Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.9/
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.124/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat și pârâtul intimat asistat de avocat. A fost, de asemenea, prezent în sală tatăl recurentei și soția sa.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța audiază minorul -, în camera de consiliu, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar copia procurii judiciare dată de reclamanta în favoarea tatălui său.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar copia cererii formulate către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și răspunsul primit la această cerere.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și reîncredințarea minorilor - și - mamei reclamante, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin decizia civilă nr.124/17.02.2009 Tribunalul Timiș - Secția Civilă a respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5820/5.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara precum și cererea intimatului pârât de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna reincredintarea minorilor nascut la 26.01.1995 si, nascuta la 09.08.1996 reclamantei spre crestere si educare, fără cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a aratat ca partile au fost casatorite din anul 1990 pana in anul 2000, cand paratul solicitat desfacerea casatoriei si incredintarea minorilor fara cunostinta reclamantei, deoarece la aceea data reclamanta locuia in Germania, iar minorii si-au exprimat dorinta de a trai cu reclamanta in SUA. Reclamanta a aratat ca nu a avut cunostinta de procesul privind desfacerea casatoriei si incredintarea minorilor, aceasta fiind citata la domiciliul din Romania in realitate locuind in Germania. Minorii au fost in vizita in SUA la domiciliul reclamantei acestia fiind încantati, si si-au manifestat dorinta de a se muta cu reclamanta. Reclamanta a mai aratat ca minorii nu se inteleg cu actuala sotie paratului care are un comportament agresiv si nu se implica in cresterea si educarea minorilor.
In drept a invocat dispozitiile art 44 fam.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivare paratul a aratat ca prin sentinta civila nr 9256/2000 a Judecatoriei T minorii i-au fost incredintati spre crestere si educare reclamanta fiind obligata la plata unei contributii de intretinere pe seama minorilor in suma de 230.000 Rol lunar, obligatie pe care reclamanta nu si-a indeplinit- A mai aratat paratul ca de cate ori reclamanta a fost in tara si i- vizitat pe minori, acestia au fost afectati in mod negativ. Din punct de vedere scolar, schimbarea sistemului de invatamant inceput in Romania i-ar deruta pe minori.
Prin cererea reconventionala formulata, paratul a solicitat majorarea contributiei de intretinere pe seama minorilor. Paratul a aratat ca prin sentinta civila nr 9256/2000 pronuntata de Judecatoria reclamanta fost obligata la plata unei contributii de intretinere de 230.000 lei vechi lunar pe seama ambilor minori. In prezent nevoile minorilor s-au majorat dar si veniturile paratei.
In drept a invocat dispozitiile art 44 si 94 C fam, art 274 C proc civ.
Prin sentinta civila nr. 5820/05.05.2008 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr- s- respins acțiunea formulată si precizata de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, s-a admis cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional in contradictoriu cu reclamanta parata reconventional ;
S-a dispus majorarea contributiei de intretinere de la 115.000 Rol/ lei lunar la cota de 1/6 parte lunar din venitul net realizat de catre reclamanta, pentru fiecare minor in parte, obligația de întreținere datorată de reclamanta pe seama minorilor nascut la 26.01.1995 si nascuta la 09.08.1996, începând cu data introducerii actiunii - 22.10.2007 si pana la majoratul minorilor sau alte dispozitii legale.
Pentru a hotara astfel,prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr 9256/2000 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr 8633/2000 minorii ,nascut la 26.01.1995 si nascuta la 09.08.1996 au fost incredintati spre crestere si educare tatalui parat- reclamant reconventional.
Prin sentinta civila nr 14090/17.10.2000 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr 12508/07.07.2000, ramasa definitiva si irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva a reclamantei parata reconventional.
Conform sentinte civile nr 8642/07.10.2004, pronuntata de Judecatoria T in dosar nr 12932/11.11.2003, ramasa definitiva si irevocabila, s-a dispus respingerea actiunii civile formulata de catre reclamanta impotriva paratului reclamant reconventional, avand acelasi obiect, respectiv reincredintare minori, hotararea fiind intemeiata pe considerente rezultate din ancheta sociala de la data de 10.07.2000 si ancheta psiho-sociala a minorilor nascut la 26.01.1995 si ,nascuta la 09.08.1996, din data de 13.10.2003.
