Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.89
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.312/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul HG, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă lipsă și pârâtul intimat personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamantei recurente depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1514 lei, cu chitanțele nr.- și -/02.02.2009, timbru judiciar în sumă de 5 lei și copia actului de identitate al reclamantei.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii acțiunii, cu atribuirea către reclamantă a imobilului situat în comuna, sat și obligarea pârâtului la plata sumei de 25.000 Euro cu titlu de sultă, pentru imobilul situat în A, str.-, reprezentând cota parte din investițiile efectuate, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe care nu a soluționat fondul cauzei, respectiv nu s-a realizat partajarea bunurilor, reclamanta fiind singura care a achitat ratele pentru creditul obținut pentru achiziționarea imobilului din A, iar expertiza judiciară efectuată a stabilit doar valoarea clădirii iar nu și cea a întregului teren.
Apărătorul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că prima instanță a soluționat fondul litigiului, imobilul din A, str. - fiind proprietatea exclusivă a pârâtului ca urmare a schimbului cu un bun propriu, dobândit de la părinții săi, comune fiind dosar investițiile la acest imobil, iar imobilul din este bun comun al părților, achiziționat parțial cu credit, care în mod corect a fost atribuit reclamantei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.312/23 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul HG, împotriva sentinței civile nr. 1440/3 martie 23008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr-, având ca obiect partajarea bunurilor comune și a respins cererea pârâtului HG, de aderare la apelul declarat de reclamantă.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1440/3 martie 2008, pronunțată în dosarul civil nr-, Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului și HG a constatat că în timpul căsătoriei și a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu o cotă egală de contribuție, imobilul situat în, nr.135, jud. A, înscris în CF nr.3121, cu nr.top560-561/1, compus din intravilan cu casă în suprafață totală de 1438 mp, în valoare de 15.000 Euro, a sistat comunitatea de bunuri prin atribuirea imobilului în natură reclamantei, obligând reclamanta să plătească pârâtului, cu titlu de sultă, suma de 7500 Euro, pentru egalizarea loturilor celor două părți.
De asemenea a mai constatat că sub durata căsătoriei părțile au contractat un credit ipotecar pentru suma de 10500 Euro, din care s-a achitat suma de 5420 Euro, atribuind creditul ipotecar rămas de achitat, respectiv 5080 Euro, reclamantei, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 2540 Euro, reprezentând din datoriile comune.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 2876 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor aferente creditului ipotecar achitate exclusiv de către pârât.
Prima instanță a respins cererea pentru includerea în masa bunurilor comune a imobilului situat în A, str. -,nr.97, jud. A, înscris în CF nr.1714 Aradul, și a constatat că imobilul este bun propriu al pârâtului, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 5200 Euro, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate de reclamantă la imobilul pârâtului, și dispus înscrierea unui privilegiu asupra imobilului mai sus descris pentru garantarea plății sultei.
Prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 25.08.2001, această căsătorie fiind desfăcută prin sentința civilă nr.6065 pronunțată de Judecătoria Arad la data de 24.11.2003 în dosarul nr. 10.840/2005, și până în anul 2003 domiciliul părților a fost în A,--44/A, --28,. B,. 9, jud. A, proprietatea părinților pârâtului.
La data de 15.09.2003 părinții pârâtului i-au donat acestuia apartamentul mai sus menționat, înscris în CF nr.34955 A, potrivit contractului de donație autentificat sub nr.7213 la Biroul Notarial.
La aceeași dată pârâtul a încheiat cu numita o promisiune de schimb cu constituire de drept de uzufruct viager, autentificată sub nr.7214 la Biroul Notarial. Potrivit promisiunii pârâtul a transmis coschimbașei Golfi imobilul situat în A, nr.40-44/A, --28,. B,. 9 în schimbul imobilului situat în A, str. -, înscris în CF nr.1714 Aradul, și a consimțit la înscrierea uzufructului viager în favoarea coschimbașei urmând ca, la data de 9 iulie 2008, să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare.
S-a mai reținut că, din succesiunea actelor juridice, rezultă că apartamentul situat în A,--44/A, - 28,. B,. 9 fost bun propriu al pârâtului, donația fiind făcută exclusiv acestuia, iar nu și soției lui. Imobilul dobândit prin schimb, situat în A, str. -, având tot calitate de bun propriu.
