Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 50/FM
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Irina Bondoc Paulina Georgescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta, domiciliată în T,-, -. A,. 18, județul T, împotriva deciziei civile nr. 159 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 492 din 20 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantNI, domiciliat în 15,- (LT) Italia și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în T,-, județul T și intimatul pârât, domiciliat în T,-, -. A,. 18, județul T, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă prin dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 63 din 21.05.2008, depusă la dosar, intimatul reclamant prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 6 din 8.04.2008, depusă la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 10 lei, conform chitanței nr. - din 14.04.2008 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar declarația recurentei, dată în fața consulului României la, autentificată sub nr. 7120 din 4 iunie 2008, prin care aceasta renunță la motivele 2 și 3 referitoare contestarea valorii apartamentului în litigiu.
Apărătorul intimatului reclamant depune procesul-verbal încheiat de în dosarul nr. 7/2006 învederând că intimatul reclamant și-a recuperat integral contravaloarea împrumutului și apreciază că prezentul litigiu a rămas fără obiect. Totodată, arată că recurenta a depus cerere de renunțare la judecata motivelor 2 și 3 de recurs însă, solicită ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul asupra recursului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate cu consecința respingerii acțiunii ca fiind lipsită de interes având în vedere că reclamantul și-a recuperat integral contravaloarea împrumutului. Totodată, arată că este de acord cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul reclamant, având în vedere culpa procesuală a acesteia.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul asupra recursului, arată că achiesează concluziilor formulate de apărătorul recurentei în sensul că acțiunea este lipsită de interes întrucât creditorul și-a recuperat integral contravaloarea împrumutului, solicitând admiterea recursului și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu ocazia judecării prezentului litigiu.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 21 iulie 2006 reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții și, să dispună partajarea bunurilor dobândite de către pârâți în timpul căsătoriei, respectiv să se partajeze în cote egale apartamentul din T,-.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este creditorul pârâtei și pentru executarea silită a creanței de 10.114 USD reprezentând împrumut nerestituit este obligat să ceară partajarea bunurilor comune pe care debitoarea sa le deține împreună cu soțul său, dl..
Prin sentința civilă nr. 492 din 20.02.2007 Judecătoria Tulceaa admis acțiunea, a constatat că pârâții au dobândit în cotă de imobilul cu o valoare de circulație de 102.000 lei și a dispus partajarea prin atribuirea bunului către pârâta, cu obligația acesteia de a plăti o sultă de 51.000 lei către pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 493 Cod procedură civilă, creditorii personali ai debitorului pot urmări bunurile personale ale debitorului lor.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară, prin decizia civilă nr. 159 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta apelantă care, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, a susținut, în esență, că instanța a aplicat greșit prevederile art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 33 din Codul familiei, deoarece nu a solicitat reclamantului să facă dovada că a cerut executarea bunurilor proprii ale debitorului și numai în cazul în care aceste bunuri nu existau putea fi cerut partajul bunurilor comune.
Susține recurenta că, oricum, urmărirea imobiliară se poate face numai până la acoperirea creanței, în timp ce valoarea apartamentului depășește de trei ori valoarea creanței și că atribuirea apartamentului s-a făcut greșit către soția debitoare, creanța putând fi acoperită din sulta pe care ar fi plătit-o soțul dacă apartamentul i-ar fi fost atribuit.
În cursul soluționării recursului, părțile au depus la dosar procesul verbal din 11 iunie 2008 emis în dosarul nr. 7/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc în care s-a consemnat că "debitoarea și-a îndeplinit obligația de plată prevăzută în titlul executor și a achitat în totalitate cheltuielile de executare", dispunându-se încetarea executării silite.
Față de această precizare cu privire la achitarea integrală a debitului datorat de recurenta pârâtă, s-a pus în discuție interesul reclamantului creditor în obținerea partajului bunurilor comune ale soților, respectiv interesul în finalizarea cauzei de față.
Interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, consistă în avantajul pe care reclamantul crede că și-l poate procura prin exercitarea unei activități care urmărește satisfacerea unei nevoi, respectiv folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Condiția interesului nu este cerută numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii(apărări, exercitarea căilor de atac, executarea silită etc.).
În speță, prin achitarea debitului datorat de către debitoarea pârâtă către creditorul reclamant, dreptul creditorului de a putea cere partajarea bunurilor comune în vederea îndestulării creanței din bunurile personale ale debitorului nu mai este actual, acest drept stingându-se prin plată.
Una dintre cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească interesul pentru a fi ocrotit este aceea ca interesul să fie născut și actual. Având în vedere că dreptul reclamantului creditor nu mai este actual la data soluționării recursului, nici interesul acțiunii nu mai îndeplinește cerința de a fi actual la data soluționării recursului, situație în care acțiunea reclamantului de partajare a bunurilor comune ale debitoarei sale și ale soțului său urmează a fi respinsă ca lipsită de interes.
În aceste condiții, Curtea va admite recursul pârâtei debitoare, modificând în sensul arătat decizia și sentința.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimat, Curtea reține că potrivit art. 274 Cod procedură civilă, este obligat la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții.
În speță, chiar dacă s-a admis recursul pârâtei, culpa procesuală pentru declanșarea recursului aparține acesteia, debitul datorat și care a generat procesul de executare silită în cadrul căruia a fost promovată acțiunea de față, fiind stins, prin plata datoriei, după promovarea recursului.
Reținând culpa procesuală a pârâtei recurente care a achitat debitul după promovarea recursului, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, care consacră principiul culpei procesuale și al unicității procesului civil, la cererea reclamantului creditor, recurenta debitoare va fi obligată la plata sumei de 3759,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamant la fond, în apel și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâta, domiciliată în T,-, -. A,. 18, județul T, împotriva deciziei civile nr. 159 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 492 din 20 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamantNI, domiciliat în 15,- (LT) Italia și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în T,-, județul T și intimatul pârât, domiciliat în T,-, -. A,. 18, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul și schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge actiunea ca lipsită de interes.
Obligă recurenta la 3759,65 lei cheltuieli de judecată fond, apel și recurs către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2008.
PRESEDINTE Pentru jud.- și jud.
- - - aflate în se semn
Conf.art.261 al.2 cpc
VICEPREȘEDINTE: Daniela Petrovici
Pentru grefier - aflată
În se semn.conf.art.261 al.2 cpc
PRIM GREFIER
-
Jud.fond:
Jud.apel:
Tehnored.dec.jud.
01.08.2008/ 4 ex.
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc Paulina Georgescu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 256/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 380/2008. Curtea de... → |
|---|