Din analiza caracterizarilor facute de cadrele didactice care ii pregatesc scolar pe cei doi minori rezulta ca acestia sunt integrati stabil in comunitatea scolara, ca minora este foarte legata de fratele ei, ambii minori fiind inteligenti, si receptivi la problemele scolare.
Din declaratiile coroborate ale martorilor audiati in cauza a rezultat ca intre parti a existat o puternica stare conflictuala care i-a afectat in mod direct si pe cei doi copii minori ai acestora. Martora aratat ca s-a interesat si s-a implicat in viata minorilor, insa s-a aflat in permanenta intr-o relatie tensionata cu ambele parti, instanta retinand subiectivismul martorei in privinta declaratiei date.
Martorul, ca prieten de familie al partilor a subliniat interesul exclusiv al paratului reclamant reconventional si al bunicii paterne de se implica in mod direct si nemijlocit in cresterea minorilor, martorul comunicand in repetate randuri in mod direct chiar cu minorii rezultati din casatoria partilor. Se subliniaza astfel implicarea sporadica reclamantei in viata minorilor, aceasta atitudine contrastand puternic cu eforturile permanente ale paratului reclamant reconventional depuse in vederea cresterii si educarii in mod corespunzator celor doi copii minori ai partilor.
Pentru aceste considerente, vazand ca reclamanta parata reconventional nu a manifestat un interes real, continuu de a se implica in viata minorilor, ca in decursul a 8 ani de zile efectuat doar doua demersuri concrete de avea legaturi personale directe cu minorii, ca nu a facut dovada unui sprijin caracteristic modului de plata a contributiei de intretinere în această perioada fata de minori, ca in tot acest timp paratul reclamant reconventional s-a implicat in mod direct si nemijlocit in cresterea si educarea copiilor minori ai partilor, instanța constatat că viata si dezvoltarea minorilor este optima alaturi de lor, sens in care a apreciat ca este în interesul minorilor pentru a ramane încredințati spre creștere si educare tatalui parat reclamant reconventional, având în vedere că aceasta poate oferi minorilor condiții cele mai potrivite, nu doar material cat mai ales moral si afectiv pentru întreținere, motiv pentru care în temeiul art. 42 și 100.fam a fost respinsa acțiunea formulata si precizata de reclamanta cu aceasta motivare.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.94 din Codul Familiei, întreținerea este datorată în raport cu nevoia aceluia care o cere și de mijloacele celui care urmează aop lăti, instanța judecătorească putând mări sau micșora cuantumul obligației de întreținere în funcție de aceste criterii, instanța de fond a constatat întemeiată cererea reconventionala paratului si a admis-o dispunând majorarea contributiei de intretinere de la 115.000 Rol/ lei lunar la cota de 1/6 parte lunar din venitul net realizat de catre reclamanta, pentru fiecare minor in parte, obligația de întreținere datorată de reclamanta pe seama minorilor nascut la 26.01.1995 si nascuta la 09.08.1996, începând cu data introducerii actiunii - 22.10.2007 si pana la majoratul minorilor sau alte dispozitii legale, vazand obligatia parintelui caruia nu i s-au incredintat minorii.
Văzând dispozițiile art.274 cod procedură civilă, s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei civile nr. 5280/05.08.2008 pronuntata de Judecatoria T in dosar nr- a declarat apel reclamanta apelanta inregistrat la Tribunalul T sub nr- la data de 30.07.2008 prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentintei atacate si pe cale de consecinta reincredintarea spre crestere si educare a minorei reclamantei.
In motivare apelanta a aratat ca in mod eronat instanta de fond a respins actiunea acesteia deoarece in speta erau intrunite toate conditiile atat din punct de vedere legal cat si faptic pentru ca minora sa-i fie încredinta spre crestere si educare.
In motivare apelanta a aratat ca cei doi copii au crescut, au varsta de 11 ani, respectiv 12 ani si nevoile lor,atat materiale cat si cele afective au crescut de asemenea.
Intimatul, a mai aratat apelanta nu se ocupa aproape deloc de educatia copiilor, astfel ca aceasta considera ca alături de ea,copii se pot beneficia de o educatie corespunzatoare.
Apelanta a mai arata faptul ca cei doi copii ai partilor au fost in vizita la domiciliul apelantei din SUA, in urma acestei vizite fiind foarte încantati si manifestandu-si dorinta de a se muta la apelanta.
