Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul pârât și recurenta intervenientă împotriva deciziei civile nr. 251 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă C, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat, recurenta intervenienta, reprezentată de avocat și intimata reclamantă C, asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei consemnată prin chitanța nr. --24-0007 din 21.01.2010 și timbru judiciar de 0.15 lei corespunzătoare recursului declarat de recurentul pârât și taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei consemnată prin chitanța nr. --24-0006 din 21.01.2010 și timbru judiciar de 0.15 lei corespunzătoare recursului declarat de recurenta intervenientă.
Avocat, pentru recurentul pârât și recurenta intervenintă, depune copii a cupoanelor de pensie aferente lunilor octombrie și noiembrie 2009, pe care le comunică și apărătorului intimatei reclamante.
Avocat, pentru intimata reclamantă C, depune întâmpinare pe care o comunică și apărătorului recurenților.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să observe actele comunicate la termenul de față, lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurentul pârât asistat de avocat, recurenta intervenienta reprezentată de avocat și intimata reclamantă C asistată de avocat.
Părțile prezente prin apărători precizează că au observat actele comunicate la termenul de față.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurentul pârât și recurenta intervenientă susține că instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivul de apel referitor la termenul de 3 luni stabilit pentru plata sultei, termen considerat foarte scurt, datorită faptului că este vorba de o sumă mare de bani pentru posibilitățile pârâtului.
În ceea ce privește cererea de intervenție, precizează că s-a dovedit cu proba testimonială că intervenienta a dat bani fiului în vederea cumpărării apartamentului, astfel că în mod nelegal s-a reținut contribuție egală la dobândirea bunurilor de către soți.
Pune concluzii de admiterea recursurilor, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă C, solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 16133/215/13.07.2007, reclamanta C a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de 1/2 pentru fiecare parte.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în timpul căsătoriei, care a fost desfăcută prin sentința nr. 9996/16.09.2004 pronunțată de Judecătoria Craiova, a achiziționat împreună cu pârâtul următoarele bunuri, cu contribuția egală: o garsonieră situată în C, cart., - 34,. 2,. 6, jud. D, 2 televizoare color marca și Sony, 2 aragaze, unul cu 2 ochiuri și unul cu patru ochiuri, 2 frigidere Arctic.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin. 1. fam. și 673 proc.civ.
La data de 16.11.2007, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale și cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea imobilului garsonieră situat în C, str. M, - 34,. 1,. 6, în cote de 1/3 pentru reclamantă și 2/3 pentru pârât și să-i fie atribuită garsoniera, cu obligarea sa la plata unei sulte, având în vedere faptul că este o persoană cu handicap care necesită protecție specială, se deplasează cu foarte mare dificultate, iar garsoniera este situată la etajul 1, în aproprierea clinicii unde se tratează.
Pârâtul a arătat că imobilul garsonieră ce face obiectul acțiunii de partaj a fost obținut în schimbul apartamentului cu două camere situat în C, cart. L-A,. 40,. 1,. 3, jud. D, la achitarea prețului apartamentului contribuind cu suma de 70.000 lei și mama sa,.
Pârâtul a mai arătat că, după despărțirea în fapt, reclamanta s-a mutat în satul, comuna, pârâtul fiind cel care a locuit în continuare în garsonieră, a suportat toate cheltuielile de întreținere și a efectuat anumite îmbunătățiri, respectiv a introdus repartitoare pentru consumul caloric și a zugrăvit, solicitând majorarea lotului său cu contravaloarea acestor cheltuieli.
Cu privire la partajarea bunurilor mobile, pârâtul a fost de acord ca reclamanta să primească un televizor, un aragaz cu două ochiuri și un frigider Arctic mic care se găsesc în garsonieră, menționând că celelalte bunuri solicitate de reclamantă au fost cumpărate pentru mama sa și se găsesc la aceasta în com..
La data de 16.11.2007, numita a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, fiul său, prin care a solicitat majorarea lotului pârâtului cu suma de 70.000 lei Rol, intervenienta precizând că intenția sa a fost de a-l ajuta pe fiul său, care are un handicap foarte sever.
