Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 483
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta (fostă ) și pe intimatul, având ca obiect partaj bunuri comune împotriva deciziei civile numărul 235 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul este la al patrulea termen de judecată;
- la primul termen de judecată instanța a invocat excepția nulității recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe excepția nulității recursului.
Av. pentru recurentă solicită respingerea excepției, recursul este motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Din lecturarea motivelor de recurs rezultă că hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate întrucât apelanta a solicitat completarea probatoriului iar prin respingerea acestei cereri s-a încălcat dreptul la apărare. Prin încălcarea dreptului la apărare, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nulitatea cererii de recurs nu poate fi reținută.
Intimatul lasă al aprecierea instanței cu privire la excepția nulității recursului.
Instanța respinge excepția nulității recursului și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei av. pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin completarea probatoriului în fața instanței de apel se puteau dovedi cotele de contribuție însă instanța a apreciat că probele solicitate nu sunt pertinente și utile cauzei iar apoi s-a spus că nu a fost dovedită cota de contribuție.
Având în vedere perioada mare de timp scursă de la achiziționarea bunului imobil utilitatea probei testimonială este evidentă în cauză.
Bunul comun a fost achiziționat cu banii pe care recurenta i-a obținut din vânzarea unei case părintești și este imoral să accepte cotă egală având în vedere acest fapt.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul, având cuvântul, arată că la dosar există acte doveditoare că bunul comun a fost cumpărat cu bani împrumutați de la CEC. Susținerile recurentei nu sunt reale și intimatul solicită cotă doar din cei 23.000 Euro nu solicită cotă din chirie sau din bunurile mobile.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8514/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Iași fost admisă în parte acțiunea reclamantului pârât în contradictoriu cu pârâta reclamantă și admisă în parte cererea reconvențională.
S-a constatat că masa bunurilor comune se compune din apartamentul situat în I- -. B,. 9,. 39 în valoare de - lei și următoarele bunuri mobile: 2 televizoare, o combină muzicală, un aspirator un cuptor cu microunde și 2 taburete în valoare de 4100 lei.
S-a constatat că părțile au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, de 50% fiecare.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților astfel: atribuie pârâtei reclamante întreaga masă de bunuri, în valoare de - lei.
A fost obligată pârâta reclamantă să achite reclamantului pârât cu titlu de sultă suma de 84822,5 lei, în termen de 2 luni de la data pronunțării hotărârii.
Pentru pronunța această sentință instanța de fond constatat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul instanței reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună ieșirea părților din indiviziune cu privire la imobilul situat în I- -. B,. 9,. 39.
În fapt arată acesta că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1972 iar la data de 6.06.2006 a fost desfăcută căsătoria.
Solicită partajarea imobilului bun comun și reținerea unei cote de contribuție de 50% a părților la dobândirea bunurilor.
Pârâta a formulat pe cale separată cerere de partaj, înregistrată sub nr-, solicitând instanței partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Arată aceasta că în timpul căsătoriei cu reclamantul a dobândit apartamentul situat în I- -. B,. 9,. 39 și următoarele bunuri mobile: 2 televizoare, o combină muzicală, un aspirator un cuptor cu microunde și 2 taburete, și că la dobândirea acestora a avut o cotă de contribuție exclusivă.
Motivând cererea arată aceasta că veniturile sale au fost mai mari decât ale pârâtului, că reclamantul a fost arestat în anul 1993 și condamnat în anul 1994 la doi ani de închisoare.
Deși până în anul 1993 reclamantul a obținut venituri, acestea au fost folosite în scop personal.
Cota majorată o justifică atât prin ajutorul dat de mama sa cât și prin faptul că s-a ocupat singură de creșterea copilului.
În ce privește bunurilor mobile, deși au existat mai multe, acestea au fost însușite de către pârât care a fost obligat prin sentință judecătorească să aducă bunurile mobile la mama bunurilor de împărțit.
Solicită ca bunurile mobile să fie atribuite reclamantului iar imobilul să fie atribuit acesteia.
La termenul din 26 martie 2007 s-a dispus conexarea dosarului nr- la prezentul dosar.
Analizând probatoriul administrat, instanța reținut că, părțile s-au căsătorit în anul 1972, căsătorie ce a fost desfăcută în anul 2006.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit apartamentul din I- -. B,. 9,. 39, prin contractul de construire încheiat de soți cu I nr. 4579/1976.
În ce privește bunurile mobile va reține instanța că bunurile precizate de către pârâta reclamantă ca fiind bunuri comune, fac parte din masa bunurilor de împărțit, calitatea acestora de bunuri comune fiind reținută și de instanța penală prin sentința nr. 1382/2007.
Va reține instanța valoarea apartamentului așa cum a fost precizată de expertul iar în ce privește valoarea bunurilor mobile se va reține valoarea indicată de pârâta reclamantă cu privire la care reclamantul pârât nu a făcut obiecțiuni.
În ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune instanța va reține o cotă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune pentru următoarele considerente:
Așa cu rezultă din înscrisurile depuse la dosar ambii soți au obținut venituri din muncă pe parcursul căsătoriei, având venituri salariale aproximativ egale.