De asemenea, la data de 17.09.2003 părțile au dobândit, cu titlu de cumpărare prin contractul de vânzare-cumpărare imobilul situat în comuna, sat, nr.135, jud. A, înscris în CF nr.3121, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7293 la Biroul Notarial, pentru plata prețului părțile au achitat un avans de 4500 Euro, iar pentru diferența de 10.500 Euro au contractat un credit ipotecar de la Post SA - Sucursala A, vânzătorul fiind tatăl reclamantei.
Prima instanță a reținut că, potrivit susținerilor pârâtului vânzătorului i-a fost achitată întreaga sumă, așa cum reiese și din clauzele contractului de vânzare-cumpărare. Acest contract a fost încheiat la cererea tatălui reclamantei, pentru a se asigura că, în viitor va rămâne cu reclamanta, iar nu cu una dintre cele două surori ale reclamantei.
După efectuarea schimbului, la imobilul din Aradul s-au efectuat investiții care se ridică la 4444 Euro.
Din anul 2003 bunicul pârâtului a locuit împreună cu părțile, pentru că starea lui de sănătate nu-i permitea să locuiască singur, care, având în vedere că veniturile realizate de părți nu puteau acoperi propria întreținere, cheltuielile ocazionate de autentificarea contractelor și realizarea investițiilor la imobilul pârâtului, ajuta părțile dându-le banii rezultați din vânzarea unor terenuri, respectiv în anul 2003 suma de 4.500 lei, iar în anul 2005 suma de 6.000 lei.
Instanța a reținut că nu întreaga sumă de bani rezultată din lichidarea gospodăriei bunicului pârâtului le-a fost dată părților, dintre cele două operațiuni de vânzare-cumpărare teren, a fost probată doar vânzarea suprafeței de 56.400 mp pentru suma de 4512 lei. În ce privește vânzarea suprafeței de 6 ha pentru suma de 6.000 lei, a reținut că nu s-a făcut dovada încheierii operațiunii de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 23 aprilie 2008, formulat apel reclamanta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat intimatul HG, la plata sumei de 25.000 euro cu titlul de sultă, constituind partea care i se cuvine din imobilul care a rămas în proprietatea exclusivă a intimatului.
În motivarea apelului arată că, prin acțiunea introductivă a solicitat împărțeala bunurilor imobile avute în timpul căsătoriei, respectiv imobilul situat în com., sat nr. 135 jud. A, precum și imobilul situat în A str. - nr. 97 jud. A, arătând că, au avut o contribuție egală la achiziționarea acestora, considerând că se impune împărțirea bunurilor comune prin atribuirea către aceasta a imobilului din comuna sat nr. 135, susținând ca aceasta situație o acceptă și pârâtul, prin întâmpinare, fără nici o sultă, iar din valoarea imobilului situat in A str. - nr. 97, solicită a fi obligat pârâtul să-i plătească suma de 25.000 Euro cu titlul de sultă, întrucât în luna septembrie 2003, acest imobil avea valoarea de 44.736 euro, iar la data de 24.11.2005, acesta avea valoarea de 49.180 Euro, considerând că suprafața terenului de cca. 1.0002în plus față de ceea ce este înscris în cartea funciară, s-ar ajunge, numai la evaluarea acestui teren, la o sumă de 1.000 Euro.
La data de 22 mai 2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere de aderare la apelul reclamantei, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea parțială ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, prin respingerea obligării lui la plata sumei de 5.200 Euro reprezentând din creditul de 10.500 Euro acordat vânzătorului cu titlul de investiții la imobilul din A str. - nr. 97.
În motivare arată că, nu corespunde adevărului susținerea reclamantei conform căreia creditul ipotecar ar fi fost destinat plății sumei de 6.000 Euro către coschimbașa, actul de donație și promisiunea de schimb fiind semnate la data de 15.09.2003, iar contractul de cumpărare a imobilului din la data de 17.09.2003, iar banii din contractul de credit ipotecare care se presupune că ar fi fost dați coschimbașei au fost ridicați de către vânzător la 22.09.2003, deci ambele acte sunt ulterioare promisiunii de schimb, susținerea reclamantei că s-ar fi achitat o suma de 6.000 Euro cu titlul de diferență de valoare către coschimbașa, fiind infirmată de aliniatul din promisiunea de schimb autentificată sub nr. 7214/15.09.2003 prin care părțile declară că nu au dat și nu au primit nici o sumă de bani pentru diferența de valoare a imobilelor schimbate.