Intervenienta a arătat că i-a ajutat pe cei doi soți la achiziționarea imobilului - apartament cu două camere situat în cart. L A, contribuind cu suma de 70.000 lei din prețul total de 125.000 lei și că reclamanta a avut o contribuție mult mai mică la cumpărarea acestui imobil.
Intervenienta a mai arătat că acest apartament a fost schimbat de fiul său și de soția acestuia cu o garsonieră în care locuiește în prezent pârâtul.
La data de 21.01.2008, reclamanta Caf ormulat precizare la acțiunea introductivă prin care a evaluat garsoniera la suma de 150.000 lei Ron și a arătat că apartamentul cu două camere situat în C, cart. L,. 40,. 3, jud. Daf ost cumpărat în anul 1992 cu suma de 109.000 lei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3858/1992 eliberat de RA C, prețul apartamentului fiind achitat cu banii obținuți din organizarea căsătoriei, dintr-un împrumut acordat reclamantei de la locul de muncă, prin și un împrumut în sumă de 20.000 lei acordat de fratele său, numitul, această sumă nefiind restituită.
Reclamanta a arătat că susținerile pârâtului și ale intervenientei, cu privire la achitarea de către intervenientă a sumei de 70.000 lei din prețul apartamentului, nu corespund adevărului, întrucât aceasta nu avea posibilitatea de a procura o sumă atât de mare, venituri sale fiind mici.
A mai precizat că, de la despărțirea în fapt, pârâtul a locuit împreună cu mama sa în satul, comuna, într-un imobil cu 5 camere, reclamanta fiind izgonită din domiciliu, garsonieră fiind închiriată în această perioadă de către pârât, la diverse persoane.
Reclamanta a solicitat partajarea imobilului garsonieră în cote de 1/2, cu atribuirea imobilului, urmând a fi obligată să plătească sultă pârâtului, întrucât și reclamanta are probleme de sănătate, este pensionată pe caz de boală și este nevoită să locuiască la fratele ei împreună cu membrii familiei acestuia.
La aceeași dată, reclamanta Caf ormulat întâmpinare față de cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de, prin care a solicitat respingerea acesteia, întrucât prețul apartamentului a fost de 109.000 lei și nu de 125.000 lei așa cum s-a precizat în cererea reconvențională și în cererea de intervenție accesorie, intervenienta necontribuind cu nici o sumă de bani la achiziționarea acestuia.
Reclamanta a susținut că intervenienta nu i-a ajutat pe parcursul căsătoriei nici material, nici cu produse alimentare, dimpotrivă ei au ajutat-o, aducând o serie de îmbunătățiri imobilului pârâtei.
La data de 04.02.2008, pârâtul a formulat întâmpinare și precizare la cererea reconvențională prin care a solicitat majorarea lotului său cu contravaloarea cheltuielilor suportate după despărțirea de reclamantă pe care le-a evaluat la suma totală de 1.600 lei, din care 1.265 lei cheltuieli de întreținere, 198 lei repartitoare și 160 lei cheltuieli pentru zugrăvit.
La data de 27.05.2008, reclamanta Cap recizat acțiunea solicitând ca în masa partajabilă să fie inclusă și suma de 13.200 lei- RON, sumă pe care pârâtul a obținut-o din închirierea imobilului garsonieră în perioada 01.11.2004 - 01.06.2008, solicitând atribuirea unei cote de 1/2 din această sumă.
La termenul din 04.02.2008, după ascultarea părților și a celui care intervine, potrivit art. 52.proc.civ. instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta.
Au fost audiați martorii G și Ninovici, propuși de reclamantă, martorii și, propuși de pârât, martorul, propus de intervenientă, ale căror declarații s-au consemnat și s-au atașat la dosar.
Prin sentința civilă nr. 268/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s- admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta-pârâtă C, împotriva pârâtului, pentru partaj bunuri comune.
S-a admis în parte și cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul-reclamant.
S-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei.
S-a omologat raportul de expertiza tehnica specialitatea construcții civile efectuat de expert, în varianta I, și raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile efectuat de către expert .
S-a atribuit pârâtului - reclamant mobilul garsoniera situat în C, cartier, -.34,.2,. 1,.6, jud. D și următoarele bunuri mobile: două televizoare color marca si Sony, un aragaz cu patru ochiuri, un aragaz mic cu două ochiuri, două frigidere Arctic.