Un alt aspect care s-a modificat de la încredintarea minorilor la,este acela ca acesta s-a recasatorit, iar actuala sa sotie nu este agreata deloc de cei doi copii, deoarece se poarta urât cu copii, chiar agresiv, nu se implica deloc in cresterea si educarea lor, asa încat acestora le lipsește grija unei femei.
Apelanta arata ca ea nu are acces la copii, nu i se permite să îi vadă, sa îi viziteze, decat foarte rar, nici macar la telefon nu poate sa îi audă cand doreste, ci doar cand tatal lor doreste.
Apelanta a mai aratat ca paratul sufera de mai multe efectiuni care îi afecteaza sanatatea, aspect ce duce la diminuarea atenției cu care ar trebui sa se aplece asupra îngrijirii si educarii minorilor.
Totodata a mai aratat ca în anul 2004, atat paratul cat si sotia acestuia au fost condamnati penal, la solicitarea mamei paratului, pentru savarsirea infractiunilor de lovire si abuz de incredere împotriva acesteia.
Apelanta a considerat ca această condamnare reflecta in mod clar caracterul paratului si a sotiei sale.
Mama paratului însăși a facut o sesizare catre Directia pentru Protectia Copilului, in anul 2003 in care se arata foarte multe nereguli ce privesc situatia in care cresc cei doi copii, constand in consumul excesiv de alcool de catre parat, faptul ca acesta a inșelat instanta cu ocazia procesului de incredintare a minorilor, firea violenta a acestuia, faptul ca cei doi copii sunt tot timpul paralizati de frica in prezenta lui, deoarece îi si îi cearta, iar minorii sunt bătuți si de actuala sotie a intimatului.
Apelanta a mai sustinut ca intimatul o si pe mama lui, iar din cauza stresului,minorul s-a îmbolnavit de epilepsie.
Toate aceste aspecte au rezultat clar si din depozitia bunicii paterne a copiilor, care a fost audiata ca martor in cauza, însă instanta de fond a apreciat ca aceasta depozitie este subiectiva si a luat in considerare doar depozitia martorului paratului intimat.
Prin întampinarea formulata in cauza, intimatul a solicitat respingerea căii de atac declarate in cauză, fara cheltuieli de judecata.
In motivare intimatul a aratat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare temeinica si legala.
Minorii nu pot fi încredintati la reclamanta intrucat minorul, audiat fiind in Camera de Consiliu de catre instanta de fond a aratat ca este foarte legat afectiv de tatal sau si de sora sa minora si o culpabilizeaza direct pe mama sa de părăsirea domiciliului si de lasarea lui si a sorei sale in grija tatalui la o varsta foarte frageda.
Intimatul a mai aratat ca de la parasirea domiciliului conjugal sotia sa a efectuat doar doua demersuri concrete de a avea legaturi personale directe cu minorii.
Apelanta prin însăși declaratia data in fata primei instante nu a putut face dovada ca si-a indeplinit obligatia de mama si de intretinere a minorilor.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate precum si raportat la prevederile art. 282-296 pr civ, instanta îl va respinge ca neîntemeiat,avand in vedere urmatoarele considerente:
Pentru a dispune modificarea măsurii de încredintare a celor doi minori, spre crestere si educare la mama reclamantă, instanta de judecata trebuie sa constate schimbarea împrejurărilor care au dus la luarea respectivei măsuri, schimbare care trebuie sa reclame modificarea masurii de încredintare, întrucat dovedeste ca in viitor, minorilor nu li s-ar putea asigura o crestere si dezvoltare armonioasa.
Instanta nu poate sa dispuna revenirea asupra acestei masuri, cata vreme subzista elementele de baza avute in vedere la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de încredintare a celor doi minori.
Luarea copiilor minori de la părintele căruia i-au fost încredintati, trebuie sa aibă o justificare temeinica, respectiv trebuie sa existe motive temeinice, serioase care sa demonstreze ca mentinerea minorilor la acel parinte ar avea consecinte dăunătoare asupra bunei lor dezvoltari fizice si morale.
Ori din ansamblul probator administrat in cauza, instanta nu a retinut intervenirea unei schimbari de natura a duce la înlocuirea masurii de încredintare a minorilor.
