Divort. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.600/R-MF
Ședința publică din 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.124/A/MF din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.44/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimata-reclamantă, asistată de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.16/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 26 februarie 2009, emisă de Trezoreria și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente personal arată că între ele nu mai există nu alt proces.
Avocat depune adresa nr.388/3.03.2009, emisă de Oficiul Poștal, în legătură cu comunicarea deciziei din apel.
Avocat precizează că, la ședința anterioară de judecată s-a îndeplinit cerința pentru prima zi de înfățișare, iar prin aplicarea art.310 Cod procedură civilă, recursul trebuie socotit ca fiind făcut în termenul legal.
Avocat invocă excepția nulității recursului, având în vedere faptul că acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de art.306 Cod procedură civilă. În luna ianuarie s-a solicitat recomunicarea hotărârii pronunțată în apel, deși trebuiau făcute toate cercetările ce se impuneau la poștă, pentru a se verifica dacă prima comunicare a fost sau nu primită. Recursul este motivat în data de 23 ianuarie 2009, deci peste termenul legal. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită respingerea excepției, având în vedere că art.306 Cod procedură civilă se interpretează coroborat cu art.303 Cod procedură civilă, iar termenul curge de la data când destinatarul a primit comunicarea.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra cauzei de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.2150/8 aprilie 2008, Judecătoria Pitești, admițând în parte acțiunea reclamantei, precum și, tot astfel, cererea reconvențională a pârâtului, a desfăcut căsătoria încheiată între aceștia la 16 octombrie 2004, înregistrată în Registrul Stării civile la nr.191 din aceiași zi, din vina ambilor soți, încuviințând reclamantei reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, acela de și încredințându-i, spre creștere și educare, pe minorul, născut la data de 15 iunie 2005. Pârâtul a fost obligat la plata unei contribuții la cheltuielile de creștere și întreținere necesitate de minor de 500 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat, fiindu-i încuviințate legături personale cu acesta, potrivit programului apreciat convenabil față de vârsta minorului, cerințele educației sale și nevoile de îngrijire.
În motivare, s-a reținut în fapt că, între părți, căsătoria nu mai poate continua, din vina comportamentului părților, mama fiind cea care oferă cele mai bune condiții pentru creșterea și educarea minorului, raportat la vârsta fragedă a acestuia și ținând seama și de acordul pârâtului.
Contribuția acestuia din urmă a fost stabilită în funcție de veniturile dobândite din activitatea comercială desfășurată în cele două societăți comerciale în care este asociat și administrator, precum și potrivit acordului exprimat de către pârâtul-reclamant.
În ceea ce privește programul de vizitare, s-a reținut că îi poate fi permis tatălui ca, în perioade relativ scurte de timp, ținând cont și de programul instituției de educație preșcolară urmată de către copil, să-i poată fi lăsat în grijă, la sfârșitul a două săptămâni din lună și în vacanțele lungi ale anului, vara și iarna, câte o săptămână, iar în vacanțele scurte de Paște și de C, câte o zi.
Deși pârâtul a solicitat o perioadă mai lungă în care să se efectueze vizitele, cererea a fost considerată nefondată, față de vârsta copilului care ar avea nevoie de prezența mamei.
Împotriva sentinței, în termen, au declarat apeluri părțile, exclusiv sub aspectul modalității de a se exercita dreptul de vizitare, prin decizia civilă nr.124/A/MF/31 octombrie 2008, Tribunalul Argeș respingându-le ca nefondate și compensând cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că nici susținerea reclamantei, potrivit căreia lăsarea minorului timp de o săptămână în timpul vacanțelor de iarnă și de vară, exclusiv în grija tatălui ar fi excesivă, după cum nici extinderea acestor perioade, cerută de pârârt, nu se impun, față de faptul că minorul se află la o vârstă la care necesită cu preponderență îngrijirea mamei.
