Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 13/FM

Ședința publică din data de 15 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter

JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, bloc 104,. B,. 14, județul C, împotriva deciziei civile nr. 460/9.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în I, strada - -, -. B,. 3, județul I, având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 85850/10.02.2010, pe care o depune la dosar, lipsind

intimata pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, nesemnat și netimbrat și că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentului reclamant la data de 10.02.2010, după care:

Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța seria nr. CT - PJ/2.02.2010 în sumă de 581 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în sumă de 5 lei.

Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant susține că nu mai are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța, luând act de susținerile acestuia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii sultei la nivelul plăților achitate efectiv de soți până la momentul despărțirii - aprilie 2008, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanțele seria - nr. 24/10.02.2010 și seria - nr. 165/25.11.2009. Arată că instanța de apel a calculat în mod greșit nivelul sultei. Astfel analizând graficul de rambursare, precum și contractul de credit bancar, se constată că suma împrumutată de soți a fost de 11.900 euro, care urma să fie plătită în 240 de rate lunare. Până la data despărțirii, soții au achitat împreună avansul de 5.100 euro, în echivalent 21.420 lei și 40 de rate, adică suma de 18.634 lei, în total suma de 40.054 lei, rămânând de achitat 200 rate, adică 93.172,8 lei și nu suma de 11.139,93 lei, cum în mod greșit a stabilit instanța de apel. Din suma totală de 40.054 lei, cota de contribuție a intimatei pârâte de 25% este de 10.013 lei, sumă care apreciază că reprezintă sulta pe care recurentul reclamant o datorează.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 958/254 din data de 24.04.2007 reclamantul - a chemat-o în judecată pe pârâta - pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele anterior și partajul bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 6.11.2004 și, deși sunt căsătoriți de aproape trei ani, au stat efectiv împreună circa cinci săptămâni, restul timpului fiind separați unul de celălalt. Dată fiind meseria pârâtei, de ospătar-barman pe un vapor de croazieră, a susținut reclamantul, aceasta era plecată foarte mult timp de acasă, așa încât relațiile dintre părți s-au răcit.

În timpul căsătoriei, a mai arătat reclamantul, părțile au dobândit mai multe bunuri mobile, precum și un apartament situat în municipiul M, cota lui de contribuție la achiziționarea acestuia din urmă fiind exclusivă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 36, art. 38 și ale art. 40 din Codul familiei.

Cererii i-au fost anexate certificatul de căsătorie al părților, în original, precum și copie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2295 din data de 8.12.2004 de, contractul de credit nr. 4849 din 2.12.2004, graficul de rambursare a creditului și pașaportul reclamantului.

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei și a solicitat respingerea cererii reclamantului privind revenirea ei la numele anterior, întrucât nu și-a schimbat actul de identitate ulterior încheierii căsătoriei, precum și partajul bunurilor comune în cote egale, cu respingerea cererii reclamantului privind constatarea în favoarea sa a unei cote de contribuție exclusivă.

Întâmpinării și cererii reconvenționale i-au fost anexate declarația autentificată sub nr. 5032 din 20.08.2007 de și, în original, și copie de pe actul de identitate al pârâtei și de pe pașaportul acesteia.

La data de 5.10.2007, pârâta a depus la dosarul cauzei precizări scrise cu privire la partajul bunurilor comune, precum și următoarele înscrisuri: contractul de credit nr. 4849 din 2.12.2004, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2295 din 8.12.2004 de, actele de identitate ale părților, adeverințe, recipise, buletine de schimb valutar, certificat de înmatriculare și autorizație de funcționare.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei solicitând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

În ședința publică din 21.12.2007, numiții și au depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu pe care instanța a respins-o sub aspectul admisibilității în principiu prin încheierea de la acel termen.

