Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier Creța
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul mpotriva deciziei civile numărul 248/A din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Pârât - personal și asistat de avocat și avocat pentru - intimat Reclamant -, lipsind aceasta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care av. invocă excepția nulității hotărârii Tribunalului Alba având în vedere că lipsesc motivele de fapt și de drept. În drept, invocă art. 261 al. 5 și art. 105 al. 3. Învederează instanței că art. 261 al. 5. este reglementat de norme imperative lucru care rezultă chiar din formularea textului. Lipsa acestor elemente esențiale ale hotărârii nu poate fi îndreptată decât prin anularea ei.
Av., reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției arătând că hotărârea este corect redactată și motivată la obiect. Contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat în timpul căsătoriei, nu există nici un motiv de nulitate și solicită înlăturarea excepției.
Instanța se va pronunța pe această excepție.
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. reprezentanta recurentului solicită, dacă se va trece peste excepția invocată, modificarea hotărârii atacate și menținerea sentinței civile nr. 1903/2008 a Judecătoriei Alba Iulia. În subsidiar solicită modificarea în parte a deciziei instanței de apel cu consecința stabilirii unei cote diferențiate de contribuție și având în vedere valoarea apartamentului arătată în obiecțiunile raportului de expertiză. Cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că pe lângă adeverința de la fila 36 făcut dovada înmânării banilor de către părinții recurentului cu martorul.
În subsidiar solicită să se aprecieze că valoarea apartamentului stabilită de instanța de fond nu este cea reală.
Av., reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului care nu este o cale de atac devolutivă iar motivele reiau fondul. În temeiul art. 304 casarea se poate face doar pentru motive de nelegalitate și în cazul de față nu există nici un motiv de nelegalitate. Dacă ar fi să se rediscute probele nu s-a făcut o dovadă concludentă că apartamentul a fost cumpărat cu banii de la părinți. Din punct de vedere al echității nu s-a solicitat altceva decât cota de din apartament și nu s-au solicitat alte bunuri de folosință.
În concluzie, solicită respingerea recursului pentru că decizia este legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1903/2008 pronunțată de în dosarul nr- de Judecătoria Alba Iulia a fost respinsă cererea reclamantei, s-a admis cererea reconvențională formulată de și s-a dispus sistarea stării de devălmășie asupra imobilului apartament cu 2 camere, bucătărie, baie, hol, debara, în suprafață de 38 mp și cota bunuri indivize de 2,30/100 situat administrativ în A I,-, bloc 15,. 40, înscris în CF nr. 16.222 I sub nr. ord. nr. top. 3616/13/XL, prin atribuirea acestuia în favoarea reclamantului reconvențional, în cotă de 1/1 părți, fără sultă în favoarea pârâtei reconvenționale.
A fost obligată pârâta reconvențională să plătească reclamantului reconvențional suma de 2.819,7 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul din 16.05.1987 până în 2006, când prin sentința civilă nr. 1553/13.03.2006 a Judecătoriei Alba Iulia (rămasă definitivă prin respingerea apelului), s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
În timpul căsătoriei părților, în data de 9.09.1993, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 11903, între RA A în calitate de vânzător și pârâtul reclamant reconvențional împreună cu fosta soție în calitate de cumpărători, contractul fiind încheiat în temeiul Decretului-lege nr. 61/1992, iar prețul apartamentului a fost stabilit la suma de 66.162 lei ROL.
În anul 2000, cu încheierea de cf nr. 461, s-a întabulat în cartea funciară imobilul, pe și soția, în 1/1 părți, așa cum reiese din extrasul de la fila 5 CF nr. 16.222 I sub nr. ord. nr. top. 3616/13/XL - apartament cu 2 camere, bucătărie, baie, hol, debara, în suprafață de 38 mp și cota bunuri indivize de 2,30/100 situat administrativ în A I,-, bloc 15,. 40.
Reclamanta a susținut că apartamentul a fost cumpărat de reclamantă și pârât în timpul căsătoriei, astfel că acesta a fost dobândit în devălmășie cota ideală de proprietate fiind de 1/2 părți fiecare.
Pe de altă parte, pârâtul reclamant reconvențional a susținut că prețul apartamentului a fost achitat integral de către el la data încheierii contractului, cu banii primiți de la tatăl lui, care a făcut în acest scop o retragere de numerar de la CEC.
Din coroborarea probelor administrate de instanță sub acest aspect, respectiv declarația martorului - fila 85, care a arătat că a fost prezent când tatăl reclamantului reconvențional i-a dat acestuia bani cu scopul de a cumpăra apartamentul, adresa nr. 9249/16.10.2007 eliberată de CEC Sucursala A I, din care rezultă că tatăl reclamantului reconvențional a retras la 12.05.1993 suma de 50.000 lei ROL, precum și data de 9.09.1993 a încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 11903.