Astfel in fata instantei de apel,apelanta a înteles sa se foloseasca de probe constand în inscrisuri emise de autoritatile americane, traduse si legalizate in limba, respectiv studiu social si ancheta la domiciliul reclamantei apelante efectuat de Human. (fila 24 dosar), respectiv înscrisuri aflate la dosar nr. DR 08-1254 al Tribunalului din Districtul, constand in declaratii luate minorei si bunicii paterne de autoritatile acestui tribunal.
De mentionat ca aceste înscrisuri constituie probe extrajudiciare ce nu au fost administrate in fata instantei de apel cu respectarea principiului nemijlocirii in procesul civil.
Aceste înscrisuri nu sunt în masura sa înlăture probatoriul administrat in fata instantei de fond constand in probe testimoniale, declaratiile celor doi minori audiati in Camera de Consiliu, caracterizarile emise de diriginții celor doi copii, si, precum si ancheta sociala efectuta in cauza de Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei
Din ansamblul probator administrat in cauza rezulta ca reclamanta apelanta este despartita de minori din luna ianuarie 2000, iar dupa aceasta data i-a vazut pe copii de doua ori in anul 2003 si de doua ori in anul 2008, fapt recunoscut de reclamanta prin interogatoriul luat in cauză.
Ancheta Sociala efectuata in cauza de catre Serviciul Autoritate Tutelara din cadrul Primariei municipiului Tar eliefat faptul ca minorii se afla la domiciliul tatalui si in ingrijirea acestuia din anul 2000, tatal neinterzicând minorilor legatura cu mama lor si ca acestia au fost plecati in vacantele de vara in in anul 2006 si 2007 pentru a-și vizita mama.
Martorii audiati in cauza au aratat aceeasi stare de fapt, martorul, prieten de familie al ambelor parti aratand ca nu se impune reîncredintarea minorilor la reclamanta, paratul fiind cel care s-a implicat exclusiv in cresterea si educarea minorilor, reclamanta implicandu-se doar sporadic.
Martora a aratat ca din discutiile cu minora a retinut ca aceasta doreste sa locuiasca cu mama sa in SUA.
Minorul audiat in Camera de Consiliu in fata instantei de fond a invederat instantei ca doreste sa ramana cu tatal sau de care este atasat si bine ingrijit de acesta.
Minorul a aratat ca tatal sau nu i-a interzis sa pastreze legatura cu mama sa.
Minora a aratat ca doreste sa fie încredintata la mamă, relatia cu mama sa fiind bazata pe afectiune reciproca.
Minora a mai aratat cu ocazia audierii faptul ca tatal sau nu i-a interzis legatura cu mama sa, însă refuză in mod constant sa fie contactata de catre aceasta.
Din ansamblul probator administrat in cauza rezulta ca mentinerea masurii încredintarii celor doi minori la tată de catre prima instanta s-a facut cu respectarea prevederilor art. 44. fam. solutia primei instante fiind una temeinica si legala in acord cu interesul superior al celor doi minori, astfel cum este el reglementat de art. 2 din L 272/2004 si cu respectarea principiului ca cei doi frati sa creasca împreună.
Împrejurarea ca in prezent minora se afla la domiciliul mamei sale din SUA, nu poate conduce la luarea altei masuri, întrucat ar însemna să consfințească o stare de fapt în contradictie cu măsuta dispusa prin sentinta civila nr. 9256/27.06.2000 a Judecatoriei Timișoara,atat timp cat prezentul litigiu nu este solutionat irevocabil.
Sustinerile din apel ale reclamantei respectiv faptul ca tatal copiilor nu se ocupa de cei doi minori, iar actuala sotie a acestuia se poarta urât cu copii, este contrazisă de probatoriul administrat in fata instantei de fond, de declaratiile celor doi minori date in Camera de Consiliu in fata instantei de fond, precum si de caracterizarile scolare emise de unitatile de învatamant fracventate de cei doi minori. Din continutul acestora rezultă ca minorii sunt bine îngrijiți, bine educați, sociabili si cu rezultate școlare bune, tatal minorilor implicându-se in educare a acestora.
Impotriva sentinței civile a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei și a sentinței, admiterea acțiunii și, în consecință, reîncredințarea celor doi minori rezultați din căsătoria părților.
In drept au fost indicate generic disp.art.304 și 312.pr.civ. iar în fapt aceea că cei doi copii minori: - născută la 9.08.1996 și - născut la 26.01.1995 rezultați din căsătoria părților, i-au fost încredințați pe nedrept pârâtului în urma unui proces despre care reclamanta nu a avut cunoștință și, deci, în care nu și-a putut prezenta poziția și nu s-a putut apăra.