La același termen de judecată, instanța a disjuns capătul de cerere privind partajul atât din acțiunea principală, cât și din cererea reconvențională și a dispus constituirea unui dosar separat, înregistrat sub nr- pe rolul Judecătoriei Mangalia, iar prin sentința civilă nr. 261/C din data de 5.02.2008, a desfăcut căsătoria din culpa comună a soților și a dispus revenirea reclamantei la numele anterior, respectiv "-".

La termenul de judecată din 29.01.2008, reclamantul a depus la dosar precizări scrise cu privire la bunurile mobile a căror partajare o solicită și la contribuția părților la dobândirea bunului imobil, arătând că acesta este un bun comun, fiind achiziționat în timpul căsătoriei, însă cu contribuția sa exclusivă, iar instanța a dispus, prin încheiere interlocutorie și în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul d e procedură civilă, suspendarea cauzei până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care va fi pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Mangalia.

a fost repusă pe rol la 3.06.2008, ca urmare a cererii formulate de reclamant, iar la data de 18.08.2008, la solicitarea instanței, acesta a depus precizări scrise în care a arătat că a avut o cotă de contribuție de 86% la dobândirea bunurilor comune.

La data de 19.08.2008, pârâta a depus la dosar precizări scrise (filele 106-110) în care a arătat că solicită să-i fie atribuit apartamentul, urmând să achite reclamantului suma de 2.550 euro reprezentând J din avansul achitat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și suma de 2.664 euro reprezentând contravaloarea celor 24 de rate lunare achitate exclusiv de reclamant în perioada noiembrie 2006-august 2008.

În susținerea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu martorii și, probe care, fiind pertinente și utile, au fost admise de instanță.

Pentru administrarea probei cu înscrisuri, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2297 din 8.12.2004 de, carnet de muncă, chitanțe eliberate de Primăria municipiului M, ordine de încasare numerar eliberate de BCR-Agenția, certificatul său de căsătorie și certificatul de naștere al minorei --

În apărare și în susținerea cererii reconvenționale, pârâta a propus proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a apartamentului situat în municipiul M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul C, probe care, fiind pertinente și utile, au fost încuviințate de instanță.

În vederea administrării probei cu înscrisuri, pârâta a mai depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de credit nr. 4849 din data de 2.12.2004 încheiat între reclamant și BCR M-Agenția, graficul de rambursare a creditului, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2297 din 8.12.2004 de, practică judiciară și formulare de plată.

La termenul de judecată din 30.10.2008, instanța a administrat proba cu interogatoriul reclamantului și a procedat la audierea martorilor și (filele 231-233), iar la data de 10.11.2008, s-a depus la dosar răspunsul pârâtei la interogatoriul propus de reclamant (filele 237 și 238).

Ulterior, la data de 27.11.2008, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert (filele 243-245), iar prin încheierea de ședință din 5.02.2009 instanța a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de reclamant.

În ședința publică din 5.02.2009, părțile au depus la dosarul cauzei o tranzacție cu privire la partajul bunurilor mobile și au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre de expedient prin care să consfințească învoiala lor sub acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 512/C/24.02.2009 Judecătoria Mangaliaa admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul - și cererea reconvențională formulată de pârâtă.

A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul

A constatat că valoarea de circulație a bunului comun este de 120.310 lei.

A constatat că reclamantul a avut o cotă de contribuție de 75% la dobândirea bunului comun, iar pârâta o cotă de contribuție de 25% la dobândirea aceluiași bun.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 86% la dobândirea bunului comun.

A respins ca neîntemeiată cererea pârâtei privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 50% la dobândirea bunului comun.

A dispus sistarea stării de devălmășie și a atribuit reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul

A obligat pe reclamant să plătească pârâtei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, suma de 30.077,5 lei cu titlu de sultă.

A obligat pe reclamant să achite în continuare ratele lunare aferente contractului de credit bancar nr. 4849 din 2.12.2004 încheiat de acesta cu BCR-Agenția.