Instanța concluzionează că este corectă susținerea pârâtului reclamant reconvențional în sensul că prețul apartamentului a fost achitat integral de către el la data încheierii contractului, cu banii primiți de la tatăl lui, care a făcut în acest scop o retragere de numerar de la CEC.
Declarația martorei - fila 71, precum și interogatoriul pârâtului - filele 72-72, interogatoriul reclamantei - filele 117-118, se vor înlătura, întrucât sunt neconcludente și nu conțin elemente care să ducă la lămurirea cauzei, interogatoriile susținând întocmai cele relatate în cererile scrise depuse la dosar.
Declarația martorului - fila 108, va fi de asemenea înlăturată ca nepertinentă, martorul făcând vorbire despre banii câștigați la nuntă de părți, apoi despre participarea părților la un joc de întrajutorare din care ar fi câștigat banii necesari cumpărării apartamentului, or, nunta părților a avut loc în anul 1986, cu 7 ani înaintea cumpărării apartamentului, iar afirmația că părțile ar fi câștigat banii necesari cumpărării apartamentului la jocul de tip nu este susținută de nicio altă probă.
Stabilindu-se astfel că, în fapt, că prețul apartamentului a fost achitat integral de către reclamantul reconvențional la data încheierii contractului, cu bani primiți de la tatăl lui.
Instanța stabilește apoi că bunul respectiv este bun comun dobândit cu contribuția exclusivă a reclamantului reconvențional.
Astfel, apartamentul a fost cumpărat de reclamantă și pârât în anul 1993, în timpul căsătoriei, astfel că acesta a fost dobândit în devălmășie, în condițiile art. 30 Codul familiei, care prevede că:
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sînt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Orice convenție contrară este nulă.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei - iar nu propriu în sensul art. 31 lit. b Codul familiei cum afirmă pârâtul în notele scrise fila 129 - nu se cunoaște cota parte de proprietate asupra bunului a fiecărui proprietar.
În aceste condiții, trebuie pornit de la premisa că proprietarii au cote egale de contribuție, aplicându-se astfel prezumția simplă (care nu este prezumție legală așa cum se invocă în întâmpinarea la cererea reconvențională) a dobândirii egale a bunului.
Faptul dobândirii bunului în timpul căsătoriei nu presupune însă neapărat că părțile au cote egale de contribuție.
Soții pot face dovada unei contribuții mai mari la cumpărare, prin orice mijloc de probă, fiind vorba de un fapt, iar dovada contribuției exclusive nu înseamnă că bunul devine propriu al celui care l-a cumpărat, bunul rămânând în continuare bun comun.
În speță, reclamantul reconvențional a reușit să facă dovada unei contribuții exclusive la cumpărarea apartamentului.
Reclamanta a mai afirmat că apartamentul este supus partajului la valoarea lui actuală și nu la aceea de achiziționare, că apartamentului i s-au adus îmbunătățirii pe parcursul căsătoriei dintre părți, ambii au lucrat, alternativ, în perioade distincte, în străinătate, iar banii au fost trimiși acasă, prin serviciul union - tocmai în vederea amenajării apartamentului. A mai invocat reclamanta că a trimis câteva mii de euro fostului său soț pentru a aduce îmbunătățiri apartamentului în litigiu, înțelegând prin aceasta să pretindă indirect - în cerere se face referire doar la cota de contribuție prin cumpărare - valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului.
Aceste susțineri ale reclamantei sunt nefondate.
Reclamanta a trimis într-adevăr sume de bani în România pe numele fostului soț pârâtul, dar sumele aveau destinația de a acoperi împrumutul contractat de părți pentru ca reclamanta să plece în Italia, unde locuiește și în prezent, iar apoi a împrumutului contractat de părți pentru ca fiul lor să plece în Italia, la mama sa, reclamanta.
Aceste aspecte reies din: - pe de o parte chitanțele de expediere și primire a sumelor prin serviciul union de la filele 56-67, contractul de împrumut de la fila 95, prin care părțile au împrumutat la data de 4.02.2002 1.900 USD de la numitul, factura fiscală de cumpărare a biletului de călătorie a reclamantei - fila 97, graficul de rambursare a creditului Post SA de la fila 100; - pe de altă parte și din chitanțele de expediere și primire a sumelor prin serviciul union de la filele 115-116 și recunoașterea reclamantei din notele scrise fila 123 în sensul că sumele respective erau destinate nu îmbunătățirilor, ci pentru ca fiul lor să plece în Italia, la ea.