Cum, prin apelul său, pârâtul a solicitat reîncredințarea minorului către sine, față de opoziția reclamantei de a-i permite să viziteze copilul, instanța a constatat că măsura nu poate fi luată, nefiind modificate condițiile avute în vedere de către prima instanță de fond la luarea măsurii, respectiv o schimbare esențială în nevoile minorului și capacitățile părinților de a se ocupa de acesta.
Hotărârea a fost expediată, prin poștă, în vederea comunicării, de către Tribunalul Argeș la data de 14 noiembrie 2008, potrivit borderoului nr.69 (fila 48 dosar apel).
Cum însă, la dosar, nu s-au găsit dovezile de comunicare restituite instanței de către oficiul poștal, pârâtul-apelant a solicitat recomunicarea hotărârii, referatul arhivei făcând vorbire despre faptul că, deja, o primă comunicare avusese loc.
La data de 7 noiembrie 2008 pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei, motivele pentru care aceasta îl nemulțumește fiind arătate prin memoriul depus, la Tribunalul Argeș, la data de 23 ianuarie 2009.
Prin acest memoriu, se pretinde că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la lipsa analizei criticii sub aspectul restrângerii legăturilor personale cu minorul, cât și la retragerea acordului exprimat de către recurent în ceea ce privește încredințarea acestuia, dar și încălcarea și respectiv aplicarea greșită a legii prin hotărârea dată, cu privire la aceeași lipsă de motivare a respingerii cererii de readministrare a probei testimoniale și suplimentarea acesteia, sub aspectul opoziției manifestată de către reclamantă la vizitarea lui de către pârât.
O suplimentare se impunea, în opinia recurentului, față de retragerea acordului său la încredințarea minorului, ceea ce impunea ca soluția să se fondeze pe alte probe.
La termenul din data de 26 februarie 2009, intimata-pârâtă, prin apărător, a invocat excepția nemotivării în termen a recursului, față de faptul că, potrivit referatului arhivei, comunicarea motivării deciziei tribunalului a avut loc odată, mai înainte de noua comunicare făcută la cererea părții.
Curtea, constatând că în dosarul înaintat de tribunal există acest referat al biroului arhivei, însoțit de dovada constând în fotocopia borderoului cu care comunicarea s-a făcut către recurentul-pârât, față de care motivele recursului par a fi depuse peste termenul născut prin comunicarea făcută din oficiu de către instanță, a procedat la verificarea situației acestei comunicări, cerând relații de la oficiul poștal al destinatarului, spre a se afla dacă,eventual, expediția nu a fost predată.
Recurentul a solicitat a nu se efectua o asemenea cercetare, considerând că se află în situația prevăzută de art.310 Cod procedură civilă, în sensul că nu ar rezulta, la prima zi de înfățișare, faptul că recursul a fost depus peste termen, potrivit dovezilor din dosar, așa încât el trebuie socotit a fi făcut în termen.
Potrivit răspunsului oficiului poștal, expediția instanței a fost predată la destinatar în data de 17 noiembrie 2008, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.86 alin.3 și art.92 alin.3 Cod procedură civilă (fila 66 dosar recurs).
În cuprinsul concluziilor scrise formulate de către recurent, acesta a învederat instanței că, între sine și adversara sa, există încă o serie de alte dosare, fără însă, a dovedi că expediția predată către sine la data de 17 noiembrie 2008 ar fi privit unul dintre acele alte dosare, spre a se răsturna proba cu care s-a dovedit că instanța a efectuat comunicarea hotărârii atacate prin prezentul recurs la data de 17 noiembrie.
Pornind de la această dată a comunicării, urmează a se observa că motivarea recursului formulat în termen de către pârât se situează în afara celui de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art.303 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă, acesta urmează a fi constatat nul, pentru lipsa motivării făcute în termen, câtă vreme nu se observă în dosar motive din cele prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.124/A/MF din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta ca tardiv motivat.
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată față de intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red.-/14.04.2009
GM/2 ex.
Jud.apel: Gh.
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
