Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.27
Ședința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul I,-, județul I, împotriva deciziei civile nr.283 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), pârâtă intimată fiind, domiciliată în municipiul S,-,.45,.A,.12, județul
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat și pârâta intimată asistată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul reclamantului recurent depune la dosar chitanța seria - nr.- din 21 ianuarie 2009 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 787,00 lei și o notă din partea recurentului, prin care argumentează solicitarea cotei majorate de 70%, înmânând o copie și intimatei. De asemenea, precizează că înțelege să renunțe la motivul de recurs vizând restituirea bunurilor personale.
Reclamantul recurent, având cuvântul, confirmă faptul că înțelege să renunțe la motivul privind restituirea bunurilor personale.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul legal timbrat și în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se constata că reclamantul are o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, contribuție care reiese din depozițiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar și de a fi scoase din masa partajabilă sumele de 5050 lei și 500 euro, pretinse de pârâtă a se afla depuse la bancă, deoarece așa cum rezultă din extrasele de cont, aceste sume au fost depuneri temporare, extrase în timpul căsătoriei și nu este probată cheltuirea lor în alt interes decât cel al familiei. Solicită cheltuieli de judecată. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că venitul suplimentar realizat de reclamant prin prestarea de consultații particulare a fost echivalentul a 2,21 salarii de bază, pe când cel obținut de pârâtă era total nesemnificativ.
Avocat, pentru pârâta intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Consideră că motivele invocate de reclamant privind aprecierea greșită a probelor de către instanța de apel, nu se încadrează în cele prev. de art.304 pct.1-9 cod procedură civilă. În cazul în care se va reține că acest motiv se încadrează în prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă, pe fond acest motiv este neîntemeiat. În ce privește primul motiv de recurs care vizează cota reclamantului de 70% din masa de împărțit, în mod corect tribunalul a reținut că părțile au avut o contribuție egală de la dobândirea bunurilor comune. Din copiile cărților de muncă rezultă că în perioada în care s-au achiziționat majoritatea bunurilor comune, inclusiv dreptul de creanță asupra apartamentului, pârâta avea salariul mai mare decât al reclamantului, iar după anul 1993 diferența dintre salariile părților a fost nesemnificativă. Mai mult, reclamantul a achitat cu titlu de pensie de întreținere pentru copilul din prima căsătorie o sumă lunară în valoare de din drepturile lui salariale. Deosebit de sumele de bani achitate din salariu cu titlu de pensie de întreținere în favoarea fiului său, acesta a contribuit la întreținerea fiului său și cu alte sume de bani, de asemenea a avut o pasiune deosebită pentru calculatoare și obișnuia să-și cumpere toate noutățile din domeniu, a frecventat restaurantele împreună cu prietenii, și-a ajutat părinții cumpărându-le diferite bunuri (mașină de spălat, televizor), a urmat cursuri postuniversitare de specialitate în informatică, cu taxă, obișnuia să împrumute diverse sume de bani prietenilor, bani care nu mai ajungeau în bugetul familiei. Pe de altă parte, pârâta, pentru a realiza venituri suplimentare, a dat meditații la copii, a confecționat coronițe și insigne, a cusut goblenuri, bunuri pe care le-a valorificat, a efectuat mai multe drumuri în Polonia, Ucraina, Turcia și a vândut diverse lucruri. Nu în ultimul rând, munca depusă în gospodărie pentru a-i asigura reclamantului confortul necesar valorează cel puțin încă un salariu.
În ce privește sumele de 5050 lei și 500 euro reținute în masa de partajat, din nici o probă nu rezultă că au fost folosiți în comun, în interesul familiei, ci din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurentul a retras doar suma de 300 euro, în timpul divorțului, când erau despărțiți în fapt.
În replică, avocat, pentru recurent, arată că, pentru prima dată în recurs, se face vorbire de aportul suplimentar al pârâtei în gospodărie.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1666 din 27 martie 2008 Judecătoriei Suceavas -a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâta-reclamantă și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 50% fiecare un drept de creanță de 75% din valoarea apartamentului nr.12 situat în municipiul S,-,.45,.A, apartamentul fiind bun propriu al pârâtei reclamante, având o valoare totală fără îmbunătățiri de 134.935 lei, un drept de creanță în valoare de 12611 lei asupra apartamentului proprietatea pârâtei reclamante constând în lucrările de îmbunătățiri, autovehiculul marca Peugeot 205 în valoare de 5940 lei și bunuri mobile în valoare totală de 9528 lei, precum și sumele de 5050 lei și 500 euro depozitate în cont.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului-pârât privind includerea în masa bunurilor comune a boxei-anexă la apartamentul în litigiu și cererea privind obligarea pârâtei-reclamante la restituirea unor bunuri proprii. S-a sistat starea de devălmășie și s-a atribuit reclamantului-pârât în deplină proprietate și liniștită posesie suma de 5050 lei și suma de 250 euro precum și camera video marca Samsung, aflată în posesia sa, valoarea lotului pârâtului fiind de 5250 lei și 250 euro.