Constatându-se așadar că cererea principală de partaj este nefondată, în baza art. 36 Codul familiei, art. 673/1 și urm. Codul d e procedură civilă, precum și art. 728 Codul civil, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentința a declarat apel în termen reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 248/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta, a fost schimbată în tot sentința atacată și în consecință a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamantă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului apartament cu 2 camere de 38 mp și cota bunuri indivize de 2,30/100 situat în A I-. 15. 40, înscris în CF nr. - AIs ub nr. nr. top 3616/13/XL prin atribuirea în natură pârâtului și obligarea acestuia la plata unei sulte reprezentând contravaloarea cotei sale de proprietate de părți, respectiv suma de 60.500 lei.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul, acesta fiind obligat la plata sumei de 2177,72 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului a fost încheiat între părți și I la data de 09.09.1993 deci în timpul căsătoriei părților, operând în acest caz prezumția de comunitate de bunuri instituită de art.30 Codul familiei.
Față de această împrejurare apare ca neveridică susținerea reclamantei reconvenționale și anume că apartamentul a fost achiziționat cu banii primiți de la tatăl său care a făcut o retragere de numerar de la CEC.
Această retragere a fost făcută la data de 12.05.1993 așa cum rezultă din adeverința nr. 9249/2007 eliberată de CEC ( 36 dosar de fond).
În fața instanței de apel intimatul a depus și contractul de vânzare cumpărare al apartamentului din litigiu.
Din compararea celor 2 scripte rezultă o perioadă mare de timp, respectiv de 4 luni ceea ce nu duce la concluzia că banii au fost scoși exclusiv pentru achiziționarea apartamentului.
Astfel că depozițiile martorilor care au afirmat că banii au fost scoși pentru achitarea integrală a apartamentului vor fi înlăturate, câtă vreme banii au fost retrași cu mult timp înainte de achitarea apartamentului.
De altfel, din probele administrate în cauză nu a reieșit nici că reclamanta reconvențională nu a avut o contribuție mai mare decât pârâta reconvențională la dobândirea acestuia și nici contribuția sa exclusivă la dobândirea acestui bun.
Mai mult, intimatul nu dovedit că ar fi achitat doar el diferența de sumă de 50.000 lei câți a retras tatăl său de la CEC la 66.162 lei cât a costat apartamentul.
Potrivit art.5 al.1 din Decretul nr. 32/1954, dovada că un bun este propriu se va putea face între soți prin orice mijloc de dovadă.
Așadar intimatul putea dovedi în raport de celălalt soț că anumite bunuri sunt proprii, cu alte cuvinte că intră în vreuna din excepțiile prev. de art. 31 din Codul familiei nu numai prin înscrisuri ci și prin martori și prezumții.
Depozițiile martorului care cuprinde referiri cu caracter general la darul manual de 50.000 lei primit de intimat de la tatăl său nus unt suficiente pentru pronunțarea unei soluții în sensul atribuirii în exclusivitate a imobilului în favoarea intimatului, având în vedere și diferența de până la 66.162 lei- prețul apartamentului.
Așadar, se constată că în speță operează comunitatea de bunuri statuată de art.30 Codul familiei și deci apelul este întemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâtul reclamant reconvențional solicitând în baza art. 312.civ.Cod Penal, admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei civile atacate și menținerea sentinței civile pronunțate în cauză. În subsidiar a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei civile atacate, cu consecința stabilirii unei cote diferențiate de contribuție având în vedere valoarea apartamentului arătată în obiecțiunile la raportul de expertiză. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale atunci când nu a luat în considerare dovada că tatăl său a scos de la CEC suma de bani necesară achitării apartamentului, adeverință întărită prin declarația martorului, fiind incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal La fel recurentul contestă valoarea stabilită a apartamentului considerând că în mod greșit instanța nu a luat în considerare obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză.
Prin întâmpinarea depusă intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat în ce privește primul motiv invocat și ca inadmisibil în ce privește ce-l de-al doilea motiv.
În dezbaterea cauzei recurentul pârât, prin apărătorul ales a invocat excepția nulității deciziei instanței de apel arătând că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat instanța cu ocazia soluționării apelului, încălcându-se disp. art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal și art. 105 al. 3.civ.Cod Penal S-au invocat de asemenea prev. art. 6 pct. 1 din CEDO care obligă tribunalele să-și argumenteze deciziile.
Curtea, având în vedere excepția invocată de recurentul se va pronunța pe excepție, aceasta fiind un motiv de ordine publică.
Examinând decizia atacată se constată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal, în cuprinsul deciziei nearătându-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Curtea constată decizia instanței de apel nu conține nici motivele de apel invocate de reclamantă și susținerile părților în dezbaterea apelului astfel că instanța de control judiciar respectiv Curtea de Apel, nu poate supune decizia atacată controlului judiciar.
Față de cele expuse, în baza art. 312 al. 3.civ.Cod Penal Curtea va admite recursul declarat de pârâtul, va casa decizia civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, Tribunalul Alba în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 248/A/19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția civilă și în consecință:
Casează deciziei civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, Creța |
Red. DG
Tehnored. /2ex./04.05.2009
,
,.
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
