Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1152/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.1152/R-MF
Ședința publică din 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.78/A/ din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurenta-reclamantă, în baza delegației de la dosar, intimatul-pârât și avocat pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.39/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, lipsind intimatul-intervenient.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, având cuvântul, susține recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea deciziei tribunalului, constatarea contribuției în cote egale asupra bunurilor comune și atribuirea bunului în lotul pârâtului, cu obligarea acestuia la plata sultei către pârâtă. Precizează că a criticat soluția tribunalului, întrucât pârâtul se află în evidențele fiscale cu sume datorate foarte mari. Prin hotărârea atacată s-a statuat că pârâtul, prin faptele sale, a adus societățile în stare de incapacitate de plată, aducând prejudicii foarte mari statului. S-a promovat acțiunea de partajare a bunurilor comune pentru a se recupera o parte din aceste sume. Prin omologarea variantei I, organul de executare este pus în imposibilitatea de executare a hotărârii; nu s-a făcut dovada că fosta soție are posibilitatea să achite sultă pârâtului. Mai arată că s-a încercat punerea în executare a hotărârii de antrenare a răspunderii personale.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului, apreciind că nu s-a formulat nici un motiv de nelegalitate nici în scris, nici oral, în fața instanței. Apreciază că în memoriul scris se face referire doar la netemeinicia deciziei tribunalului și nu la nelegalitatea acesteia și că nici o critică nu se încadrează în nici un punct al art.304 Cod procedură civilă, motiv pentru care invocă nulitatea recursului, în raport de dispozițiile art.3021(1) lit.c Cod procedură civilă.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat; faptul că pârâtul ar fi dus mai multe firme în faliment nu este un argument pentru stabilirea cotelor în mod diferențiat.
Consilier juridic, având cuvântul asupra excepției invocată de apărătorul intimatei-pârâte, apreciază că susținerile recurentei pot fi încadrate de instanță în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și solicită respingerea acesteia.
Intimatul-pârât, având cuvântul, precizează că, deși nu s-au comunicat motivele de recurs, din discuțiile purtate a luat cunoștință de conținutul acestuia; pune aceleași concluzii ca și apărătorul intimatei-pârâte privind nulitatea recursului; în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.6678/21 noiembrie 2008, Judecătoria Rm.V, după ce, prin încheierea nr.5135/3 octombrie 2008, admisese, în parte, în principiu, acțiunea formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice V, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta și intervenția accesorie în favoarea acesteia, formulată de, a dispus ieșirea acestei pârâte din indiviziune față de pârâtul, cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu acesta.
În motivare, s-a reținut în fapt că cei doi soți au dobândit, în timpul căsătoriei, cu plata în rate, un apartament situat în Rm.V,-, bloc 6,.B, nr.12, județul V însă, întrucât s-a reținut că pârâta s-a ocupat în mod exclusiv de creșterea și educarea copilului, de gospodărie în general, în vreme ce pârâtul s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, după cum, totodată intervenientul, tatăl pârâtei, i-a acordat acesteia un ajutor bănesc la achitarea avansului la apartament, cotele soților s-au stabilit a fi 80% pentru soție și 20% pentru soț.
Admisibilitatea în principiu a acțiunii s-a constatat fondată, față de faptul că pârâtul a fost obligat la plata către Vau nor sume consistente, urmare a căderii în faliment a pentru care a fost antrenată răspunderea acestuia.
Dată fiind această stare de fapt, bunurile au fost partajate în sensul atribuirii către soție a imobilului în valoare de 160.000 lei, cu obligația de a plăti, cu titlu de sultă, lotului nr.2 revenit soțului, suma de 32.000 lei.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel reclamanta, prin Rm.V, criticând-o pentru greșita reținere în fapt a unei contribuții superioare a soției la dobândirea bunului comun, precum și greșita atribuire, către aceasta, a apartamentului, dat fiind că nu are posibilitate de a achita sulta, așa încât, creditul pentru care este susceptibilă de urmărire sulta urmează să rămână neacoperit.
