Stabilire program vizitare minor. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2331/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.84
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă )., împotriva deciziei civile nr.828 A din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 6
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta- reclamantă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.658/27.11.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 13 dosar, intimatul-pârât personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/11.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 15 dosar, lipsind reprezentantul autorității-tutelare Primăria sectorului 6
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de SPCEP S6 biroul nr.2, la data de 14.09.2005, având CNP -.
Intimatul-pârât se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de SPCEP S6 biroul nr.2, la data de 14.09.2005.
Avocatul recurentei-reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adeverința nr.34/19.01.2010, eliberată de noua grădiniță din care reiese programul copilului, respectiv o scrisoare medicală privind starea sănătății minorului în acest moment, comunicând câte un exemplar și avocatului intimatului-pârât.
Avocatul intimatului-pârât nu se opune probei cu înscrisuri la cererea recurentei-reclamante.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri la cererea recurentei-reclamante, prin avocat, în conformitate cu dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă, probă administrată astăzi în ședință publică.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamantei, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă și respectiv art.312 alin.3 din Codul d e procedură civilă, modificarea deciziei atacate în ceea ce privește programul de vizitare al minorului.
Arată că nu este de acord cu programul de vizitare datorită stării de sănătate a minorului care este precară și a programului de la grădinița la care înscris, având în vedere și condițiile meteorologice nefavorabile.
Susține că nu există nicio problemă, în sensul că nu ar fi de acord ca minorul să păstreze legătura cu tatăl său sau cu rudele din partea acestuia, considerând că este în primul rând în interesul copilului menținerea acestor legături, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.272/2004.
Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.284/27.11.2009, aflată la fila 14 dosar.
Avocatul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată.
Arată că recurenta-reclamantă invocă prin motivele de recurs dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, dar nu precizează în ce sens instanța de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecății.
Mai arată că din motivele recursului reiese că ceea ce critică recurenta este modul de interpretare de către instanța de apel a probelor, respectiv faptul că nu s-a ținut cont de înscrisurile medicale depuse, deși interpretarea probelor este o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește aspectul legalității hotărârii, criticate, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, consideră că instanța de apel, în mod corect, a avut în vedere la stabilirea programului de vizitare dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dispoziții potrivit cărora ambii părinți au obligația de a se ocupa de copil și de a avea legături personale cu acesta, iar copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legătura cu părinții săi și cu rudele față de care a dezvoltat relații apropiate.
Având în vedere că la dosar s-a depus o adeverință de la grădiniță de către recurenta-reclamantă din care reiese faptul că minorul frecventează o grădiniță, acesta ieșind frecvent din casă, susținerile avocatului recurentei sunt contradictorii.
Susține că nici programul stabilit, prin ordonanța președințială nu a fost respectat de partea adversă, în perioada sărbătorilor de iarnă.
Consideră că programul de vizitare stabilit de către instanța de fond și menținut prin decizia din apel corespunde drepturilor și nevoilor copilului de a menține relațiile cu pârâtul-intimat și cu rudele paterne. Programul propus de către recurentă cu motivarea acordării acestuia printr-o decizie pronunțată pe calea ordonanței președințiale nu poate fi reținut întrucât ar fi insuficient pentru dezvoltarea relației parentale.
Față de împrejurarea că recurenta nu invocă motive concrete care să pericliteze în vreun fel dezvoltarea copilului dacă acesta ar petrece mai mult timp cu pârâtul și rudele paterne, apreciază că nu se justifică o limitarea a dreptului minorului de a avea legături personale cu tatăl său.
Curtea față de neaplicarea prevederilor art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, susținere făcută de către avocatul intimatului-pârât, acordă cuvântul în replică recurentei-reclamante, prin avocat.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, în replică, consideră că aceste acte medicale depuse în apel și recurs sunt actele care arată sănătatea minorului și nu se pune problema de rea credință, întrucât ambii părinți trebuie să aibă legături personale cu copilul, astfel că își menține motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 17 noiembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la data de 25 iulie 2006, reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului și păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit din căsătorie.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2005, că din căsătorie s-a născut minorul la data de 25 iulie 2006, relațiile din căsătorie deteriorându-se grav prin comportamentul violent al pârâtului față de reclamantă, acesta părăsind domiciliul conjugal, mutându-se la părinții săi.
La data de 11 decembrie 2008, reclamanta și-a precizat și modificat acțiunea, solicitând ca potrivit art. 40 alin. 3 Codul familiei, să revină la numele purtat anterior căsătoriei și să se stabilească un program de vizitare a minorului de către pârât: o dată la două săptămâni, între orele 1700- 1900.
La data de 11 decembrie 2008 pârâtul a depus cerere reconvențională la dosar, solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună, încredințarea minorului spre creștere și educare, mamei - reclamante, cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere legale în beneficiul minorului, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei și stabilirea unui program de vizitare a minorului, cu luarea acestuia în domiciliul tatălui astfel: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri ora 1800până duminică ora 2000, în vacanța de iarnă, o săptămână, în perioada 24 - 30 decembrie, o zi din cele trei de Paști și în vacanța de vară în perioada 15 - 30 august.