Pe fond, s-a menționat împrejurarea că ea le poate oferi copiilor săi condiții mai bune de îngrijire și educare, că atunci când aceștia au fost în vizită la locuința sa din SUA au fost încântați de condițiile de viață și de școlarizare de care pot beneficia acolo dacă doresc, că tatăl pârât nu se ocupă corespunzător de ei datorită afecțiunilor medicale și viciilor pe care le are, că acesta se poartă violent atât cu copiii pe care-i terifiază cât și cu propria sa mamă (care i-a făcut plângere penală finalizată cu condamnare pentru lovire și alte violențe), că noua sa parteneră nu este îndrăgită de copii și că depoziția în acest sens a mamei pârâtului a fost în mod nejustificat înlăturată ca subiectivă.
In concluzie, reclamanta a solicitat reîncredințarea celor doi minori în special a fetiței sale - care, ca urmare a vizitei pe care i-a făcut- mamei sale împreună cu bunica paternă, nu a dorit să mai revină la tatăl său în România - amenințând chiar că se sinucide în cazul în care va fi nevoită să facă acest lucru - și că în prezent aceasta urmează cursurile gimnaziale în SUA locuind împreună cu mama reclamantă și soțul ei.
In dovedirea celor susținute s-a depus ca act nou în recurs copia Hotărârii din 4.09.2009 a instanței din prin care - a fost plasată în custodia temporară a mamei sale.
La dosarul de recurs a mai fost depusă,la solicitarea avocatului pârâtului, încă o copie a procurii judiciare dată de reclamantă tatălui său pentru reprezentare în proces precum și o copie a răspunsului comunicat pârâtului, la cererea sa, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara ca urmare a denunțului penal pe care el l-a făcut împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.307 alin.1 Cod penal.
Tot la acest dosar a fost depusă și consemnarea scrisă a declarației minorului - care a fost audiat de instanță pentru a-și exprima opinia față de acțiunea formulată de mama sa, ocazie cu care el a declarat că dorește să rămână în continuare împreună cu tatăl său.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil întrucât se referă la sentința Judecătoriei Timișoara iar nu la decizia Tribunalului Timiș așa cum ar fi fost corect iar, în subsidiar, respingerea lui ca netemeinic și nelegal deoarece probele dosarului au dovedit că viața celor doi minori alături de tatăl lor este optimă, că el se ocupă corespunzător de creșterea, îngrijirea și educarea lor și că reclamanta se dezinteresează de soarta lor și i-a părăsit, stabilindu-se în străinătate unde s-a și recăsătorit.
Prin întâmpinare s-a mai invocat și aspectul nulității recursului pentru nemotivare în drept, excepția lipsei calității de reprezentant în proces a tatălui reclamantei precum și inadmisibilitatea ca probă a reaudierii minorului în recurs.
Inainte de a proceda la analiza pe fond a susținerilor recurentei, Curtea a luat în discuție cu prioritate conform art.137 pr.civ. aspectele pe excepție invocate de pârât prin întâmpinare.
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului pentru faptul că ar viza sentința instanței de fond iar nu decizia instanței de apel, Curtea o constată ca nefiind întemeiată deoarece în cererea declarativă de recurs se atacă în mod egal atât decizia din 17.02.2009 a Tribunalului Timiș cât și sentința din 5.05.2008 a Judecătoriei Timișoara, din dosarul cu număr unic -, prin care ambele au respins, în etape procedurale distincte, cererea reclamantei de reîncredințare a copiilor săi minori.
In ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare conformă, și aceasta este lipsită de fundament, în primul rând pentru că temeiul de drept al recursului, deși generic, a fost indicat ca fiind art.304 și 312.pr.civ. iar în al doilea rând pentru că din dezvoltarea motivelor de recurs (aceleași în esență ca și în apel întrucât soarta procesului i-a fost defavorabilă reclamantei în ambele instanțe anterioare), Curtea este îndreptățită să constate, conform art.306 alin.3 pr.civ. că criticile reclamantei vizează nelegalitatea hotărârii, deci motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
Cu referire la excepția lipsei calității de reprezentant în proces a tatălui reclamantei, la fel ca și în apel (fila 54), s-a depus și în recurs copia procurii judiciare acordate acestuia de reclamanta la data de 11.02.2002, în fața unui notar român, motiv pentru care Curtea va respinge și această excepție ca nefondată.
