Stabilire paternitate. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.796
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.519/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată personal și asistată de avocat și avocat pentru pârâtul recurent lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului recurent depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în sumă de 0,5 lei, note de ședință și jurisprudență.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii, arătând că hotărârea instanței de apel este nelegală, trecând peste o excepție peremtorie, a autorității de lucru judecat, față de hotărârea judecătorească pronunțată în anul 1964, în fiecare dintre cele două acțiuni urmărindu-se același interes, iar calitatea de reprezentant legal al copilului în prima acțiune se deduce din conținutul întregului dosar, astfel că prima instanță a soluționat corect cauza reținând autoritatea de lucru judecat. Arată de asemenea că în cauză este incidentă și prescripția dreptului la acțiune.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că în cauză nu este incidentă nici prescripția dreptului la acțiune, nici excepția autorității de lucru judecat, prima hotărâre fiind pronunțată în urmă cu 45 ani, fiind în interesul societății stabilirea corectă a stării civile a unei persoane, prezenta cauză nefiind astfel soluționată pe fond, nefiind administrată proba cu expertiza ADN.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.519/2.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.1726/05.02.2009, pronunțata de Judecătoria T, in dosar nr-, in contradictoriu cu paratul intimat, a desființat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.1726 pronunțata de Judecătoria T, la data de 05.02.2009, a fost admisa excepția puterii de lucru judecat si-n consecința a fost respinsa acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, privind stabilirea paternității reclamantei.
Prima instanța a reținut ca, prin acțiunea civila reclamanta (născută ), în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat să se constate că pârâtul este tatăl său și să încuviințeze reclamantei să poarte numele acestuia, respectiv acela de "".
La termenul din 27.11.2008, s-a pus in discuția parților excepția invocata de către parat in cuprinsul intampinarii, excepție referitoare la prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, iar prima instanța a respins excepția cu motivarea ca, potrivit art.60 alin.4 din Codul Familiei, acțiunea promovata de către reclamanta este indestructibila in timpul vieții acesteia.
S-a reținut că reprezentanta pârâtului a invocat în cauză excepția puterii de lucru judecat, arătând că între părți, respectiv între pârât si mama reclamantei în cauză - în calitate de reprezentantă a reclamantei - minoră la acel moment, s-a mai purtat un proces având același obiect, soluționat prin respingerea acțiunii reclamantei, depunând în acest sens decizia civilă nr.3435/26.11.1964 pronunțată de Tribunalul Regional în dosar nr.4340/1964.
Prin decizia civilă nr.3435/1964 s-a respins recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr.638/1.07.1964 pronunțată de Tribunalul Regional prin care s-a respins acțiunea reclamantei tribunalul reținând ca din ansamblul probelor administrate nu a rezultat faptul ca paratul este tatăl minorei iar reclamanta nu a reușit sa dovedească principala condiție necesara exercitării unei asemenea acțiuni si anume ca, in perioada de concepție a copilului, ar fi avut legături intime cu paratul.
Prima instanță a admis excepția privind puterea de lucru judecat, reținând că există identitate de părți, obiect și cauză, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.1201 cod civil raportat la dispozițiile art.166 Cod procedură civilă.
S-a respins de către instanță susținerea reclamantei în sensul că în cauza de față nu sunt aceleași părți, reclamanta fiind minoră la data când s-a purtat procesul între pârât și mama reclamantei din dosarul de față.
S-a reținut că instanța are obligația respectării celor patru caractere ale puterii de lucru judecat: exclusivitatea (un nou proces intre aceleași parți, având același obiect si aceeași cauza nu mai este posibil), incontestabilitatea (hotararea irevocabila nu mai poate fi atacata pe calea recursului), executorialitatea (hotararea definitiva sau, după caz irevocabila, daca este susceptibila de executare silita, poate fi pusa in executare) si obligativitatea (părțile trebuie sa se supună efectelor lucrului judecat, iar partea in favoarea căreia acționează nu poate renunța la dreptul de aoi nvoca).
Instanța de apel a admis apelul promovat de reclamantă și a dispus în sensul celor mai sus menționate cu motivarea că nu există identitate de părți între prezenta pricină și cea în raport de care se invocă excepția în sensul că în dosar nr.4340/1964 - calitatea de reclamantă o avea numita, mama reclamantei, iar în prezenta cauză acțiunea este promovată de reclamantă.
A reținut că din examinarea conținutului primei hotarari nu rezulta calitatea copilului, (reclamanta din prezenta cauza) de titular al acțiunii si nici al mamei de reprezentant legal, si cum acest aspect nu a fost clarificat de instanța investita cu soluționarea acestei cereri, hotararea pronunțata nu se poate impune cu autoritate de lucru judecat reclamantei.
În termen împotriva deciziei civile nr.519 din 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta.
În motivare a arătat că în mod greșit a reținut tribunalul că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, în sensul că nu există identitate de părți întrucât acțiunea înregistrată la 9 mai 1964 la Tribunalul Popular al Raionului Laf ost promovată la vremea aceea de mama reclamantei intimate.
Arată că în fiecare din cele două acțiuni interesul urmărit este unul și același și că deși aceasta trebuie să fie personal și direct în promovarea unei forme procedurale este îndeplinită condiția existenței interesului chiar dacă forma procedurală nu este intentată de titularul dreptului ci de alte persoane cărora legea le recunoaște legitimare procesuală.