A fost obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 52905 lei, cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 21.03.1982, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 9996 din 16.09.2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă și irevocabilă prin neapelare (fila 6).
În temeiul dispozițiilor art. 673/6 civ Cod Penal, prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în prezenta cauză la data de 29.09.2008, instanța a constatat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, a interogatoriilor luate reclamantei și pârâtului, precum și a probei testimoniale administrate, calitatea de coproprietari a reclamantei și a pârâtului cu o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, precum și compunerea masei partajabile.
Astfel, avându-se în vedere și susținerile părților cuprinse în cererea principală, astfel cum a fost precizată, respectiv cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, instanța a constatat că masa bunurilor comune dobândite de părți se compune din următoarele bunuri: o garsonieră situată în C, cart., - 34,. 2,. 1,. 6, jud. D; 2 televizoare color, marca și Sony, un aragaz cu patru ochiuri, un aragaz cu două ochiuri, 2 frigidere Arctic (unul mare și altul mic).
De asemenea, instanța de fond a constat că pârâtul are un drept de creanță împotriva reclamantei cu suma totală de 797,75 lei, ce reprezintă 99 lei cota de din contravaloarea repartitoarelor și 698,75 lei cota de din cheltuielile de întreținere, sumă care va majora lotul pârâtului.
Totodată, instanța de fond a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta.
Pentru identificarea, evaluarea bunurilor si formularea propunerilor de lotizare, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea bunuri mobile și a unei expertize tehnice specialitatea construcții civile.
În cauză, au fost efectuate expertiza tehnică specialitatea bunuri mobile de către expert si expertiza tehnica specialitatea construcții civile de către expert, concluziile rapoartelor de expertiza depuse la dosar nefiind contestate de părți.
Avându-se în vedere principiul conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune prevăzut de art. 728.civ. precum si dispozițiile art. 36 alin. 1 teza finală fam. instanța a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu o valoare totală a masei partajabile de 107.406 lei.
În consecință, instanța a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea bunuri mobile efectuat de către expert și raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții civile efectuat de către expert.
Având în vedere că imobilul - garsoniera reprezintă o singura unitate locativă, astfel că nu este comod partajabil în natură, precum și că imobilul se află în posesia pârâtului-reclamant, care s-a ocupat de întreținerea acestuia de la data despărțirii în fapt a părților, dar și starea sănătății pârâtului-reclamant, instanța a atribuit pârâtului - reclamant în deplină proprietate și posesie imobilul garsonieră situat în C, cart., - 34,. 2,. 1,. 6, jud. D, în valoare totala de 105.810 lei, conform variantei I la raportul de expertiza specialitatea construcții civile.
În consecință, instanța a obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 52.905 lei cu titlu de sultă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
De asemenea, față de manifestarea de voință a reclamantei-pârâte, precum și de acordul exprimat de pârâtul-reclamant consemnate în procesul verbal întocmit de expert și depus la dosarul cauzei (fila 200), exprimate și în fața instanței de judecată, în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, instanța a atribuit pârâtului-reclamant și bunurile mobile, respectiv 2 televizoare color, marca și Sony, un aragaz cu patru ochiuri, un aragaz cu două ochiuri, 2 frigidere Arctic, în valoare totală de 1.596 lei, compensându-se astfel dreptul de creanță pe care pârâtul-reclamant îl are împotriva reclamantei-pârâte, drept de creanță ce reprezintă 99 lei cota de din contravaloarea repartitoarelor și 698,75 lei cota de din cheltuielile de întreținere.
Împotriva sentinței civile au declarat apel pârâtul și intervenienta .
În motivare, intervenienta a susținut că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de intervenție, soluția nefiind motivată.
În cauză, s-a dovedit aportul său la achiziționarea apartamentului din L-A cu suma de 70.000 lei din prețul total de 109.000 lei, sumă dată personal în prezența reclamantei și martorilor, intenția fiind aceea de a-l ajuta pe fiul handicapat, astfel încât trebuia majorat lotul pârâtului, reclamanta având o contribuție mai mică la cumpărarea primului apartament.