De asemenea consideră că, obligarea sa la plata sumei de 5.200 Euro, respectiv J din 10.500 Euro cât a fost creditul acordat vânzătorului) reprezentând contravaloarea investițiilor realizate de reclamantă la imobilul intimatului, consideră că este nelegală, deoarece reclamanta nu a cunoscut nici măcar investițiile care s-au făcut la imobil, neputând dovedi vreo contribuție la efectuarea investițiilor, acestea fiind făcute de el cu banii primiți de la bunicul său, ca urmare a mutării acestuia la pârât și a lichidării gospodăriei din localitatea .
Analizând apelurile declarate în cauză, tribunalul a constată că sunt nefondate.
Tribunalul a reținut că reclamanta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond, sugerând că aceasta nu a ținut seama de faptul că, prin acțiunea introductivă de instanță, a solicitat și dovedit în cursul procesului, că pârâtul trebuia HG obligat să-i plătească suma de 25.000 euro, cu titlul de sultă, reprezentând partea de sultă ce i se cuvine din imobilul care a rămas în proprietatea exclusivă a pârâtului, în urma partajării bunurilor comune, vizând imobilele situate în comuna sat nr. 135, județul A și cel situat în A str. - nr. 97, susținând că părțile au avut o contribuție egală la achiziționarea acestora, că se impune atribuirea către ea a imobilului situat în satul nr. 135 comuna, județul A - situație acceptată de pârât prin întâmpinare, fără a fi obligată la plata nici unei sulte. Apoi reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să- plătească suma de 25.000 Euro, cu titlul de sultă, din valoarea imobilului situat în A str. - nr. 97, întrucât în luna septembrie 2003, acest imobil avea valoarea de 49.180 Euro, considerând că, suprafața terenului de cca. 10002în plus față de ceea ce este înscris în cartea funciară, s-a ajunge, numai la evaluarea acestui teren, la suma de 1000 Euro.
Referitor la susținerile reclamantului, tribunalul a apreciat că prima instanță, pe baza materialului probator complet și legal administrat în cauză, a stabilit în mod temeinic o stare de fapt conformă realității, reținând că, părțile s-au căsătorit la data de 25 octombrie 2001, iar prin sentința civilă nr. 6065 pronunțată de Judecătoria Arad la data de 24 nov. 2003 în dosarul civil nr. 10840/2005, această căsătorie a fost desființată.
Până în anul 2003, părțile au locuit împreună în A, str. - nr. 40-44/A, --28,. B,.9 - proprietatea părinților pârâtului, și care la data de 15.09 2003, i-au donat acestuia apartamentul mai sus menționat înscris în nr. 34955 A - potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 7213/15 septembrie 2003 de către Biroul Notarial Public din La aceeași dată pârâtul a încheiat cu numita o promisiune de schimb cu constituire de drept de uzufruct viager, autentificată sub nr. 7214 la Biroul Notarial Public - A, potrivit căruia, pârâtul a transmis coschimbașei, imobilul situat în A,--44/A, - 28,.B,.9 - proprietatea personală a pârâtului, drept dobândit în exclusivitate prin donație de la părinții săi, în schimbul imobilului situat în A, str. -, înscris în CF nr. 1714 Aradul și a consimțit la înscrierea uzufructului viager în favoarea coschimbașei, urmând ca la data de 9 iulie 2008, cele două părți să perfecteze contractul de vânzare cumpărare și la încheierea căruia nu a participat, nefiind parte contractantă, are statutul de terț-asupra sa deci, potrivit principiului relativității actelor judiciare civile, efectele actului juridic nu produc nici un efect juridic - în sensul de a crea drepturi sau obligații.
Așa fiind, rezultă, în mod evident că apartamentul nr. 9 situat în A--44/A, - 28,. B, reprezintă bunul propriu aparținând în exclusivitate pârâtului, dobândit prin donație conf. art. 31 lit. B din Codul familiei - actul de donație fiind făcut numai în considerarea persoanei pârâtului, iar imobilul din A str. -, are tot calificarea juridică de bun propriu aparținând pârâtului, fiind dobândit prin contractul autentic de schimb a celor două proprietăți în conformitate cu disp. art. 31 lit. F din Codul familiei, astfel că pretențiile reclamantei de a se include si acest imobil în masa bunurilor comune ale foștilor soți, au fost apreciate ca neîntemeiate.