S-a mai invocat de către intimat și inadmisibilitatea, conform art.305 pr.civ. a audierii în recurs a minorului, probă pe care legea nu o permite.
Opoziția intimatului pârât la audierea fiului său întemeiată pe aspectul menționat urmează a fi înlăturată cu motivarea că în cauză, fiind vorba despre discutarea unei probleme care- plasează în centrul interesului pe acesta din urmă (alături de sora sa), cadrul special al Legii nr.272/2004 - art.24 alin.2, prevede că în astfel de situații copilul are dreptul să fie audiat și că, după împlinirea vârstei de 10 ani, acest lucru este și obligatoriu în orice procedură judiciară sau administrativă.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu potrivit art.306 alin.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este parțial fondat pentru următoarele considerente:
Măsura reîncredințării minorilor (solicitată de reclamantă în acțiunea sa) își găsește justificarea în eventualitatea în care condițiile materiale, contextul faptic sau evoluția relațiilor dintre copii și părinții lor separați se dovedesc a fi diferite în raport cu momentul în care s-a dispus încredințarea copiilor unuia din părinți și când această calitate impune o nouă reapreciere a interesului lor superior ca și criteriu principal al instanței atunci când are de statuat asupra unui atare aspect.
Privită din acest punct de vedere, probele administrate de-a lungul întregului proces, dovedesc că situația minorului - este diferită de cea a surorii sale -.
Deși reclamanta a afirmat în decursul procesului că ambii copii își doresc să locuiască cu ea în SUA și să-și continue studiile și viața acolo, că tatăl pârât nu s-ar ocupa corespunzător de îngrijirea și educarea lor și că doar autoritatea lui, care le inspiră teamă, îi mai determină să fie alături de el, în ceea ce-l privește pe minorul astfel de susțineri nu au fost dovedite.
Dimpotrivă, atât din probele testimoniale (depoziția martorului - fila 84 dosar de fond), din anchetele sociale efectuate în cauză, din adresele emise de instituția de învățământ pe care o frecventează - dar mai ales din propriile declarații ale acestuia - luate inclusiv în faza recursului - rezultă că el este bine îngrijit de tatăl său, că acesta se preocupă de educația sa (dovadă fiind performanțele sale școlare și extrașcolare), că are o relație reușită cu acesta pe care-l percepe nu numai ca pe un părinte ci și ca pe un bun prieten, gospodărindu-se împreună și participând împreună la activități recreative și că nu își dorește să rămână cu mama sa pe care nu a văzut-o de câțiva ani, cu care nu a vorbit la telefon decât extrem de rar și de la care nu a primit pretinsele pachete cu cadouri ce i-ar fi fost trimise din străinătate.
In ceea ce privește relația cu sora sa, -, - a arătat că, dacă la început a resimțit mai greu plecarea sa la domiciliul din străinătate al mamei lor, în prezent s-a obișnuit cu faptul despărțirii și apreciază că ea s-a obișnuit și mai repede cu situația aceasta, având în vedere că în primul an după plecare nu l-a apelat telefonic niciodată iar în următorul au vorbit, însă la inițiativa lui nu a ei.
Dacă în ceea ce privește situația minorului - lucrurile nu s-au schimbat în raport cu momentul în care instanța a dispus încredințarea lui tatălui, în ceea ce o privește pe minora - situația sa este diferită în raport cu același moment.
din faza judecății în fond ea a declarat la 6.02.2008 că dorește să fie încredințată mamei sale, (fila 56 dosar), poziție pe care și- exprimat-o și față de consilierul Serviciului Autorității Tutelare a Primăriei Municipiului T care, la data de 28.02.2008, a efectuat ancheta socială în cauză (filele 72-74).
Această opțiune a minorei a fost confirmată și de mama sa, reclamanta, cu ocazia interogatoriului din 31.03.2008 ce i-a fost luat de către instanța de fond (filele 77-78) care a arătat că a afirmat acest lucru cu ocazia vizitei pe care fetița i-a făcut-o la domiciliul său din SUA, susținând totodată și că refuză să se întoarcă în România deși ulterior acest lucru s-a întâmplat.
Ca urmare însă a vizitei pe care minora i-a făcut-o mamei în vara anului 2008 (vizită în care a fost însoțită de bunica sa paternă și pentru care viza de ședere îi expira la data de 29.11.2008) ea a declarat că nu mai dorește să revină în țară și a implorat-o pe mama sa să facă tot ce este posibil pentru a rămâne în SUA.