A dovedit sursa veniturilor sale cu registrul agricol pe anii 1974-1980 din care rezultă că avea o gospodărie foarte mare, 12 porci, 151 oi, 101 miei.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că instanța nu a motivat nici de ce nu se impunea reținerea unei contribuții mai mari a pârâtului în cotă de 2/3 din achiziționarea imobilului solicitat de reclamantă la partaj, ca urmare a ajutorului acordat de intervenienta, de 70.000 lei vechi, la achiziționarea imobilului din C, cartier L-A, imobil schimbat cu garsoniera solicitată spre partajare, din str. M, - 34.
În ceea ce privește cererea de intervenție, a dovedit cu proba testimonială că suma de bani a fost dată de intervenientă pentru achiziționarea apartamentului nu se puteau folosi banii din nuntă la cumpărarea apartamentului, dat fiind intervalul mare de timp între acest moment - 1982 și cumpărarea apartamentului - 1992.
Cu privire la termenul de plată a sultei, consideră că acesta este prea scurt, fiind vorba de o sumă mare de bani, iar posibilitățile sale financiare sunt reduse.
În motivare, a susținut că intervenienta nu avea posibilitatea de a procura o sumă de bani atât de mare, deoarece muncea la CAP, pensionându-se în anul 1994, iar numărul mare de animale pretinse a fi existat în gospodăria acesteia, este nereal, chiar martorul apelanților, precizând că au avut până la 10 oi în gospodărie, iar nu 151, cum s-a susținut.
Apartamentul din Laf ost cumpărat cu banii rezultați din nuntă, din împrumuturile de la și un împrumut de 20.000 lei, acordat de fratele său,.
La data dobândirii apartamentului, intimata-reclamantă era angajată la, cu un salariu de 19.530 lei, iar apelantul stătea acasă, fiind pensionat din anul 1987, pentru handicap de gradul 1. În data de 31 octombrie 2004, apelantul a izgonit-o din locuință, pe care a închiriat-o beneficiind și de subvenții de la stat pentru plata întreținerii.
Solicită atribuirea unei cote de din suma de 13.200 RON rezultați din închirierea apartamentului în perioada 1.11.2004 - 1.06.2008, precum și înlăturarea obligării sale la din cheltuielile de întreținere, dat fiind că nu a locuit în garsonieră în acea perioadă.
Prin decizia nr.251 din 27 oct. 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins apelurile formulate de apelantul-pârât, și apelanta intervenientă, împotriva sentinței civile nr. 268/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
Au fost obligați apelanții către intimata reclamantă, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că nu s-a înlăturat prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune, probele administrate nefiind apte să confirme susținerea apelanților în sensul că pârâtul a primit o sumă considerabilă de bani de la mama sa, intervenienta în cauză, în vederea achiziționării apartamentului bun comun.
În plus, s-a reținut că în perioada premergătoare dobândirii acestui bun, ambii soți realizau venituri din salarii, iar reclamanta se ocupa de gospodărie, element care reprezintă tot un aport la dobândirea bunurilor comune.
S-a reținut că soluția de respingere cererii de intervenție a fost motivată în considerentele încheierii de admitere în principiu din data de 29.09.2009, unde s-au arătat prin argumente comune motivele pentru care se impune atât admiterea în parte și în principiu a acțiunii precizate și a cererii reconvenționale, dar și respingerea cererii de intervenție în interesul pârâtului.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs atât pârâtul, cât și intervenienta în interesul acestuia, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivele de recurs comune au vizat în esență următoarele aspecte:
Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la critica având ca obiect termenul stabilit pentru plata sultei, de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, deși apelantul pârât a învederat că este pensionar, are probleme de sănătate și nu are posibilități financiare pentru a achita sulta într-un termen atât de scurt.
În mod greșit s-a respins cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de către mama sa, deși din probele administrate a reieșit că din prețul total de achiziționare a imobilului din cartierul L, reținut ca bun comun, suma de 70.000 lei vechi a fost oferită de intervenientă. De asemenea, s-a arătat că soții nu puteau să economisească integral suma reprezentând prețul apartamentului din banii strânși la nuntă, având în vedere perioada mare de timp scursă între momentul celebrării evenimentului - 1982- și anul dobândirii imobilului, 1992.
În consecință, au susținut că instanța de apel a reținut în mod eronat cote contributive egale pentru soți în ceea ce privește dobândirea bunurilor comune, considerentele expuse fiind de natură să contureze concluzia că pârâtul a avut o cotă de 2/3, iar reclamanta, de 1/3.