Susține că în mod neîntemeiat nu s-a luat în considerare de instanța de apel aspectul că lucrul judecat este reglementat ca o prezumție absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul.
Arată că nu numai temeiurile celor două acțiuni sunt identice și astfel autoritatea de lucru judecat este evidentă, dar instanța de apel ar fi trebuit să nu statueze dincolo de imperativul referitor la faptul că hotărârea pronunțată în 1964 este opozabilăerga omnes, întocmai ca o hotărâre penală definitivă, fiind o hotărâre pronunțată într-o acțiune care privește starea și capacitatea persoanelor, acțiunea în stabilirea paternității fiind în reclamație de stare civilă.
Pârâtul recurent susține că în situația în care mama ar fi introdus în 1964 acțiunea în nume propriu, și nu în reprezentarea minorei, ea nu ar fi avut legitimare procesuală și că instanțele din 1964 au lămurit irevocabil faptul că pârâtul recurent nu este tatăl copilului născută în 1963, căsătorită.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în mod corect instanța de apel a apreciat că nu există în cauză autoritatea lucrului judecat pentru simplul motiv că nu există identitate de părți, întrucât acțiunea a fost introdusă de copilul major ce are un drept propriu.
Arată că hotărârea invocată prin care a fost respinsă cererea inițială nu a soluționat fondul cauzei ci a constatat că reclamanta de atunci mama copilului nu a putut face dovada că în perioada legală de concepție a copilului a întreținut relații intime cu pârâtul fără a mai trece la nicio altă probă științifică care era posibilă la acea vreme.
Examinând decizia civilă atacată în raport de dispozițiile art.1201 Cod civil, art.166 Cod procedură civilă, ale art.59 (1) Codul familiei, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Astfel, prin sentința civilă nr.638 din 1.07.1964 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului L în dosar nr.571/1964 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.3435/26.11.1964 pronunțată de Tribunalul Regional - invocată în susținerea excepției puterii de lucru judecat de către pârât la instanța de fond - s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului având ca obiect stabilire paternitate.
S-a reținut de instanța de fond că din ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat că pârâtul este tatăl copilului, născut la data de 4 iulie 1963 și că reclamanta nu a reușit să dovedească condiția principală necesară exercitării acțiunii de stabilire a paternității, respectiv că în perioada de concepție ar fi avut legături intime cu pârâtul.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta (minora din dosarul mai sus menționat) solicită instanței ca în contradictoriu cu pârâtul (același pârât din dosarul nr.4340/1964 al Tribunalului Regional ) să se constate că acesta este tatăl său și să i se încuviințeze să poarte numele acestuia, acela de "".
Având în vedere că în cele două dosare procesul s-a purtat între aceleași părți, (chiar dacă în primul dosar calitatea de reclamantă a avut-o numita, mama reclamantei din prezentul dosar) având același obiect și aceeași cauză, Curtea constată că în mod greșit a apreciat instanța de apel că nu există autoritate de lucru judecat cu motivarea că din conținutul primei hotărâri nu rezultă calitatea copilului (reclamanta din prezenta cauză) de titular al acțiunii și nici al mamei de reprezentant legal al copilului.
În acest sens este de menționat că dispozițiile art.59 (1) Codul familiei, (Legea 4/1953 republicată) - ce prevăd că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mamă chiar dacă este minoră, trebuie interpretate în sensul că acțiunea aparține copilului însă cât timp este minor acțiunea în numele copilului se pornește de către mamă sau reprezentantul său legal.
În mod neîntemeiat a reținut tribunalul că trebuia dovedită calitatea de titular al acțiunii formulată de copil (din prima cauză) precum și cea de reprezentant legal al mamei având în vedere dispozițiile legale menționate din care rezultă imperativ că acțiunea aparține copilului și se pornește în numele său, de către mamă.
Se poate reține astfel că deși titular al acțiunii este copilul, acțiunea se introduce în numele acestuia de mamă fără a fi necesară folosirea în mod expres a formulării că acțiunea este introdusă de mama copilului în numele acestuia, iar în cauză, acest lucru a rezultat din întreg conținutul deciziei civile nr.3435 din 26.11.1964 pronunțată de Tribunalul Regional.
Cum, cauza din dosarul nr.4340/1964 a fost soluționat pe fond se constată că este neîntemeiată susținerea reclamantei intimate în sensul că în prima cauză s-a soluționat cauza pe excepție în sensul că nu a fost administrată vreo probă științifică pentru a face dovada că în perioada legală de concepție copilului reclamanta din primul dosar a întreținut relații intime cu pârâtul.
A înlătura în cauză, excepția autorității de lucru judecat - reținută corect de prima instanță - înseamnă a nesocoti principiul securității raporturilor juridice - apreciat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului și care dorește ca soluția definitivă pronunțată de instanțe să nu mai fie rejudecată (cauza Amurăriței împotriva României - Hotărârea din 23.09.2009).
Având în vedere considerentele arătate, Curtea în baza art.312 (2) Cod procedură civilă va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.519 din 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, va modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1726 din 05.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.519 din 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1726 din 05.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/15.10.2009
Dact./19.10.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 1232/2009. Curtea de Apel Pitesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
