.2004 și, născut la data de 8.10.2005, obligând pe reclamantul-pârât să plătească, lunar, pensie de întreținere, în cuantum de 560 lei, respectiv 280 lei, pentru fiecare minor, începând de la data de 07.11.2008 și până la majoratul acestora.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, sub aspectul soluției privind încredințarea minorilor, că ambii părinți, până la separarea în fapt, s-au ocupat corespunzător de copii, care în prezent locuiesc împreună cu tatăl reclamant și cu bunicii paterni.
S-a apreciat însă că minorii trebuie încredințați spre creștere și educare mamei pârâte, ținând seama de vârsta fragedă a acestora, care impune în plan afectiv prezența mamei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul-pârât, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât minorii trebuiau să fie încredințați spre creștere și educare apelantului, deoarece au crescut în locuința acestuia, care este dotată cu tot ce este necesar pentru creșterea copiilor.
Apelantul are în gospodărie animale și păsări, care pot constitui o bază sănătoasă pentru alimentația copiilor, are venituri constante din muncă, este ajutat în creșterea și educarea copiilor de bunicii paterni ai acestora, iar minorii au fost înscriși la grădinița din localitate, situație în care nu este în interesul lor să li se schimbe mediul de viață favorabil, cu unul nociv.
În acest sens, a arătat că intimata nu poate oferi minorilor o locuință stabilă, deoarece nu are o locuință proprie și stă cu doi frați, are 6 clase, nu-și poate găsi o slujbă bine plătită, obișnuiește să se întâlnească cu diverși bărbați și să meargă noaptea în discotecă.
Minorii stau și în prezent la apelant, iar pe perioada cât intimata a locuit cu ei, nu s-a ocupat corespunzător de copii.
Prin decizia civilă nr.39/A/MF din 27 februarie 2009, Tribunalul Argeș -Secția Civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că au fost încredințați apelantului, spre creștere și educare, cei doi minori, și, fiind obligată intimata - să plătească reclamantului-pârât suma de câte 100 lei lunar, cu titlu de pensie întreținere, pentru fiecare minor, începând cu data de 24.06.2008 și până la majoratul acestora.
A fost menținută în rest sentința și a fost obligată intimata - să plătească apelantului suma de 220 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 20 august 2002, iar din căsătoria lor au rezultat minorii, născut la data de 10.10.2004 și, născut la data de 08.10.2005 (filele 5 și 6).
Din cuprinsul anchetelor sociale efectuate în cauză (filele 23 și 37), a rezultat că apelantul locuiește în comuna, județ A, în gospodăria părinților săi, împreună cu aceștia și cu cei doi minori. În această gospodărie există o casă cu 3 camere, hol și două bucătării și se află în construcție, ca extindere a imobilului, alte două camere de locuit.
Apelantul și părinții săi sunt buni gospodari, cresc animale și păsări și cultivă terenul arabil pe care-l au în proprietate, asigurând din producția proprie alimente.
Minorii beneficiază în acest imobil de condiții optime de creștere și educare, fiind înconjurați cu afecțiune atât de către apelant cât și de bunicii paterni. De asemenea, copiii merg la grădinița din localitate, însoțiți de bunicul patern.
Intimata locuiește în gospodăria care a aparținut mamei sale, situată pe raza comunei, gospodărie în care există o casă compusă din 2 camere, hol și bucătărie, în care locuiește intimata, împreună cu doi frați. În acest imobil nu există posibilități materiale pentru creșterea și educarea celor doi copii.
Apelantul este angajat în cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă "CFR MARFĂ", de unde obține venituri constante (fila 28), în cuantum suficient pentru a asigura minorilor un trai decent.
Intimata nu are un loc de muncă (fila 18) și întrucât este absolventă a șase clase primare și nu are o calificare, este în imposibilitate de a găsi un loc de muncă de unde să obțină un salariu decent din care să poată acoperi nevoile sale și ale minorilor.
Din declarațiile martorilor (filele 30-33), coroborate cu caracterizările făcute apelantului (filele 42, 43) și cu recomandarea doamnei educatoare (fila 41), rezultă că părțile, pe perioada cât au conviețuit în gospodăria părinților apelantului, s-au ocupat corespunzător de creșterea și educarea minorilor.
De la ultima despărțire în fapt, din data de 14 iunie 2008, minorii au rămas la apelant care, ajutat de bunicii paterni ai minorilor, se ocupă corespunzător de copii, cărora le asigură condiții optime de creștere și educare, pe care îi supraveghează îndeaproape și pe care i-a înscris la grădinița din localitate.