A luat act de tranzacția părților cu privire la partajul bunurilor comune mobile, având următorul conținut:

"Subsemnații: -, reclamant în dosarul civil nr- al Judecătoriei Mangalia, identificat prin seria nr. -, -, eliberat de Poliția Municipiului M și, pârâtă în dosarul civil nr-, domiciliată în localitatea - -, - + I,. B,. 1,. 3, județul I, a intervenit prezenta

Tranzactie,

prin care - lasă în deplină proprietate și posesie pârâtei următoarele bunuri mobile:

- 1 calorifer electric

- mobilă dormitor

- pat extensibil de culoare albastru

- mobilă bucătărie - dulap

- mixer

- televizor

- aragaz cu două ochiuri

Subsemnata pârâtă în dosarul civil nr- sunt de acord să iau în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri mobile:

- calorifer electric

- mobilă dormitor - de culoare albastru

- pat extensibil de culoare albastru

- mobilă bucătărie - dulap

- mixer

- televizor

- aragaz cu două ochiuri

Prezenta tranzacție a fost încheiată astăzi 8.01.2009 și reprezintă voința liberă și neviciată a părților".

În considerentele hotărârii, cu privire la situația de fapt, instanța de fond a reținut că reclamantul - și pârâta - (fostă ) - s-au căsătorit la data de 6.11.2004, din relația lor nu au rezultat copii, iar căsătoria a fost desfăcută prin divorț, astfel cum reiese din sentința civilă nr. 261/C/5.02.2008 a Judecătoriei Mangalia (filele 96-98), în cuprinsul căreia s-a reținut că părțile s-au separat în fapt în cursul lunii decembrie 2006, fără a mai relua ulterior conviețuirea.

În timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2295 din data de 8.12.2004 de (filele 10-13), încheiat între, în calitate de vânzător și - și - (fostă ) -, în calitate de cumpărători, părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul

Prețul imobilului a fost stabilit la echivalentul în lei al sumei de 17.000 euro, din care, la momentul încheierii contractului, cumpărătorii au achitat cu titlu de avans suma de 5.100 euro, iar diferența de preț urma a fi achitată după obținerea de către aceștia a unui credit bancar, potrivit mențiunilor făcute în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare.

Prin contractul de credit bancar nr. 4849 din data de 2.12.2004 încheiat de reclamant cu BCR-Agenția (filele 14-22), acesta a împrumutat suma de 11.900 euro în vederea achitării diferenței de preț, suma împrumutată urmând a fi rambursată în 240 de rate lunare, respectiv în perioada ianuarie 2005-decembrie 2024, astfel cum reiese din clauzele acestui contract și din graficul de rambursare anexat acestuia.

Din examinarea carnetului de muncă al reclamantului (filele 151-156), instanța a reținut că acesta s-a angajat la SC SA M în cursul anului 1999 și a lucrat la această societate în mod continuu până în luna februarie 2007, obținând în această perioadă venituri salariale constante, iar contractul de muncă încheiat la data de 17.02.2009 (filele 70 și 71) face dovada că reclamantul a fost angajatul unei companii americane pe o perioadă de circa zece luni.

S-a arătat, de asemenea, că la momentul încheierii căsătoriei, pârâta nu era angajată în muncă, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și, și nici nu a făcut dovada că a obținut venituri din activități lucrative anterior acestei date, în condițiile în care certificatul de înmatriculare depus la dosar (fila 64) atestă că pârâta a înființat în cursul anului 2001 o entitate juridică de natură comercială (persoană fizică autorizată), dar nu dovedește, prin el însuși, realizarea de către aceasta a unui profit.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert, s-a reținut că locuința este situată în muicipiul M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul C, este alcătuită din două camere nedecomandate și are o valoare de circulație de 120.310 lei, precum și faptul că părțile au efectuat mai multe lucrări de îmbunătățiri constând în înlocuirea ușii de lemn de la intrare cu o ușă metalică, înlocuirea tâmplăriei din lemn de la ușile interioare cu tâmplărie din lemn de calitate superioară, montarea parchetului laminat în camere și placarea cu faianță în bucătărie.