În motivarea reconvenționalei, pârâtul a arătat că relațiile din căsătorie s-au alterat tot mai mult după nașterea copilului, reclamanta manifestând dezinteres față de viața de cuplu, care a condus la neînțelegeri la care a contribuit și mama reclamantei care l-a determinat să părăsească domiciliul conjugal. Pârâtul - reclamant a arătat că este de acord, față de vârsta fragedă a copilului, ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare, mamei.
S-au administrat probele cu înscrisuri, interogatorii și declarații de martori, pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 476 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, s-au admis în parte acțiunea principală precizată și cererea reconvențională s-a hotărât desfacerea căsătoriei încheiată la data de 30 iulie 2005, și înregistrată sub nr. 1569 la Primăria Sectorului 6 B din culpa comună a soților, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei - acela de, încredințarea minorului, născut la data de 25 iulie 2006 spre creștere și educare, reclamantei - pârâte și încuviințarea pârâtului - reclamant să aibă legături personale cu minorul, după următorul program de vizitare; cu posibilitatea luării minorului din domiciliul mamei: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri orele 1800până duminică orele 2000, o săptămână în vacanța de iarnă în care, odată la doi ani să fie cuprinse sărbătorile de C, o zi de Paști, două săptămâni în vacanța de vară în perioada 15 - 30 august.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză și prevederile art. 38, 40, 42 alin. 1 și 3, art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Pe aspectul încredințării minorului spre creștere și educare mamei, instanța de judecată a avut în vedere vârsta fragedă a copilului - 2 ani și 6 luni, fiind în interesul său de a fi îngrijit și educat de către reclamanta - pârâtă care se ocupă în mod corespunzător de sarcinile sale materne, dar și de înțelegerea părinților, pârâtul fiind obligat să presteze pensie de întreținere pentru copil, în raport de veniturile sale, în cuantum legal.
Privitor la cererea de stabilire a unui program de vizitare a minorului de către tată, instanța de judecată a apreciat că solicitările din reconvențională sunt întemeiate, nefiind cazul de a limita exercitarea drepturilor copilului de a menține relații firești cu tatăl lui, în sensul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, astfel cum solicită reclamanta - pârâtă care propune un program restrictiv de vizitare, tatăl nefiind decăzut din dreptul de a avea legături personale cu minorul, fiind în primul rând interesul superior al copilului de a dezvolta relații personale cu ambii părinți și cu alte persoane cu care copilul a dezvoltat relații de atașament.
S-a apreciat că acest program se va desfășura în afara domiciliului mamei, oferind tatălui posibilitatea de a se implica efectiv în creșterea și educarea copilului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta - pârâtă, criticând-o pentru programul de vizitare a minorului stabilit, în raport de cererea pârâtului - reclamant.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că programul de vizitare stabilit de către instanță nu ține seama de vârsta minorului, de programul său de viață și de somn, de programul de grădiniță (creșă) de la 830la 1900, copilul trebuie apoi să se spele, să mănânce și să se culce la ora 2100.
De asemenea, s-a arătat că minorul are nevoie de "îngrijire specială", astfel cum se menționează în adeverința medicală nr. 644 din 03 martie 2009 prin care i s-a stabilit diagnosticul de gastro-enterocolită repetată, astfel că este necesară o alimentație adecvată sub supravegherea mamei, copilul fiind și internat cu diagnosticul sus-menționat la Spitalul.
S-a propus următorul program de vizitare: sâmbăta, odată la două săptămâni între orele 1000- 1330, în săptămâna sărbătorilor de C, începând cu data de 27 decembrie ora 1100până pe data de 28 decembrie ora 1100, treia zi de Paști de la ora 1100la ora 1800, pe timpul verii în prima săptămână din iulie.
Prin decizia civilă nr. 828 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat și s-a luat act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei sus-menționate, Tribunalul Bucureștia reținut că potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său, ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține relațiile cu ambii părinți, cu rudele și cu persoanele față de care a dezvoltat relații apropriate, atâta timp cât aceste legături nu sunt contrare interesului său.
Este cunoscut faptul că privarea pentru perioade lungi de timp a copiilor de prezența unuia din părinți, este de natură a dezvolta sentimente de frustrare, de abandon sau chiar de vinovăție.
Rolul tatălui și prezența activă a acestuia în viața copilului său, favorizează dezvoltarea echilibrată și armonioasă a acestuia, iar programul extrem de limitat, dorit de mamă, reprezintă o separare a copilului de unul din părinți, în speță, de tată, în sensul art. 33 și 34 din Legea nr. 272/2004, situație ce nu poate fi acceptată, câtă vreme tatăl a avut u comportament corespunzător față de copil, pentru care are afecțiune și înțelege nevoile sale.