În raport de probele mai sus analizate, tribunalul a reținut că este în interesul superior al minorilor să fie încredințați tatălui apelant, în raport de dispozițiile art.42 Codul familiei, deoarece acesta le poate oferi o locuință corespunzătoare, are venituri pentru a se ocupa de îngrijirea, creșterea și educarea minorilor și îi înconjoară pe copii cu toată afecțiunea.
În îndeplinirea îndatoririlor părintești, apelantul este ajutat de bunicii paterni, alături de care cei doi minori au crescut, fiind atașați afectiv de aceștia.
Intimata nu poate oferi minorilor condiții pentru un trai decent, deoarece nu are o locuință corespunzătoare și nu obține venituri.
În plus, minorii au nevoie de continuitate în plan afectiv și în planul condițiilor de locuit, de creștere și educare, continuitate care le este asigurată prin încredințare către apelant.
În raport de dispozițiile art.86 și 94 Codul familiei, intimata a fost obligată să plătească apelantului, pentru fiecare minor, o pensie de câte 100 lei lunar, începând cu data de 24 iunie 2008 și până la majoratul copiilor.
La stabilirea pensiei de întreținere, tribunalul a ținut seama de starea de nevoie prezumată a minorilor (dată fiind vârsta acestora) și de venitul minim pe economie, deoarece intimata nu este angajată, precum și de limita legală maximă de 1/3 (33 %) la care poate fi obligată intimata să presteze întreținere celor doi copii.
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă apelul a fost admis așa cum s-a arătat.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs, pârâta-reclamantă -, criticând-o pentru greșita stabilire, în fapt, a lipsei unei preocupări, ca și unor condiții propice, din partea sa, pentru creșterea și educarea minorilor, ancheta socială cuprinzând constatări nereale, deși ea deține în proprietate o casă tip, cu 7 camere, iar culpa pentru părăsirea domiciliului nu-i aparține, în realitate, fiind alungată de către intimat, împreună cu părinții săi.
În ședința publică de astăzi, 13 august 2009, intimatul, personal și prin apărător, a invocat nulitatea recursului care nu cuprinde vreunul din motivele de casare ori modificare prevăzute d eart.304 Cod procedură civilă.
Curtea, asupra excepției invocate, constată că aceasta este întemeiată, pentru cele ce se vor arăta:
Deși recurenta pretinde că motivele sale ar constitui o critică adusă deciziei în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța ar fi încălcat, prin pronunțarea sa, dispozițiile ce pretind ca, la pronunțarea soluției, să se țină seama de interesul superior al copilului, nu a arătat care ar fi motivele de nelegalitatea, în concret.
Astfel, instanța a avut în vedere, la stabilirea condițiilor puse la dispoziție de către fiecare dintre părinți, întregul probatoriu supus evaluării de către părți.
Aprecierea unora dintre acestea a servi mai bine interesul superior al minorilor constituie o chestiune de fapt, care scapă controlului instanței de judecată a recursului, față de abrogarea expresă a fostelor dispoziții ale art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă.
Nici chiar prin probele nou formulate în recurs, în condițiile art.305 Cod procedură civilă, recurenta nu a reușit să provoace schimbarea stării de fapt stabilite de către instanțele fondului, în cele două cicluri procesuale ale fondului și apelului.
Astfel, deși se pretinde proprietara unei vile cu 7 camere, recurenta nu produce nicio astfel de probă, ba, mai mult, în fața instanței de față, prezintă o promisiune de vânzare cumpărare, din partea unei persoane despre care, însă, nu se cunoaște dacă deține vreun imobil în proprietate, în sensul înstrăinării casei acesteia, cu 2 încăperi și un hol, fără a se face vorbire despre dependințe, respectiv spațiu necesar pregătirii hranei, sau baie ori alte condiții minime, care să egalizeze condițiile materiale oferite de către intimat.
Chiar și așa, acest înscris nu este transmițător al dreptului de proprietate, recurenta putându-l întocmi numaipro causa, așa încât, nu poate conferi acesteia suficiente temeiuri pentru a solicita schimbarea, deocamdată, a măsurii luate de către instanța de apel.
Ca atare, motivele formulate excedând pe cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, urmează ca, în temeiul art.306 Cod procedură civilă, neconstatându-se, nici din oficiu motive de ordine publică, de natură a atrage modificarea ori schimbarea soluției, recursul să fie constatat nul.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta-reclamantă - domiciliată în comuna, sat, județ A, împotriva deciziei civile nr.39/A/MF din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția Civilă, intimat fiind reclamantul-pârât, domiciliat în comuna, sat, județ
Obligă pe recurenta - să plătească intimatului suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/18.08.2009.
Jud.apel: Gh.
.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Daniel
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 920/2009. Curtea de... | Stabilire paternitate. Decizia 796/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