S-au atribuit pârâtei-reclamante celelalte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, valoarea lotului acesteia fiind de 130.305,76 lei și 250 euro.
Pârâta reclamantă a fost obligată la plata către reclamantul-pârât a sumei de 62527,88 lei cu titlu de sultă, iar reclamantul-pârât la plata către pârâta reclamantă a sumei de 250 euro.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți, apelurile fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr.283 din 9 septembrie 2008 Tribunalului Suceava.
În ce privește apelul reclamantului s-a reținut că, din documentația depusă la dosar rezultă că, în perioada în care s-au achiziționat cele mai multe bunuri, inclusiv dreptul de creanță asupra apartamentului, pârâta a avut un venit mai mare decât al reclamantului, iar după 1993 diferențele au fost nesemnificative așa încât nu se justifică reținerea unei cote majorate.
Întrucât nu s-a făcut dovada retragerii sumelor de bani aflate în depozit la bancă, s-a apreciat că acestea au fost corect reținute în masa bunurilor comune.
Valoarea autoturismului a fost calculată la data expertizării iar faptul că a crescut cursul euro nu constituie un motiv de corectare a valorii.
Motivul de apel privind bunurile proprii a fost apreciat de asemenea ca neîntemeiat.
Apelul pârâtei s-a apreciat neîntemeiat având în vedere că nu s-a contestat calitatea de bun comun a frigiderului Arctic în fața instanței de fond și că nu s-a făcut dovada contribuției proprii a pârâtei la achiziționarea mobilei de sufragerie.
Motivul de apel vizând lotizarea a fost respins pe considerentul că, de mai bine de 2 ani toate bunurile comune sunt în posesia pârâtei iar cel privind depozitul de 500 euro pe considerentul că nu are relevanță pe numele cui s-a înființat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că are o cotă de contribuție de 70% la achiziționarea bunurilor comune, probatoriul administrat în cauză confirmând că a realizat venituri mai mari decât pârâta.
A arătat de asemenea că sumele de 5050 lei respectiv 500 euro pretinse de pârâtă și aflate în diverse conturi la bănci au fost depuneri temporare, extrase în timpul căsătoriei, nefiind probată cheltuirea lor în alt interes decât al familiei.
Al treilea motiv de recurs vizează bunurile proprii respectiv cărțile de specialitate și uneltele de pescuit însă la termenul de astăzi reclamantul a precizat că renunță la acest motiv.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, care se încadrează în drept în dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune a fost corect stabilită. Astfel, pârâta a făcut dovada că, în intervalul 1981-1993 în care s-au achiziționat cele mai multe bunuri comune realiza venituri mai mari decât ale reclamantului. este în acest sens copia cărții de muncă (fila 106-138). În perioada octombrie 1981 - ianuarie 2002 reclamantul a achitat pensie de întreținere pentru un copil rezultat dintr-o altă căsătorie așa încât 1/4 din veniturile lui au fost alocate în acest scop (fila 75-104). reclamantului pentru calculatoare necesita de asemenea cheltuieli mari, documentația depusă la dosar din care rezultă achiziționarea unor componente pentru calculatoare fiind edificatoare (fila 139-155).
Martorii audiați în cauză (filele 176-179, 232-233) au confirmat că ambele părți realizau venituri consistente în afara salariului. Astfel, atât reclamantul cât și pârâta făceau meditații cu elevii.
Pârâta a fost în Polonia, în Ucraina și Turcia pentru a valorifica diverse bunuri din această activitate realizând venituri suplimentare. De asemenea aceasta obișnuia să confecționeze diverse lucruri pe care le vindea.
Așa fiind, pretențiile reclamantului recurent de a se reține în favoarea sa o cotă majorată nu sunt justificate. Evidențele depuse de acesta la dosar în recurs privind sumele realizate din meditații nu au suport probator.
Motivul de recurs vizând sumele de bani depuse în conturi diferite la Bank și Bank este de asemenea neîntemeiat întrucât nu s-a făcut nici dovada retragerii lor și nici a utilizării în timpul căsătoriei.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art.312 cod procedură civilă, precum și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul I,-, județul I, împotriva deciziei civile nr.283 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), pârâtă intimată fiind, domiciliată în municipiul S,-,.45,.A,.12, județul
Obligă reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Jud.fond;
Jud.apel:
2 ex. 3.03.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Frunză Sanda, Rață Gabriela
| ← Plasament. Decizia 1716/2008. Curtea de Apel Cluj | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