În plus, se mai arată că, în realitate, dobândirea apartamentului se datorează activității ilicite în firmă a intimatului-pârât care a contractat de altfel și numeroase credite bancare a căror garantă imobiliară este cea de-a doua pârâtă.
Prin decizia civilă nr.78/A//25 martie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins, ca nefondat, apelul, reținând în fapt că, fără dubii apartamentul - în care au locuit mai întâi părinții pârâtei cu titlu de chiriași ai statului, pentru ca, apoi, să fie folosit de către cei doi pârâți - a fost achiziționat cu ajutorul substanțial al acestor părinți care, astfel, au înțeles să gratifice pe fiica lor. În plus, partea plătită în timpul căsătoriei soților, respectiv ratele, s-au datorat în cea mai mare parte activității pârâtei, câtă vreme debitorul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, fiind și în prezent arestat.
În privința pârâtului, s-a reținut că, potrivit probelor testimoniale acesta era lipsit de venituri anterioare căsătoriei.
Corectă fiind deci stabilirea unei cote mai mari în favoarea soției, corectă s-a constatat și atribuirea bunului în favoarea acesteia, cu obligarea la plata unei sulte.
Pe de altă parte, s-a ținut cont și de faptul că, titular al unui drept locativ în apartamentul părinților este și minorul acestora el locuind împreună cu mama sa.
Totodată, în ceea ce privește executarea titlului reclamantei, s-a constatat că aceasta poartă inclusiv asupra pensiei debitorului, nefiind suficient motiv pentru a lipsi pe coproprietară de recunoașterea integrității dreptului său de proprietate.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive încadrate de aceasta în cele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În fapt, ceea ce se invocă, o constituie ignorarea faptului că pârâtul este dator către bugetul general consolidat cu sume importante de bani, ca urmare a antrenării răspunderii personale în urma falimentării în urma a trei societăți în care a avut calitatea de administrator, situație care trebuia să conducă, în opinia reclamantei, la concluzia că acesta avea o contribuție majoritară la dobândirea apartamentului, fiind rezultatul activității de administrator, în cadrul căreia și-a însușit creditele și bunurile societăților.
În aceste condiții, dar ținându-se cont de faptul că și cealaltă pârâtă a garantat acele credite bancare, trebuia să se rețină că soții au o contribuție egală la dobândirea comunității.
Pe cale de consecință, solicită instanței schimbarea modalității de lotizare și a cotei de proprietate asupra bunului, așa încât să facă posibilă urmărirea imobilului în vederea executării creanțelor statului.
Curtea, examinând criticile invocate, constată că acestea nu pot fi încadrate în unele de nelegalitate, ci cel mult în cele prevăzute de art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă, în prezent abrogate, prin ele manifestându-se nemulțumirea recurentei în ceea ce privește modalitatea de stabilire a stării de fapt privitoare la contribuția părților și consecințele ei asupra atribuirii bunului.
Nu se arată care ar fi greșita interpretare sau aplicare a legii atunci când nu s-a dat eficiență unor prezumții invocate de către recurentă privitoare la însușirea și folosirea, în scopul dobândirii apartamentului, de către pârât, a fondurilor aparținând unor societăți comerciale, pentru a se crea egalitate între contribuția sa și cea a pârâtei, spre a se putea considera că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Astfel, această chestiune de fapt nu reprezintă o prezumție legală, reclamanta fiind cea care ar fi trebuit ă dovedească utilizarea acestor fonduri în scopul achiziționării bunului sau a altor componente ale masei devălmașe ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, de aceea potrivit art.312 Cod procedură civilă, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.78/A/ din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt.judecător eliberat
prin pensionare,
, -,
noi,
Președintele Curții de APEL PITEȘTI,
Grefier,
Red.-/7.07.2009
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Divort. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Pitesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1234/2009. Curtea de... → |
|---|