Este adevărat că la imobilul proprietatea pârâtului dobândit prin schimbul menționat, părțile au făcut o serie de investiții, evidențiate în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, investiții apreciate de expert la suma de 4444 Euro, iar partea de contribuție a reclamantei la realizarea acestor investiții, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, este cuantificat la suma de 5200 Euro, sub forma unui drept de creanță, și la care este îndreptățită, și în mod just pârâtul a fost obligat să-i plătească această sumă.
În ceea ce privește imobilul din satul nr. 135, înscris în CF nr. 3121 - comuna, județul A - compus din intravilan cu casă și teren în suprafață de 1438. în valoare de 1500 Euro, imobil dobândit de părți în timpul căsătoriei, în cote egale - de către foștii soți, ambii recunoscând acest fapt, coproprietatea lor devălmașă fiind sistată prin atribuirea acestui imobil în favoarea reclamantului în condițiile art. 36 alin. 1 Codul familiei și art. 6731-6734Cod procedură civilă, la achiziționarea acestui imobil - prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7293/17 sept. 2003 la Biroul Notarial, părțile au achitat un avans de 4500 Euro, iar pentru diferența de preț au contractat un credit ipotecar în sumă de 10.500 Euro la Post SA - Sucursala A, contract încheiat la cererea vânzătorului, și care este tatăl reclamantului, suma astfel împrumutată fiind folosită de părți la investițiile efectuate la casa proprietatea personală a pârâtului, imobil situat în A str. - - înscris în nr, 1714 Aradul-.
Creditul ipotecar contractat de ambele părți - în suma de 10.500 Euro, reprezintă o datorie comuna a foștilor soți, în sensul disp. art. 32 Codul familiei și având în vedere că dreptul de proprietate asupra imobilului atribuit reclamantului, este condiționat de restituirea acestui credit, suma nerambursată fiind de 5080 Euro, cade în sarcina reclamantului. Pentru J din suma de 10.500 Euro, s-a apreciat că reclamantei i s-a recunoscut, în mod just, de către instanța de fond, un drept de creanță, așa încât în temeiul art. 6735Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să-i plătească suma de 5200 Euro.
Împotriva deciziei civile sus menționate, a declarat recurs reclamanta, înregistrat sub nr- din 4.12.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii cu atribuirea către reclamantă a imobilului din comuna, sat, nr.135, jud.A, înscris în CF nr.3121 în proprietate exclusivă, iar din valoarea imobilului situat în A, str. - nr.97, județ A, înscris în Cf nr.1714 Aradul, să fie obligat pârâtul a-i plăti reclamantei suma de 25.000 Euro cu titlu de sultă, sulta constituind partea care i se cuvine din acest imobil, rămas în proprietatea exclusivă a pârâtului.
În motivarea recursului reclamanta a arătat părțile au efectuat în timpul căsătoriei un schimb de imobile cu martora, dându-i acesteia apartamentul proprietate exclusivă al apelantului, evaluat în cadrul schimbului la valoare de 15.000 euro, iar casa acesteia era evaluată la valoarea de 21.000 euro. Diferența fiind achitată ca urmare a artificiului bancar efectuat cu tatăl apelantei, care simulează încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil proprietatea acestuia din, la valoarea de 14.500 euro, fiind exemplificat că acesta ar fi primit suma de 4.500 euro avans, însă în realitate această sumă rămânând în continuare la recurentă și intimat, bani investiți în imobilul dobândit, de asemenea, din creditul dobândit de 1 0.000 euro, 6.000 euro s-au achitat către coschimbașa, iar restul de 4.000 euro fiind investit de către fostul cuplu în imobilul dobândit. Drept pentru care la data dobândirii părțile au contribuție exclusivă asupra imobilului situat în A, str. -, nr. 97, jud. A, înscris în nr. 1714 Aradul astfel, apelanta: 4.500 euro (valoarea avansului de la tatăl său neachitat de către părți), și intimatul 1 5.000 euro, iar în comun 10.000 euro, valoarea dobândită de la bancă ca urmare a creditului. Valoarea totală a imobilului dobândit de părți în timpul căsătoriei este de 29.500 euro, contribuția reclamantei fiind de 15%, a pârâtului de 51% iar restul de 34% fiind contribuția comună a părților.