Susține pârâta reclamantă că avansul pentru apartament a fost achitat cu bani obținuți de la mama sa și că pe parcursul căsătoriei părinții săi au ajutat-o cu bani, fapt confirmat de martora - și martorul.
Susțin martorii și G că reclamantul pârât a lucrat în străinătate de unde s-a întors cu bani pe care i-a investit în apartament că a fost angajat ca administrator de bloc și că a lucrat personal la amenajarea apartamentului său în anul 2002 dar și la amenajarea altor apartamente din bloc, lucrări pentru care era remunerat.
A reținut instanța că din probele adminJ. în cauză nu se poate reține o contribuție exclusivă a pârâtei reclamante la dobândirea bunurilor comune așa cum susține aceasta, ci o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor.
În ce privește ieșirea din indiviziune a părților a reținut instanța că apartamentul nu este comod partajabil în natură, că pârâta reclamantă este cea care folosește apartamentul bun comun și bunurile mobile din anul 2003.
A atribuit instanța pentru aceste considerente apartamentul și bunurile mobile pârâtei reclamante cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare către reclamantul pârât, în termen de 2 luni de la pronunțarea hotărârii, având în vedere dis art.p. 67310alin. 4 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 235 din 11 martie 2009 a Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8541/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, sentință pe care schimbat-o în parte în sensul că s-a dispus sistarea stării de codevălmășie astfel:
- s-a atribuit reclamantului lotul compus din bunurile mobile - 2 televizoare, o combină muzicală, aspirator, un cuptor cu microunde și 2 taburete în valoare de 4100 lei și atribuie pârâtei-reclamante lotul II compus din apartamentul situat în I,-, bloc N,. B,.9,.39 în valoare de - lei.
Pârâta reclamantă a fost obligată să achite reclamantului pârât suma de 80.722,5 lei cu titlu de sultă în termen de 2 luni de la data pronunțării hotărârii.
S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Astfel, este adevărat că din sentința penală nr. 1382/11.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași rezultă că bunurile mobile (două televizoare, o combină muzicală, copiator, 1 cuptor cu microunde și două taburete) sunt în posesia intimatului care fost obligat le readuce la masa partajabilă.
Prin urmare, sub acest aspect apelul este întemeiat.
Instanța de fond atribuit greșit aceste bunuri apelantei pârât atât timp cât ele se află în posesia intimatului reclamant.
În ceea ce privește contribuția pârâtei apelante la dobândirea bunurilor comune, apreciem că instanța de fond reținut corect situația de fapt.
Deși din declarațiile martorilor rezultă că o parte din prețul apartamentului bun comun al părților fost plătit cu banii dați de părinții apelantei, la dosar nu fost depus un act din care să rezulte vânzarea casei acestora.
Apreciază că declarațiile martorilor nu sunt suficiente mai ales că este vorba despre vânzarea unui bun imobil, motiv pentru care susținerea apelantei în sensul contribuției superioare nu poate fi reținută.
Ajutorul dat de părinții acesteia în gospodărie și cu privire la creșterea copilului se apreciază ca fiind acordat ambelor părți și nu doar apelantei, în scopul susținerii întregii familii.
În perioada căsătoriei părțile au obținut venituri aproximativ egale după cum rezultă și din cartea de muncă depusă de reclamantul intimat la dosar și din declarațiile martorilor audiați.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, fost admis apelul declarat de pârâta reclamantă.
Conform art. 296 Cod procedură civilă fost schimbată în parte sentința de fond.
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie și s-a atribuit reclamantului - lotul I compus din bunurile mobile amintite anterior în valoare de 4100 lei iar pârâtei s-a atribuit lotul II compus din apartamentul nr. 39 situat în str. - cel nr. 22, bloc N,. D,.9 în valoare de - lei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant diferenței de contribuție la dobândirea bunurilor comune în 2 luni de la data pronunțării hotărârii.
S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - reclamantă pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de apel a stabilit contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, deși reține că din declarațiile martorilor o parte din prețul apartamentului a fost plătit cu bani dați de părinții săi.
În mod nereal se reține de instanța de apel că nu ar fi existat înscrisuri care să completeze declarațiile martorei în sensul celor susținute de recurent.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat în formă autentică nr. 1975 rezultă faptul că părinții săi au înstrăinat bunul imobil ce le-a aparținut în schimbul sumei de 18.000 lei.
Imobilul bun comun a fost dobândit prin contractul de construire nr. 4570 din 27.10.1976, plătindu-se un avans de 17.000 lei, suma dată de părinții recurentei și rezultată din vânzarea casei lor din.
De altfel, în apel a solicitat completarea probelor, administrându-se doar proba cu înscrisuri și nu și proba cu martori, deși apelul este o cale devolutivă de atac.
Având în vedere perioada mare de timp scursă de la achiziționarea bunului imobil, bun comun, a fost în imposibilitate de a face alte dovezi decât cele existente la dosar, astfel că prin respingerea probei testimoniale i s-a încălcat dreptul la apărare.
