Divort. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț cu minori -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.36
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, nr.224, județul S, împotriva deciziei civile nr.344 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalului Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamantă intimată fiind, domiciliată în S, str.- (la familia, nr.92, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri sau de invocat excepții, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.344 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalului Suceava - Secția civilă, solicitând încredințarea celui de-al doilea minor în grija sa, dând astfel posibilitatea celor doi copii să crească împreună, întrucât între aceștia este o strânsă legătură și suferă când sunt despărțiți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât nu există șanse de împăcare. De asemenea arată că nu este de acord cu încredințarea ambilor minori recurentului, precizând că minorii au posibilitatea de a se întâlni la fiecare sfârșit de săptămână iar la școală se văd zilnic. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 30 mai 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivare, să revină la numele avut anterior căsătoriei și să i se încredințeze spre creștere și educare minorii și.
În motivare a arătat că deși o perioadă îndelungată relațiile cu pârâtul au fost bune, în prezent, continuarea conviețuirii este imposibilă, motivul principal fiind nepotrivirea de caracter.
A precizat că, dacă pârâtul este de acord, solicită ca minorul să-i fie încredințat ei, iar minorul să-i fie încredințat acestuia.
Pârâtul, prezent în instanță, a achiesat la pretențiile reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 3429 din 4 iulie 2008, Judecătoria Suceavaa respins acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că în cauză, nu s-a făcut dovada vreunei fapte imputabile soțului pârât sau ambilor soți, care să deterioreze într-atât de grav raporturile dintre ei încât căsătoria să nu mai poată continua.
Cum, neînțelegerile actuale nu au la bază motive temeinice, există convingerea că reluarea conviețuirii poate fi realizată și asigurate copiilor condiții materiale și morale favorabile unei bune creșteri și educări.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reținând că relațiile dintre părți nu sunt iremediabil vătămate, în cauză fiind eludate probele administrate și achiesarea pârâtului la divorț.
Prin decizia civilă nr. 344 din 14 octombrie 2008, a Tribunalului Suceavas - admis apelul reclamantei, s-a admis acțiunea acesteia și în consecință s-a declarat desfăcută căsătoria din vină comună, s-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul născut la 13 august 1998 și pârâtului minorul, născut la 18 august 1996, s-a încuviințat ca reclamanta să păstreze numele din căsătorie, acela de "" și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 617 al. 1 Cod procedură civilă, instanța va putea să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate rezultă vina amândurora,
Din referatele de anchetă socială întocmite în cauză, rezultă că părțile sunt despărțite în fapt din luna mai 2008, pârâtul locuind în, iar reclamanta părăsind domiciliul conjugal, împreună cu fiul său și plecând în locuința ei din
Din declarațiile martorei -, audiată în cauză a rezultt că neînțelegerile dintre părți există de mai mult timp și chiar dacă din cauze minore, o reluare a conviețuirii nu mai este posibilă.
De altfel și poziția pârâtului a fost în acest sens.
Așadar, cum relațiile dintre părți sunt definitiv și iremediabil destrămate, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și schimbând sentința judecătoriei, în baza art. 37 al. 2 Cod familiei, a dispus desfacerea căsătoriei din vină comună.
Cum pârâtul și-a dat consimțământul ca reclamanta să păstreze numele avut în căsătorie, în baza art. 40 al. 1 Cod familie, s-a încuviințat ca aceasta să poarte pe viitor numele "".
Având în vedere concluziile anchetei sociale, poziția părților și voința minorilor, instanța a încredințat reclamantei pe minorul, născut la 13 august 1998 și pârâtului pe minorul, născut la 18 august 1996.
Împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs, susținând că dorește ca și minorul să-i fie încredințat deoarece copiii vor să crească împreună, iar reclamanta nu dorește să aibă grijă de ambii copii arătând că nu îi poate stăpâni și nu o ascultă.
Recursul este nefondat.
Prezentă în instanță reclamanta a arătat că este în măsură să se ocupe de creșterea și educarea minorului ce i-a fost încredințat, că cei 2 copii se întâlnesc zilnic la școală, dar și la fiecare sfârșit de săptămână.
Audiat fiind, minorul a arătat că dorește împăcarea părinților, dar dacă acest lucru nu este posibil vrea să rămână în continuare la mama sa, precizând că nu simte lipsa celuilalt părinte și a fratelui deoarece se întâlnește zilnic cu acesta din urmă, amândoi învățând la aceeași școală, iar la fiecare sfârșit de săptămână se întâlnesc fie la domiciliul mamei, fie la cel al tatălui. Aceste aspecte au fost confirmate și de minorul.
Recurentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că încredințarea minorului reclamantei, ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării sale, că aceasta nu este în măsură să-i asigure o bună creștere și educare.
De altfel, cu ocazia soluționării apelului, părinții au arătat că s-au înțeles cu privire la modalitatea de încredințare a copiilor, sens în care a și fost modificată hotărârea instanței de fond.
Față de cele reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, nr.224, județul S, împotriva deciziei civile nr.344 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalului Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamantă intimată fiind, domiciliată în S, str.- (la familia, nr.92, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.MA
Tehnored.SP/27.03.2009
Nr.ex.2
Jud. fond:
Jud.apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Maierean Ana
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 952/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
