Divort. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 169/R-MF
Ședința publică din 04 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.192/A/ din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual și intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanțelor de plata taxei judiciare în sumă de 19,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar o caracterizare a minorului făcută de învățătoarea acestuia, iar intimata-pârâtă depune concluzii scrise. Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat precizează că recursul a fost motivat de recurent însă poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Apreciază că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile Codului familiei în ce privește interesul superior al minorului. Aceasta a susținut în motivarea deciziei că timp de 9 ani minorul care a crescut lângă tată nu a fost bine educat și că este bine să fie încredințat mamei. Trebuie însă avut în vedere interesul superior al minorului atât în trecut cât și în viitor, această problemă nu poate fi tratată în abstract. mediului în care a crescut copilul poate influența dezvoltarea acestuia pe viitor.
Solicită admiterea recursului, desființarea în tot a deciziei, cu cheltuieli de judecată și menținerea dispozițiilor privind încredințarea minorului.
Intimata, având cuvântul solicită admiterea excepției privind nulitatea recursului, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în scris. Solicită ca instanța să aibă în vedere calitatea sa de asistent social la Română și că are posibilitatea de a-l educa, situația în care interesul superior al minorului ar fi îndeplinit.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 895 din 05 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost admisă, în parte, cererea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, minorul rezultat din căsătorie a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreținere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că ambele părți, în calitate de reclamanți, au solicitat desfacerea căsătoriei, susținând că vinovat exclusiv de deteriorarea relațiilor de familie se face celălalt soț și au arătat că sunt mai îndreptățiți în a le fi încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie, astfel că, în baza art. 164 Cod de procedură civilă, s-a dispus conexarea celor două cereri și soluționarea lor concomitentă.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, martori, anchete sociale, din coroborarea cărora instanța a reținut culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, iar în ceea ce privește minorul, acesta a fost încredințat tatălui, apreciind că este în interesul superior al copilului să crească într-un climat de continuitate, că tatăl a fost tot timpul lângă copil, mama plecând în B cu serviciul, condițiile de locuit ale acesteia fiind inferioare celor oferite de tată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta-reclamanta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a probelor, din care nu rezultă că apelanta ar avea vreo culpă în deteriorarea relațiilor dintre soți.
Instanța a ignorat depozițiile martorilor de la filele 33 și 34 dosar din care rezultă că pârâtul a avut un comportament violent atât față de mamă, cât și față de copil, depoziții ce trebuiau coroborare și cu înscrisurile privind sancționarea contravențională a apelantului și penală, prin hotărârea judecătorească nr. 426/2001, prin care intimatul a fost condamnat la un an închisoare pentru ultraj.
Aspectele menționate, ca și vârsta fragedă a minorului duc la concluzia că acesta ar fi trebuit încredințat mamei, care are un loc de muncă stabil, o bună reputație, spre deosebire de tată care nu prezintă garanții pentru creșterea și educarea unui minor, ce trăiește într-un,climat de teroare și insecuritate".
În apel, instanța a dispus, din oficiu, audierea minorului și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul mamei din
Minorul audiat în camera de consiliu a arătat că, în situația în care părinții ar divorța, dorește să rămână cu tatăl, dar a precizat, conform mențiunilor din procesul-verbal de la fila 161 dosar, că mama îl vizitează la școală, că îl mai bătea când făcea prostii, spre deosebire de tatăl său, instanța apreciind că dorința copilului de a rămâne la tată trebuie raportată la comportamentul mai libertin pe care-l are alături de acesta, spre deosebire de mamă, care este mai intransigentă.
Din ancheta socială aflată la fila 166 dosar a rezultat că apelanta lucrează la B ca asistent social, că are o locuință proprie primită prin repartiția nr. 4439/2008, corespunzător mobilată, curată, inclusiv o cameră amenajată pentru copil.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.192/A/ din 9 octombrie 2009, admis apelul și a modificat în parte sentința, în sensul că a fost încredințat reclamantei minorul -, născut la data de 22 iulie 2001.