La data de 2.02.2010, intimata reclamantă Caf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursurilor formulate, potrivit art.306 alin.1 Cod pr. civ. întrucât criticile de recurenți nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 Cod pr.civ. iar în subsidiar solicitat respingerea recursurilor declarate de pârât și intervenientă, și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele de fond.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 Cod pr. civ. excepția nulității recursurilor invocată de intimata reclamanta, Curtea constată că este nefondată, întrucât, deși recurenții nu au structurat din punct de vedere juridic criticile formulate, dezvoltarea lor determină încadrarea în motivul de recurs reglementat de art. 304 pct.9 Cod pr. civ, fiind invocată greșita aplicare a dispozițiilor legale care reglementează comunitatea de bunuri a soților.
Criticile referitoare la fondul cauzei sunt parțial fondate.
Soluționarea cererii de intervenție accesorie și corelativ, a acțiunii principale și a cererii reconvenționale, sub aspectul cotelor contributive ale soților la dobândirea bunurilor comune s-a făcut în raport de materialul probator administrat, a cărui cenzurare nu se poate realiza prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, prin care, în actuala reglementare, se pot valorifica doar motivele de nelegalitate limitativ și expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civ.
Or, verificarea manierei în care instanțele de fond au interpretat dovezile administrate constituie o critică de netemeinicie a hotărârii, incompatibilă cu structura recursului, în condițiile abrogării exprese a pct. 10 și 11 din art. 304 Cod pr.civ.
Prin urmare, motivele de recurs prin care se tinde la modificarea cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune sunt de natură să repună în discuție interpretarea probelor, și sunt, pentru considerentele arătate, inadmisibile.
Este însă întemeiată critica referitoare la termenul stabilit de prima instanță pentru plata sultei de către pârât.
Potrivit art. 67310Cod pr. civ. la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.
Prin sentința civilă nr. 268/14.01.2009, Judecătoria Craiovai -a atribuit pârâtului garsoniera și bunurile mobile, stabilind cuantumul sultei pe care trebuie să o plătească reclamantei și termenul înlăuntrul căruia trebuie îndeplinită această obligație, de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin motivele de apel, pârâtul a criticat sentința și sub aspectul termenului de plată a sultei, și a susținut că este prea scurt, în raport de posibilitățile sale financiare, însă Tribunalul nu s-a considerat învestit și cu această critică, pe care a lăsat-o nesoluționată.
Deși această omisiune echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei, care conform art.312 pct.5 Cod pr.civ. ar impune soluția de casare cu trimitere, Curtea apreciază că s-ar produce o tergiversare inutilă a procesului, cu încălcarea dispozițiilor art.21 alin.3 din Constituție și art. 6 din CEDO, referitoare la durata rezonabilă a cauzelor, și față de faptul că nu se aduce nici un prejudiciu de ordin procesual părților, va soluționa această critică direct în această fază procesuală.
Se va avea în vedere faptul cuantumul ridicat al sultei, de 52905 lei, și împrejurarea că debitorul obligației de plată nu beneficiază de posibilități materiale care să îi permită achitarea sa într-un termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel că, prin raportare și la dispozițiile 67311alin.2 Cod pr.civ. se va stabili termen de plată a sultei 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 și 296 Cod pr.civ. se va admite recursul declarat de pârât, și se va modifica în parte decizia civilă recurată, în sensul admiterii apelului, a schimbării în parte a sentinței civile, și a obligării pârâtului la plata sultei într-un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinței, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientă.
Potrivit art. 274 Cod pr. civ, va fi obligată intimata reclamantă la plata sumei de 19,3 lei cheltuieli de judecată în recurs și apel, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, către recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 251 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
Modifică în parte decizia, admite apelul pârâtului declarat împotriva sentinței civile nr. 268/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în sensul că schimbă în parte sentința și obligă pârâtul reclamant către reclamanta pârâtă C la plata sultei de 52.905 lei în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinței.
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Respinge recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei civile nr. 251 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
Obligă intimata reclamantă la 19,3 lei cheltuieli de judecată (recurs și apel) către recurentul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/2 ex./9.02.2010
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
