Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.23
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Aurelia
- -
Grefier - -escu
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, str.- -, cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.404 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna P,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul pârât Negoe reprezentat de procurator - lipsind intimata reclamantă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este insuficient timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei conform chitanței nr.-/21.11.2008, ce s-a anulat la dosar, iar intimata reclamantă depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Procurator - depune la dosar diferența taxei de timbru în sumă de 5,00 lei, conform chitanței nr.-/15.01.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Procurator -, având cuvântul pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că, deși instanța de fond reținut în încheierea de admitere în principiu o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, în final omologat o variantă prin care a atribuit intimatei reclamante o contribuție valorică mult mai mare decât a recurentului-pârât, cu toate că, din probatoriile administrate în cauză rezultă că acesta din urmă a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor în gospodărie, încălcând astfel, dispozițiile art.741 alin.1 cod civil.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie în care a dobândit mai multe bunuri, respectiv o construcție ridicată până la planșeu, îmbunătățiri aduse la două dintre camerele de la locuința părinților pârâtului, un gard și o serie de bunuri mobile, precizând că are o cotă de 70 % la dobândirea bunurilor.
S- mai arătat de către reclamantă că terenul pe care se află construcția a fost atribuit în folosință de Consiliul Local P, iar pentru ridicarea construcției au fost folosiți banii dintr-un împrumut contractat de către părți.
După administrarea probatoriilor, la termenul din 6.11.2007 instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a reținut că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, o construcție ridicată până la planșeu, situată pe proprietatea părinților pârâtului, o anexă (WC) situată pe proprietatea părinților reclamantei, o mobilă de bucătărie, un televizor, frigider, aragaz și au edificat o sobă din teracoră.
De asemenea, s-a constatat că soții au contractat un împrumut care a fost folosit pentru edificarea construcției.
Prin aceeași încheiere s-a reținut că soții au o contribuție egală la dobândirea bunurilor, cu excepția ratelor pentru perioada august 2006-octombrie 2007 la împrumutul sus-menționat, care au fost achitate exclusiv de către reclamantă.
Totodată, s-a reținut o datorie egală a soților la achitarea diferenței din împrumutul contractat.
Prin sentința civilă nr.618/ 20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosar nr-, a fost admisă în parte și în fond cererea principală și cererea completatoare formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, precum și cererea completatoare formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-pârâte, dispunându-se partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei conform variantei A din raportul de expertiză întocmit de expert, respectiv: Lotul nr.1, primește bunuri în valoare de 15.813,48 lei și plătește sultă pârâtului suma de 3.726,36 lei, urmând să achite și din diferența creditului rest de rambursat la bancă; Lotul nr. 2 lui i se atribuie bunuri în valoare de 2271.77 lei și primește de la reclamanta o sultă de 3.726,36 lei, urmând să achite din diferența creditului rest de rambursat la bancă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că ambele părți au solicitat atribuirea în natură a construcției, însă, concluziile celor doi experți sub acest aspect, au fost că o astfel de partajare este foarte greu de realizat și nu este recomandată deoarece spațiile ce le-ar reveni părților ar fi insuficiente pentru a asigura condiții minimale de locuit, ar fi fost necesar să se modifice și să se extindă părțile de clădire atribuite, ceea ce ar conduce la modificarea proiectului casei și implicit, solicitarea unor noi autorizații de construire.
Totodată, instanța de fond, la alegerea variantei A din raportul de expertiză, a avut în vedere și faptul că reclamantei i s-a încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, dar și că reclamanta a contribuit mai mult la achitarea creditului contractat pentru edificarea construcției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul arătând că în mod greșit a fost atribuită construcția reclamantei, iar sulta nu a fost calculată în mod corect.
La data de 24.09.2008 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, depunând totodată și o expertiză extrajudiciară privind estimarea valorii la prețul zilei a construcției.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.404 pronunțată la 15 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.618/20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, a obligat apelantul la plata sumei de 1000 lei către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli judiciare -onorariu avocat și a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reținut că, în cererea sa de apel, pârâtul a contestat doar atribuirea construcției intimatei-reclamante, arătând că imobilul trebuia împărțit în cote egale, iar părerea experților a fost subiectivă în concluziile în care s-a precizat că imobilul nu este partajabil în natură.