Reclamanta mai arată că la data încheierii căsătoriei părțile au primit de la părinții pârâtului apartamentul situat în A,--44/A, --28,. B,. 9, jud. A, înscris în nr. 34.955 A, imobil gratificat doar intimatului, dar pe care l-au amenajat împreună, modernizându-l prin investiții personale de cea. 5-6.000 euro, ea fiind singura care muncea în perioada respectivă. La data de 15.09.2003 s-a încheiat cu -na promisiunea de schimb asupra imobilului situat în A, str. -, nr. 97, jud. A, înscris în nr. 1714 Aradul, imobil a cărui valoare l-au evaluat pentru schimb la suma de 21.000 euro, iar apartamentul din A,--44/A, --28,. B,. 9, jud. A, înscris în nr. 34.955 A l-au evaluat la suma de 1 5.000 euro, iar pentru diferența de 6.000 euro au fost nevoiți să achiziționeze un credit, cumpărând fictiv de la tatăl său imobilului situat în comuna, sat, nr. i 35, jud. A, înscris 3121, care a fost evaluat pentru credit la valoarea de 15.000 euro, tatăl reclamantei declarând fictiv că i-au achitat suma de 4.500 euro cu titlu de avans, iar ca urmare a acestui credit au dobândit de la bancă prin tatăl său, suma de 10.500 euro, din care au achitat diferența de 6.000 euro d-nei pentru casa din Aradul, iar cu suma rămasă de 4 500 euro, au investit-o în casa pe care au preluat-o ca urmare a schimbului. După pronunțarea divorțului, imobilul situat în A, str. -, nr. 97, jud. A, înscris în nr. 1714 Aradul a rămas în posesia exclusivă a pârâtului cu beneficiul promisiunii dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui imobil la data de 9 iulie 2008, imobil a cărui valoare s-a triplat până la desfacerea căsătoriei, reclamanta rămânând cu imobilul din comuna Siria, sat, și cu contractul de ipotecă asupra acestui imobil, fiind singura care a achitat ratele creditului, și nu intimatul cum greșit susține că a reținut instanța de apel.
Dată fiind această stare de fapt, reclamanta solicită partajarea bunurilor comune în modalitatea arătată.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele dela dosar, văzând prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, se constată că recursul de față nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, în ce privește imobilul situat pe--44A, în mod corect s-a apreciat că acesta este bun comun al pârâtului, obținut prin donație de la părinții săi Ia data de 15 septembrie 2003. La aceeași dată s-a încheiat o promisiune de schimb cu numita prin care pârâtul s-a obligat să îi transmită dreptul de proprietate asupra apartamentului de pe str. -, în schimbul imobilului situat în A, str. - înscris în CF nr. 1714 Aradul, urmând ca Ia data de 9 iulie 2008, să perfecteze schimbul, schimb la care recurenta nu a participat deoarece obiectul schimbului îl forma transferul dreptului de proprietate al unui bun propriu. Astfel, imobilul de pe str. - a intrat în patrimoniu cu titlu de bun propriu al pârâtului. La acest imobil, în mod corect, recurentei i s-a recunoscut un drept de creanță constând în cota-parte din investițiile suportate în comun de către soți.
În ce privește imobilul situat în localitatea, în mod corect s-a constatat că acesta are calitate de bun comun, părțile contribuind în mod egal la achiziționarea lui.
Curtea apreciază astfel că cele două instanțe au reținut corect starea de fapt, atribuind imobilul reclamantei și obligând-o pe aceasta să preia creditul ipotecar, urmând să restituie pârâtului contravaloarea ratelor plătite în perioada conviețuirii părților, creditul reprezentând o datorie comună.
În ce privește susținerea reclamantei recurente privitoare la faptul că imobilul de pe strada - ar fi bun comun ca urmare a faptului că apartamentul de pe strada - a fost un dar de nuntă sunt nefondate întrucât din înscrisurile existente la dosar rezultă că părinții pârâtului l-au gratificat doar pe acesta, în calitate de fiu.
Față de cele de mai sus, se constată că recursul de față nu este întemeiat, urmând să fie respins, cu obligarea reclamantei recurente la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată, suportate în recurs de către pârâtul intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.312/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâtul intimat HG, pentru partaj bunuri comune.
Obligă pe reclamanta recurentă să plătească pârâtului intimat 2380 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.IG/12.02.2009
Dact./13.02.2009
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Arad -judecători,
2 ex.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 956/2010. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