A fost obligat pârâtul la 250 lei pensie de întreținere lunară în favoarea minorului de la data pronunțării deciziei până la majorat sau alte dispoziții legale și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că interesul superior al acestuia, în vârstă de 8 ani, este să crească alături de mamă, care are condiții optime pentru creșterea lui, îi poate oferi o educație corespunzătoare, spre deosebire de tată care, conform declarațiilor martorilor și înscrisurilor, este o fire violentă, consumă alcool, a fost condamnat la un an închisoare și a avut plângere la poliție, tocmai pentru comportament violent și amenințare, pentru comportamentul său fiind sesizată și direcția generală de asistență socială și protecția copilului pentru monitorizarea situației minorului.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, invocând următoarele motive:
Se susține că în mod greșit tribunalul a reținut că este în interesul minorului să crească alături de mamă care are condiții optime pentru creșterea lui, deși aceasta locuiește în B, fără a avea alături persoane care o pot ajuta la întreținerea și educarea minorului, iar mutarea acestuia la o școală în B ar putea fi în defavoarea minorului, fiindu-i greu să se acomodeze.
De asemenea, instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamantul este o fire violentă, consumă alcool, a fost condamnat la un an închisoare și a fost formulată plângere împotriva sa la poliție pentru comportament violent, aspecte care nu sunt adevărate având în vedere că martorii audiați sunt rudele soției, declarațiile fiind subiective și în favoarea acesteia.
Totodată, tribunalul nu a avut în vedere împrejurarea că de la mutarea pârâtei la B cu serviciul minorul a rămas în grija recurentului, care i-a oferit dragostea și suportul necesar care să substituie lipsa mamei.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului, desființarea deciziei civile atacate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Recursul nu a fost întemeiat în drept, însă din dezvoltarea motivelor invocate, se conturează critici ce pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, vizând aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor privind interesul superior al copilului prevăzut de art.2 din Legea nr.272/2004 și art.42 din Codul familiei.
Toate celelalte susțineri, se referă la modalitatea în care cele două instanțe au administrat și analizat probele administrate, aspecte de netemeinicie ce exced competenței instanței de recurs, care poate verifica soluția numai prin prisma aplicării corecte a legii la situația de fapt reținută de instanțele de fond.
Instanța de apel a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă invocate în cauză, aspect ce nu poate fi cenzurat de instanța de recurs deoarece vizează netemeinicia hotărârii. Cum stabilirea situației de fapt este atributul instanțelor de fond, în recurs nu se poate reanaliza administrarea probelor, ci doar verifica aplicarea corectă a dispozițiilor legale la situația reținută. Se constată astfel că, raportat la situația de fapt reținută, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.42 din Codul familiei și art.2 din Legea nr.272/2004, dând prioritate interesului superior al minorului.
Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de la data de 20.11.1989 și ratificată de România prin Legea nr.18/1990 statuează în art.19 că statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricărei forme de violență, vătămare sau abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredințat.
În cauza Ignaccolo-Yenide României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 25 ianuarie 2000, statuat că judecătorul este obligat ca la soluționarea cererilor accesorii divorțului, respectiv încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere, etc. să țină seama de interesele minorilor, autoritățile având obligația de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinților sunt în conflict iar copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate.
Astfel, instanța de apel, analizând probatoriul administrat în cauză, a reținut că interesul superior al copilului este să crească alături de mama sa, care are condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, îi poate oferi o educație corespunzătoare spre deosebire de tatăl intimat, care prin comportamentul său neadecvat statutului de părinte nu oferă aceleași condiții de creștere și educare a minorului ca mama-apelantă.
Față de situația de fapt reținută, în mod corect tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art.42 din Codul familiei, art.2 din Legea nr.272/2004 și promovând interesul superior al copilului cu respectarea și a legislației și jurisprudenței CEDO, a dispus încredințarea acestuia, mamei-apelante.
Pentru considerentele mai sus expuse, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, decizia pronunțată de instanța de apel fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat Olteni, județul V, împotriva deciziei civile nr.192/A/ din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, domiciliată în B,--5, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./19.02.2010
Jud. apel: /
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Divort. Decizia 187/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 436/2008. Curtea... → |
|---|