Programul stabilit de către prima instanță a fost apreciat ca respectând interesul superior la copilului din perspectiva textelor de lege sus-menționate, dar și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul al respectul vieții de familie, așa cum conținutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudența Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reamintind părților și 864 (1979) a Adunării a Consiliului Europei care consacră principiul potrivit căruia "copiii nu trebuie să mai fie considerați ca proprietatea părinților lor, ci să fie recunoscuți ca persoane cu drepturile și necesitățile proprii".
Susținerile apelantei privind starea de sănătate a copilului care impune modificarea programului de vizitare nu au fost primite, cu aprecierea că și tatăl are obligația de a veghea la starea de sănătate a copilului minor, având în acest sens, responsabilități ca și mama.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că recurenta nu poate fi de acord cu programul de vizitare stabilit de prima instanță și menținut în mod greșit de către instanța de apel, având în vedere starea de sănătate a copilului și programul său la grădiniță care se sfârșește la ora 1900, astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului, copilul fiind diagnosticat cu gastro-enterocolită repetată care "necesită îngrijire specială", potrivit adeverinței medicale nr. 644 din 03 martie 2009 ignorată de către cele două instanțe.
În plus, copilul are un anumit program de masă și de somn, ceea ce este greu de presupus că tatăl lui îl va respecta, recurenta neavând altfel de obiectat, cu privire la păstrarea legăturilor dintre copil și tatăl acestuia, respectiv cu rudele din partea tatălui.
Reiterează programul de vizitare pe care l-a prezentat și în criticile din apel, ca fiind unul adecvat în cauză.
S-a solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării programului de vizitare, în sensul arătat.
Intimatul - pârât - reclamant a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că este nejustificată opinia recurentei privind incapacitatea acestuia de a-i oferi îngrijiri necesare copilului, și tatăl având obligația de a veghea la starea lui de sănătate, nu numai mama, iar cu privire la programul de la grădiniță, nimic nu o împiedică pe mamă de a lua copilul cu o oră mai devreme, la ora 1800în loc de ora 1900, pentru a fi respectat programul de vizitare stabilit de instanță, cu precizarea că nu există critici care să fie încadrate într-unul din motivele de recurs - art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Recurenta a administrat noi probe cu înscrisuri: o adeverință medicală din care rezultă că minorul este în evidență cu repetate infecții respiratorii pentru care necesită tratament și îngrijire specială, o adeverință de la grădinița nr. 246, sector 6, B, din care rezultă că minorul este înscris în cursul școlar 2009 - 2010 la această grădiniță cu programul prelungit orele 730- 1730, cu mențiunea că acesta beneficiază de o alimentație de un regim special și o scrisoare medicală.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că programul de vizitare al minorului de către instanța de apel, este unul legal, stabilit în raport de exigențele prevederilor art. 14, 22, 33 și 34 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului care consacră dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinți și rudele acestora - drept ce ține de unul mai larg - dreptul pentru respectul vieții de familie consacrat în art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în jurisprudența în materie a Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a motivat pe larg Tribunalul București în decizia recurată.
Curtea constată că noul program al grădiniței concordă cu programul de vizitare stabilit de instanță.
Criticile vizând starea de sănătate a copilului și nevoia acestuia de o îngrijire specială, se impune ca atare și tatălui, care are aceeași obligație, ca și mama, de a veghea la sănătatea copilului său, la programul său de masă și somn, de joacă, etc. fiind în interesul superior al copilului - care primează - de a dezvolta relații fără restricții, limitări drastice, cu tatăl său și cu rudele din partea acestuia, spre a se asigura o bună dezvoltare fizică și psihică, echilibrată, fără frustrări care, pe termen, au consecințe nefavorabile asupra acestuia.
Fără îndoială că mama își iubește copilul foarte mult, numai astfel se justifică temerea acesteia că aflat la tată, copilul nu ar beneficia de o îngrijire adecvată, aspect nedovedit cu probele dosarului, în plus, ambii părinți, așadar și tatăl poartă răspunderea bunei creșteri, sănătății și educării copilului.
Neînțelegerile dintre cei doi părinți nu trebuie să se răsfrângă asupra copilului, altfel minorul, în timp, poate să dezvolte o "vinovăție" pentru situația conflictuală dintre cei doi părinți, foști soți, care-i poate marca dezvoltarea psiho - fizică firească - ceea ce nu trebuie să se întâmple, ambii părinți fiind chemați să facă efortul să-și depășească nemulțumirile și conflictele din trecut, în interesul copilului, aflat acum la vârsta de 3 ani și 6 luni.
Curtea mai constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, nu se regăsește în criticile în fapt prezentate, acestea subsumându-se în unicul motiv de recurs, deja analizat, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Invocarea obținerii unei hotărâri, pe cale de ordonanță președințială care a stabilit un program de vizitare restrictiv, la solicitarea recurentei, nu poate determina o altă soluție în cauză, pentru considerentele reținute mai sus.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă (), împotriva deciziei civile nr. 828 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 6 B, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./05.02.2010
-4-;
Jud.6.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1071/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1002/2009. Curtea de... → |
|---|