Prin raportare la prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. (1) din Codul familiei, s-a constatat că dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul C are natura unui bun comun al părților, ce urmează a fi inclus în masa partajabilă, la valoarea stabilită prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert.

Cât privește cota care se cuvine fiecăreia dintre părți din bunurile comune, instanța a apreciat că aceasta trebuie stabilită prin raportare la contribuția soților doar la dobândirea apartamentului, în condițiile în care părțile au depus tranzacție cu privire la modul de împărțire a bunurilor mobile. Totodată, a considerat că recunoașterea unei cote de contribuție de 86% în favoarea reclamatului ar echivala cu o minimalizare nejustificată a contribuției pârâtei la dobândirea apartamentului.

Astfel, din examinarea mențiunilor carnetului de muncă al reclamantului s-a reținut că acesta s-a angajat la SC SA M în cursul anului 1999 și a lucrat la această societate în mod continuu până în luna februarie 2007, obținând venituri salariale constante în toată această perioadă de timp, în vreme ce pârâta nu era angajată în muncă la data încheierii căsătoriei și nici nu a făcut dovada că a obținut venituri din activități lucrative anterior acestei date.

Susținerile pârâtei în sensul că a deținut o societate comercială, având ca obiect de activitate consultanță în afaceri și management, au fost considerate lipsite de relevanță, în condițiile în care certificatul de înmatriculare depus la dosar atestă faptul că aceasta a înființat în cursul anului 2001 o entitate juridică de natură comercială, dar nu dovedește, prin el însuși, realizarea de către pârâtă a unui profit.

De asemenea, afirmația pârâtei potrivit căreia ar fi avut un autoturism Ford dobândit anterior căsătoriei cu reclamantul, pe care l-ar fi vândut la solicitarea acestuia, a fost înlăturată pe motiv că nu este susținută probator, câtă vreme martorii și au declarat că mașina a fost cumpărată de ambele părți și, tot împreună, acestea au procedat la vânzarea ei.

Pe de altă parte, însă, instanța a constatat că susținerile pârâtei potrivit cărora, după achiziționarea apartamentului și plecarea sa în străinătate, îi trimitea, fie prin rețeaua, fie prin intermediul părinților ei, diverse sume de bani reclamantului pentru realizarea unor îmbunătățiri în apartament sunt confirmate de depoziția martorului, de adeverința eliberată de (fila 143), de adeverințele eliberate de Oficiul Poștal - -, jud. I (filele 53 și 54) și de declarațiile ambilor martori.

Cu toate acestea, instanța a reținut că, așa cum însăși pârâta a precizat, reclamantul este cel care, după separarea în fapt a părților, a achitat singur ratele aferente contractului de credit bancar nr. 4849 din 2.12.2004 încheiat de acesta cu BCR-Agenția.

Afirmația reclamantului potrivit căreia suma de 5.100 euro achitată cu titlu de avans la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2295 din data de 8.12.2004 de reprezintă aportul său personal, provenit dintr-o gratificare făcută de părinții lui exclusiv în favoarea sa a fost înlăturată pe motiv că nu a fost dovedită pe deplin.

Procedând la sistarea stării de codevălmășie, instanța a reținut că apartamentul nu este comod partajabil în natură în condițiile în care este alcătuit din două camere nedecomandate, iar părțile nu au optat pentru o astfel de împărțire, ci fiecare dintre acestea a solicitat ca bunul să-i fie atribuit.

Având în vedere cota de contribuție majoritară recunoscută reclamantului, precum și faptul că, pe toată durata căsătoriei și, cu atât mai mult, după separarea în fapt a soților, acesta a locuit în apartament, în vreme ce pârâta a fost plecată la muncă în străinătate, prima instanță a apreciat că reclamantul este îndreptățit să primească imobilul în materialitatea lui, cu consecința obligării sale atât la plata sultei corespunzătoare către pârâtă, cât și la achitarea în continuare a ratelor lunare aferente contractului de credit bancar nr. 4849 din data de 2.12.2004 încheiat de acesta cu BCR-Agenția.