In acest context, la data de 10.11.2008 asistentul social autorizat (același care efectuase deja o anchetă socială la domiciliul mamei și în 13.03.2008 în care a relatat despre condițiile materiale bune și de climatul familial optim creșterii copiilor săi - depus în copie tradusă la filele 88-89), la data de 3.11.2008 s-a deplasat din nou acasă la mama reclamantă unde, a întocmit un studiu social și o nouă anchetă în care confirmat prezența acelorași condiții materiale și morale și în care s-a relatat conținutul discuției private avute cu minora -.
Aceasta a explicat dorința sa de a rămâne în grija mamei sale prin faptul că are o relație dizarmonică cu tatăl său al cărui comportament agresiv, fizic și verbal ( manifestat chiar și față de propria lui mamă) i-a indus stare permanentă de teamă și că de când a venit la mama sa resimte o stare de bine și de siguranță și a fost ajutată de aceasta să-și continue studiile într-o instituție de învățământ care-i place și unde și-a făcut deja prieteni ( a se vedea în acest sens raportul depus în copie tradusă și legalizată de la filele 23-27 dosar apel).
Referire la dorința constantă a fetiței de a rămâne cu mama sa au fost făcute și de mama pârâtului, numita, atât în fața instanței de fond (fila 85) unde a mai menționat și că cea mai traumatizată de relațiile tensionate dintre părinți era fetița cât și în declarația dată și înregistrată la 2.10.2008 în prezența unui avocat și a unui grefier din cadrul Departamentului Tribunal - Districtul (aflată în copie tradusă și legalizată la filele 61-78 dosar apel).
In această declarație s-a menționat faptul că manifestările de violență ale pârâtului aveau loc pe fondul consumului de alcool și că cele față de minora - s-au intensificat după data la care aceasta a declarat instanței de fond că dorește să rămână în grija mamei sale, relatările sale fiind rezultatul perceperii directe a acestor aspecte în perioadele în care s-a aflat în familia pârâtului sau alături de copii atât în Germania (unde își are adresa de domiciliu) cât și în România.
S-a arătat cu acest prilej și împrejurarea că a însoțit-o pe nepoata sa - în SUA, la domiciliul mamei sale, la dorința frecvent și liber exprimată a acesteia de a merge acolo și că, odată ajunsă în familia mamei, nu mai dorește să revină la tată, ceea ce s-a și întâmplat la finele verii 2008.
Instanța de apel a înlăturat întru totul depoziția dată de mama pârâtului în fața autorității judiciare străine pentru un considerent de ordin formal - respectiv pentru faptul că ar constitui o probă extrajudiciară (aspect niciodată invocat de pârât) - fără să observe că în conținutul ei se atestă o stare de fapt nouă referitoare la minora - (demonstrată și de alte probe din dosar), rezultat al voinței sale de a rămâne la mama cu care deja locuia, realitate pe care tribunalul nu putea să o ignore, cu atât mai mult cu cât dorința în acest sens a acesteia, verbal exprimată în fața instanței naționale ( Judecătoria Timișoara ), precum și printr-o scrisoare redactată în cursul judecății în apel - fila 29 (probă necontestată de pârât) obligă la aplicarea art.24 alin.(4) al Legii nr.272/2004.
In raport de dispozițiile legale menționate, nici prima instanță, nici instanța de apel (căreia în plus i se dovedise schimbarea situației de fapt a minorei) nu au oferit niciun argument pertinent pentru care nu a fost luată în considerare o astfel de opinie.
Rezultă de asemenea din considerentele deciziei că instanța de apel a refuzat să dea efect acestor dispoziții precum și să prezerve interesul superior al minorului - ca și criteriu legal principal de rezolvare a unui astfel de conflict juridic ca cel invocat în acțiunea reclamantei - mărginindu-se să afirme că recunoașterea noii situații de fapt ar fi în contradicție cu conținutul sentinței civile nr.9256/27.06.2000 a Judecătoriei Timișoara, aspect pe care Curtea îl constată ca nefiind concludent în această privință.