La solicitarea recurentei adresată CEC Bank în sensul de a se elibera o dovadă că părinții săi au lichidat contul de economii în valoare de 18.000 lei în 1976, există adresă din care rezultă că această instituție bancară nu poate răspunde la solicitarea recurentei deoarece termenul de păstrare a unor astfel de documente este de 10 ani.
Că recurenta a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune o dovedesc și înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv hotărârea de condamnare a reclamantului intimat pentru o infracțiune de înșelăciune, fiind nevoită să achite un prejudiciu părții civile
De asemenea există hotărâre judecătorească prin care intimatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere. Hotărârea tribunalului a fost dată prin încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea probei testimoniale în completarea probatoriului administrat în fața instanței de fond, dar și prin nereținerea unor înscrisuri care dovedesc răsturnarea prezumției contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune, cu atât mai mult cu cât a fost dezavantajată și de valoarea foarte mare a apartamentului atribuit recurentei în perioada de dinaintea crizei economice.
Solicită admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Critica privind greșita respingere probei cu martori în apel este nefondată.
Deși în virtutea principiului devolutiv al apelului se pot completa probele în apel, probele însă adminJ. dinaintea primei instanțe rămân câștigate cauzei, dacă pot face convingerea judecătorilor.
În speță, instanța de apel față de teza probatorie susținută de apelant, în sensul că părinții săi în urma înstrăinării unui imobil au dat foștilor soți avansul pentru apartament, în mod corect a stabilit că nu se mai impune audierea de noi martori.
Astfel instanța de apel motivat de ce apreciază că admiterea probei cu martori nu este necesară sub acest aspect formulându-si o convingere admițând proba cu înscrisuri care într-adevăr ar fi fost utilă și pertinentă cauzei.
În asemenea împrejurări instanța de apel a făcut numai uz de dreptul conferit de lege și n-a încălcat prin aceasta nici o dispoziție expresă și nici dreptul la apărare al recurentei.
Instanța de apel dat o interpretare corectă probelor adminJ. și în mod corect a stabilit o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor.
Prin dispozițiile art. 30 Cod familie, se instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.
În speță această prezumție relativă nu a fost răsturnată.
Astfel ambii soți au obținut venituri din muncă pe parcursul căsătoriei, având venituri salariale aproximativ egale.
Reclamantul - pârât obținut venituri suplimentare prin prestarea de lucrări de amenajare a apartamentelor, obținând venituri constante și a lucrat o perioadă în străinătate, banii obținuți fiind aduși în gospodăria părților, astfel că susținerile recurentei raportat la datoria proprie pe care a făcut-o intimatul ca urmare condamnării penale nu pot fi avute în vedere la stabilirea cotei de contribuție în ceea ce-l privește.
Recurenta a obținut venituri numai din salariu și s- ocupat de treburile gospodăriei.
Așa fiind, raportat la veniturile și munca părților în gospodărie, în mod corect au stabilit instanțele contribuția egală părților la dobândirea bunurilor.
Recurenta a susținut că i se cuvine o cotă majorată la dobândirea bunurilor comune, de 100 % deoarece părinții săi au achitat avansul în sumă de 17.000 lei, bani obținuți din vânzarea casei din.
Din probele adminJ. în cază rezultă că într-adevăr părinții recurentei au înstrăinat la 16 iunie 1975 un imobil pentru care au primit la data încheierii vânzării suma de 18.000 lei.
Părțile din litigiu au achitat avansul la apartament de 17.000 lei în 1976 la un an de la vânzarea perfectată de părinții recurentei, iar în cauză nu a fost depus nici un înscris sau un început de dovadă scrisă care să susțină afirmațiile recurentei în sensul că avansul a fost achitat din banii proveniți din vânzarea imobilului proprietatea părinților săi.
Adresa CEC Bank invocată de recurentă prin care se aduce acesteia la cunoștință termenul de păstrare a documentelor în arhiva unității, nu este de natură a fi considerat un înscris doveditor sau un început de dovadă scrisă.
În lipsa unui înscris sau a unui început de dovadă scrisă, declarațiile martorilor recurentei nu au putut prin ele însele să formeze convingerea instanței că avansul la apartamentul părților a fost achitat prin eforturile financiare exclusive ale părinților recurentei.
Așa fiind, în mod judicios instanțele au stabilit că prezumția relativă cuprinsă în art. 30 Cod familie în sensul că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunului nu a fost răsturnată prin mijloacele de probă adminJ. de recurentă.
În ceea ce privește susținerile din cererea de recurs în sensul că a fost stabilită prea mare valoare de circulație a apartamentului în contextul crizei economice, nici acestea nu pot fi primite, pe de o parte pentru că prin cererea de apel recurenta nu adus critici hotărârii instanței de fond sub acest aspect, iar pe de altă parte valoarea apartamentului este în raport de valoarea de circulație apropiată momentului pronunțării, mecanismul cerere - ofertă de pe piața liberă fiind respectat.
Drept urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, iar recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de (fostă ) împotriva deciziei civile nr. 235 din 11.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored..
02 ex.
04.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena, Andronic Adriana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