Referitor la acest motiv de apel, s- arătat că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, spațiile ce le-ar reveni părților în cazul partajării ar fi insuficiente pentru a asigura condiții minimale de locuit, fiind necesar să se modifice și să se extindă părțile de clădire atribuite, ceea ce ar fi condus la modificarea proiectului casei și la solicitarea unor noi autorizații de construire, astfel că, în mod corect instanța de fond a apreciat că bunul nu este comod partajabil în natură.
Cu privire la atribuirea locuinței, Tribunalul a reținut că s-a avut în vedere și faptul că, contractul de credit bancar nr.147/ 30.01.2006 pentru suma de 19.500 lei utilizată la construcția casei, a fost încheiat de către intimata-reclamantă, care a achitat ratele și după desfacerea căsătoriei prin divorț la data de 17.01.2007, contractul derulându-se pe perioada a 120 de rate lunare.
In ceea ce privește cuantumul sultelor, tribunalul a reținut că acesta a fost stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert, față de care apelantul nu a avut obiecțiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, pentru următoarele motive:
Se arată că, potrivit art.741 alin. 1 Cod civil, cât și practicii judecătorești în materie, la formarea și compunerea loturilor trebuie să se acorde fiecărei părți, pe cât este posibil, aceeași cantitate de mobile și imobile, de drepturi și creanțe de aceeași natură și valoare.
De asemenea, precizează că deși instanța de fond în încheierea de admitere în principiu reține o contribuție egală soților la dobândirea bunurilor comune, în sentința civilă, în lotul atribuie o cotă valorică de 12.087 lei către intimata, iar lotului II o cotă valorică de 5.998 lei către recurent, deci nici 50% din cât a primit, deși s-a reținut faptul că recurentul a avut o contribuție mult mai mare față de fosta soție la dobândirea bunurilor.
Instanța de apel în loc să analizeze probele existente în dosarul instanței de fond, menține această hotărâre obligând apelantul și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a încheierii de admitere în principiu, precum și a deciziei tribunalului Dâmbovița, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru refacerea raportului de expertiză prin stabilirea corectă a valorii loturilor.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în motivele de recurs nu este indicat temeiul de drept și nici motivul de nelegalitate a hotărârii atacate, condiție obligatorie pentru ca instanța de control judiciar să cenzureze dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele inferioare.
Se susține de către intimată că este neîntemeiată afirmația conform căreia nu s-a respectat art. 741 cod civil întrucât ambele părți au primit atât bunuri mobile, cât și imobile și mai mult, recurentul emite pretenții noi în instanța de recurs, cum că ar avea o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Referitor la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, intimata arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 274 pct.1 pr.civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată critica că instanțele anterioare nu au ținut cont de dispozițiile art. 741 Cod civil, potrivit căruia " a formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare", întrucât potrivit art. 742 Cod civil " inegalitatea părților date în natură se compensează prin bani".
Susținerea recurentului că deși în Încheierea de admitere în principiu s-a reținut o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, loturile părților nu au aceeași cotă valorică, este nefondată întrucât în expertiza efectuată de expert, la fila 2, s-a precizat că fiecare din cei doi codevălmași au o cotă valorică de câte 5.107,87 lei, dar având în vedere contribuția părților la achitarea creditului, s-a propus ca în varianta A cota valorică a intimatei să fie de 12.087,12 lei, iar a recurentului de 5.998,13 lei, urmând să primească o sultă de la intimata, de 3.726,36 lei.
Curtea reține că în mod corect a fost validată expertiza întocmită de expert de către instanțele anterioare, ținând cont de faptul că recurentul nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește efectuarea variantelor de lotizare.
Critica recurentului că instanța de apel nu a analizat probele existente la dosarul cauzei urmează a fi respinsă întrucât, pe de o parte, recurentul nu arată ce probe nu au fost analizate de instanța de apel, iar pe de altă parte, art. 304 pct.10 și pct. 11 pr.civilă, au fost abrogate prin OUG nr.138/2000.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, str. - -, cod poștal -, județul D împotriva deciziei civile nr.404 pronunțată la 15 octombrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna P,-, cod poștal -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
-escu
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/19.01.2009
f- Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Aurelia
| ← Divort. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