În privința bunurilor mobile, instanța a constatat că tranzacția depusă la dosar îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 1704-1711 din Codul civil, pentru pronunțarea unei hotărâri de expedient prin care să consfințească învoiala părților cu privire la împărțirea acestor bunuri.

În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că în mod greșit a raportat prima instanță cota de contribuție a soților la valoarea actualizată a apartamentului și nu la valoarea ratelor plătite de în timpul căsătoriei.

Dezvoltând critica formulată, apelantul reclamant a arătat că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile martorilor, a reușit să demonstreze că el este cel care a contribuit efectiv la plata ratelor și a utilităților legate de bunul imobil, astfel: - suma de 5.100 Euro reprezintă aportul său personal la achiziționarea apartamentului, fiind o donație din partea părinților; - el a suportat cheltuielile legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de credit și a suportat apoi ratele creditului; - atât anterior achiziționării apartamentului, cât și o bună perioadă după acea dată, el a fost singurul care a adus venituri în casă.

În aceste condiții, a precizat apelantul că pârâta nu a reușit să-și demonstreze contribuția la dobândirea imobilului, munca prestată de aceasta în gospodărie în perioada de o lună a conviețuirii neputând fi considerată cotă de contribuție.

S-a mai susținut că ceea ce constituie bun comun sunt ratele și dobânzile achitate în timpul căsătoriei până la desfacerea ei definitivă și că raportarea contribuției părților la valoarea actualizată a apartamentului, ce nu a fost achitată integral, duce la o îmbogățire fără just temei a intimatei pârâte.

Astfel, întrucât la data împărțelii se ține seama de valoarea actualizată a apartamentului, numai pentru prețul plătit până la data judecării acțiunii, nu și pentru restul de preț ce urmează a fi achitat de soțul căruia urmează să-i fie atribuit bunul, a susținut că procentul în care prețul a fost plătit până la desfacerea căsătoriei se calculează astfel: se raportează suma plătită ca avans plus rate și dobânzi la suma ce reprezintă prețul de contractare și dobânda aferentă, iar procentul astfel stabilit se aplică la valoarea actualizată a apartamentului.

Intimata pârâtă a depus note scrise (filele 9-10), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în motivarea poziției sale procesuale că instanța de fond a procedat la stabilirea cotelor în funcție de dispozițiile art. 30 alin. 1 Codul familiei, prin raportare la bunul comun supus împărțelii.

La termenul de judecată din 6.10.2009, apelantul a precizat prin apărătorul ales că nu a înțeles să critice cotele de contribuție reținute de prima instanță, ci doar modalitatea de calcul a sultei, solicitând raportarea cotei de contribuție la valoarea ratelor plătite de părți în timpul căsătoriei și scăderea din valoarea sultei a sumei de 5.100 Euro, reprezentând contribuția sa exclusivă la plata avansului pentru apartament.

Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 460 din 9 octombrie 2009, prin care a admis apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 512/C din 24 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în contradictoriu cu pârâta.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, suma de 27.992,6 lei cu titlu de sultă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că modalitatea de calcul a sultei expusă de reclamant în cererea de apel este lipsită de temei legal.

Din probele existente la dosar rezultă că pentru imobilul situat în M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul C, părțile au plătit un avans de 5.100 Euro și restul de preț până la 17.000 Euro urmând să fie achitat după obținerea unui credit bancar, potrivit mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2295 din 8 decembrie 2004.

În baza contractului de credit nr. 4849 din 2 decembrie 2004 încheiat cu BCR-Agenția, reclamantul a împrumutat suma de 11.900 euro, urmând a fi restituit în 240 rate pe perioada ianuarie 2005-decembrie 2024, astfel cum rezultă din clauzele contractului și din graficul de rambursare anexat acestuia.

În speță, sentința civilă de divorț a rămas definitivă în martie 2008.