Nu mai puțin important ar fi fost și faptul luării în considerare a poziției exprimate de tatăl pârât care în concluziile scrise adresate tribunalului la 27.01.2009 (filele 156 -157) a declarat că, de principiu, nu se opune ca minorii să locuiască în viitor în SUA dar că în prezent ei trebuie să-și continue studiile și viața în România, lucru care în privința minorei - nu mai corespundea la acel moment realității și interesului său întrucât din vara anului 2008 ea se stabilise deja în domiciliul mamei, iar din data de 20.10.2008 era deja înscrisă în clasa a VI-a din cadrul Școlii Elementare (fila 26 dosar apel), ceea ce înseamnă că nici condițiile sale de viață nici cele de educație nu erau în pericol de a fi compromise în noul loc în care se afla.
Pentru regularizarea șederii și situației sale în SUA, la data de 4.09.2009, instanța din Districtul a ordonat custodia temporară a minorei - în favoarea mamei sale, decizie care nu este decât recunoașterea oficială a unei stări de fapt născută încă din anul 2008 și care a fost expresia voinței liber exprimate a acestei minore așa cum ea fusese deja adusă și la cunoștința instanței naționale, cu ocazia declarației date la Judecătoria Timișoara în data de 6.02.2008.
Prin urmare, având în vedere că, în ceea ce o privește pe minora - contextul raporturilor dintre ea și părinții săi (bazat atât pe relațiile personale, cât și pe condițiile materiale care-i sunt oferite în prezent pentru o bună creștere, îngrijire și educare) este net diferit față de cel avut în vedere la momentul în care instanțele au decis încredințarea ei tatălui pârât, că ea se află deja în domiciliul și custodia mamei ca urmare a propriei dorințe expres afirmate, că datorită vârstei și conduitei sale în familie și în afara ei a dat impresia unei persoane care-și gândește și construiește cu maturitate propria viață și că, în această situație, potrivit art.24 alin.(4) din Legea nr.272/2004, instanța trebuia să țină cont de manifestarea sa de voință, se constată ca legitimă și justificată acțiunea reclamantei de a-i fi reîncredințată această minoră.
Curtea va lua în considerare, din același motiv, și dorința minorului - de a rămâne în continuare în grija tatălui său, a cărui prezență în preajma sa a condus - astfel cum el a declarat - la dezvoltarea unei relații familiale și prietenești reușite.
Din această cauză, se va respinge ca neîntemeiată solicitarea mamei reclamante de a-i fi reîncredințat și acest copil.
Actuala încredințare separată a celor doi minori este atât rezultatul schimbării parțiale (respectiv în ceea ce o privește pe -) a situației avute în vedere de instanță la momentul încredințării lor inițiale cât și recunoașterea formală a unei stări de fapt create de ceva vreme, chiar din propria lor voință (pe care, în absența unor dovezi contrarii, instanțele nu au nici o justificare să o ignore) și care nu s-a dovedit a cauza traume emoționale niciunuia din copii.
Având în vedere vârsta apropiată a celor doi copii și deci necesitățile lor similare de creștere, îngrijire și educare, precum și nivelul resurselor materiale ce pot fi afectate de fiecare părinte acestor cheltuieli, încredințarea lor separată impune compensarea obligațiilor de întreținere pe care părțile și le datorează reciproc pentru aceștia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica în parte cele două hotărâri anterioare în sensul că, admițând în parte acțiunea reclamantei, i-o va reîncredința acesteia pe minora -, născută la 9.08.1996, urmând că cererea similară în privința minorului - să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, așa cum s-a menționat anterior, vor fi compensate obligațiile de întreținere ale părților și va fi respinsă, în acest context, cererea reconvențională a pârâtului pentru obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere majorate pentru cei doi minori.
In baza art.276 pr.civ. Curtea va obliga intimatul să plătească recurentei doar suma de 12,45 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare aferente procedurilor urmate în prezentul dosar, cheltuielile de judecată în privința onorariului de avocat urmând a fi respinse ca nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.124/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.5820/5.05.3008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și, în consecință, schimbând-o:
Admite în parte acțiunea reclamantei.
Reîncredințează reclamantei minora născută la data de 9.08.1996.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Compensează obligațiile de întreținere pe care părțile și le datorează reciproc pentru cei doi minori.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul, pentru obligarea reclamantei-pârâtă reconvențional la plata unei pensii de întreținere majorate pentru minori.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 12,45 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/25.01.2010
Dact.GK/2 ex./27.01.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 14/2010. Curtea de... | Divort. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
