Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/FM
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Irina Bondoc Paulina Georgescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, cu reședința în T,-, bloc 100, etaj 1,. 13, parter, împotriva deciziei civile nr. 185 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în T,-,. A,. 13, județul T, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul pârât prin dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 42 din 12.04.2008, depusă la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 8 lei, conform chitanței nr. - din 8.04.2008, depusă la dosar și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului pârât invocă excepția insuficientei timbrări, având în vedere că recurenta nu a înțeles să depună dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru pe care o datorează în recurs. Solicită admiterea excepției invocate cu consecința anulării recursului ca fiind insuficient timbrat. Totodată, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea introdusă la data de 20 noiembrie 2006 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajul bunurilor mobile și imobile dobândite de părți în perioada în care au trăit în concubinaj și anume 1990 - 15 mai 2005, în cote de contribuție de câte 1/2 fiecare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr.1209 din 27 aprilie 2007 respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că în cauză nu este aplicabil regimul comunității de bunuri, specific bunurilor dobândite de către soți, în timpul căsătoriei, întrucât în raporturile patrimoniale între concubini sunt aplicabile dispozițiile de drept comun care reglementează proprietatea de către părți.
A reținut prima instanță că, acest lucru înseamnă printre altele că nu există o prezumție privind comunitatea de bunuri, ca în cazul soților, iar bunurile devin proprietate comună pe cote părți pentru fiecare dintre concubini în proporția în care a contribuit la achiziționarea unui bun, indiferent pe numele căruia dintre concubini s-a făcut actul de cumpărare. De aici rezultă și posibilitatea dovedirii cu orice mijloc de probă a contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor. Esențial este, sub acest aspect, că dovada proprietății indivize trebuie făcută în raport de fiecare bun în parte și nu în raport de totalitatea bunurilor (potrivit deciziei civile nr.2581/20.11.1974 a fostului Tribunal Suprem), tocmai pentru că în cazul concubinilor nu pot fi stabilite "cote de contribuție" în accepțiunea pe care această noțiune o are în cazul bunurilor dobândite de către soți.
Pornind de la aceste principii ce au fost consacrate atât în jurisprudență cât și în literatura de specialitate, trebuie observat că din probele administrate în cauză nu rezultă, în privința nici unuia dintre bunurile enumerate de către reclamantă în acțiune, că acestea s-ar afla în coproprietatea părților ci dimpotrivă reiese faptul că respectivele bunuri sunt în proprietatea exclusivă fie a pârâtului - majoritatea bunurilor - fie a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 185 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor de apel invocate, a probatoriului administrat și potrivit caracterului devolutiv al apelului, tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică, potrivit următoarelor considerente:
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, în cauză nu este aplicabil regimul comunității de bunuri, specific bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, ci dreptul comun care reglementează proprietatea pe cote părți.
Pentru a putea fi aplicabil regimul juridic al proprietății pe cote părți, mai întâi trebuie demonstrată relația de concubinaj între părți și, desigur, contribuția apelantei la dobândirea bunurilor proprietatea intimatului.
Din probele administrate la instanța de fond rezultă că părțile au întreținut relații sporadice, dar nu s-au concretizat într-o relație de concubinaj de lungă durată. Aceasta pentru că nu s-a dovedit că relația de concubinaj a început în
anul 1990, atâta timp cât apelanta era căsătorită, cu un alt, iar divorțul dintre aceștia s-a pronunțat în februarie 1992.
Pe de altă parte și intimatul era în concubinaj notoriu cu o altă femeie, iar la vremea respectivă locuia în apartament cu mama sa.
Tot din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta nu a contribuit în concret cu vreo sumă de bani la dobândirea de bunuri.
În caz de concubinaj nu poate fi luată în considerație munca în gospodărie, tot pe considerentul că nu sunt aplicabile regulile comunității de bunuri, iar cât privește contribuția apelantei la dobândirea bunurilor, aceasta nu a putut dovedi contribuția în raport de fiecare bun.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea recurată sub aspectul netemeinicie și nelegalității.
La termenul stabilit pentru judecata recursului, intimatul pârât, prin apărător, a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului motivat de împrejurarea că recurenta nu a înțeles să depună dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru stabilită în sarcina sa de către instanța de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Excepția este fondată.
Dispozițiile art. 3021alin. 2 Cod procedură civilă dispun că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii".
Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, prevăd următoarele:
"(1) judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată -.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Analizând actele dosarului, Curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2008, în raport de valoarea bunurilor contestate prin motivele de recurs, s-a stabilit în sarcina recurentei o taxă judiciară de 1.680,57 lei și s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru în recurs și a suplimentării taxei de timbru în apel, cu suma de 1.620,57 lei, iar pentru instanța de fond, cu suma de 3.342,15 lei.
Recurenta, deși legal citat, nu s-a conformat dispozițiilor instanței consemnate în citația emisă pentru termenul fixat și nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1.680,57 lei, pe care aceasta o datora în recurs, la dosarul cauzei, la fila 13, fiind depusă dovada achitării doar a unei taxe judiciare de timbru în sumă de 8 lei.
Având în vedere că recurenta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată în recurs, în cazul neîndeplinirii acestei obligații,
sancțiunea este cea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv anularea cererii.
Pentru aceste considerente și având în vedere că la dosarul cauzei există depusă dovada achitării unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei, Curtea va anula recursul declarat de către reclamanta, ca fiind insuficient timbrat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată către intimat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu redus în condițiile prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul civil formulat de reclamanta, cu reședința în T,-, bloc 100, etaj 1,. 13, parter, împotriva deciziei civile nr. 185 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în T,-,. A,. 13, județul
Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu redus conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Irina Bondoc Paulina Georgescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel - Șt.,
Red./dact. dec. gref. -
2 ex./23.06.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc Paulina Georgescu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1037/2008. Curtea de... | Situație juridică minor. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