Raportat la data rămânerii definitive a divorțului și potrivit graficului de rambursare rezultă că din creditul contractat de părți au mai rămas de rambursat 201 rate, în valoare totală de 11.139,93 lei.

Avându-se în vedere cele menționate mai sus, precum și cota de contribuție a părților la dobândirea imobilului în litigiu - 25% pentru pârâtă și 75% pentru reclamant - s-a stabilit că acesta din urmă datorează pârâtei suma de 27.992,6 lei cu titlu de sultă.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 460 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs reclamantul -.

Critica soluției vizează modalitatea de calcul a sultei.

Apartamentul, bun comun, care face obiectul partajului a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2295 din 8 decembrie 2004 de către.

Acest imobil a fost achiziționat cu plata în rate, prin contractarea unui împrumut de la BCR pentru suma de 11.900 Euro.

S-a stabilit de către instanță că reclamantul are o cotă de contribuție de 75% pentru dobândirea apartamentului și pârâta de 25%.

După rămânerea definitivă a sentinței de divorț au rămas de achitat 201 rate din cele 240 de rate stabilite prin contractul de credit.

Având în vedere valoarea de circulație a bunului, ratele achitate în timpul căsătoriei, precum și cotele de contribuție a părților la dobândirea acestui imobil, reclamantul susține că sulta pe care o are de achitat către pârâtă trebuie calculată din ratele pe care le-au rambursat și avansul plătit și nu din valoarea întregului imobil.

În această situație, recurentul are de achitat suma de 10.013 lei cu titlu de sultă și nu 27.992,6 lei, cât a stabilit instanța de apel.

Pentru cele menționate, recurentul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:

Reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta a învestit instanța cu o acțiune civilă, în baza căreia a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.

Printre bunurile solicitate a fi împărțite se numără și un imobil situat în M,-, bloc 104,. B,. 3,. 14, județul

Privitor la acest imobil, instanța a stabilit că reclamantul are o contribuție de 75% și pârâta de 25%.

Instanța având în vedere cota de contribuție mai mare a reclamantului la dobândirea acestui imobil, i l-a atribuit cu obligarea la plata unei sulte de 25% din valoarea imobilului, sultă pe care a contestat-o sub aspectul modalității de calcul.

Conform susținerii recurentului, această sultă de 25% trebuia calculată din valoarea ratelor și avansului achitate în timpul căsătoriei și nu din valoarea de circulație a întregului imobil, susținere care este înlăturată de către instanță, întrucât sulta a fost calculată prin raportarea cotelor de contribuție la întreaga valoare de circulație a imobilului, cât și la suportarea în continuare a ratelor lunare aferente contractului de credit de către recurent.

Prin urmare, curtea constată că în mod corect instanța de apel a calculat sulta pe care recurentul o are de plătit către intimată, având în vedere cele menționate mai sus, contractul de credit cu nr. 4849 din 2 decembrie 2009 (contract încheiat de BCR-Agenția cu recurentul în baza căruia a împrumutat suma de 11.900 Euro ce trebuie restituită în 240 de rate lunare a câte 110,92 Euro pe perioada ianuarie 2005-decembrie 2024, precum și analiza riguroasă a graficului de rambursare a ratelor care au fost achitate lunar.

În urma calculului efectuat s-a stabilit că părțile au achitat împreună 39 rate a câte 110,92 Euro, precum și avansul în sumă de 5.100 Euro și diferența de 201 rate urmează să fie achitată numai de către recurent după desfacerea căsătoriei, diferență care se ridică la suma de 93.866 lei, iar sulta la suma de 27.992,6 lei.

În concluzie, curtea constată că modalitatea de calcul este corectă, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, bloc 104,. B,. 14, județul C, împotriva deciziei civile nr. 460/9.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în I, strada - -, -. B,. 3, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond.

Jud.apel. /

Red.dec.jud. /12.03.2010.

gref.

2 ex./ 15.03.2010.

Președinte:Vanghelița Tase
Judecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Constanta