Stabilire domiciliu minor. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat. cod poștal -, jud.D,împotriva deciziei civile nr.346 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat. cod poștal -, județul D și autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, cod poștal -, județul D și PRIMĂRIA COMUNEI, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât, autoritățile tutelare Primăria comunei și Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul a depus la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei, potrivit facturii nr.-/11.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care s-au anulat la dosar și două copii de pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei reclamante în dezbaterea recursului.
Intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se stabilească domiciliul minorului la reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relațiile de concubinaj avute cu pârâtul înainte de căsătorie, a rezultat minorul, născut la 22.08.1994 și în prezent, fiind despărțită de pârât, acesta refuză să mai contribuie la cheltuielile de creștere și educare a minorului.
Prin sentința civilă nr.58 din 20 ianuarie 2009, Judecătoria Răcari, în baza art. 158 alin.3 pr.civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr-.
Pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că minora a rămas la reclamantă conform înțelegerii dintre părinți și nu s-a opus la cererea reclamantei, fiind de acord să achite pensie de întreținere pentru minor.
De asemenea, pârâtul a solicitat ca la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere să se țină cont că mai are un minor în întreținere și că suferă de o afecțiune cardiacă.
La termenul din 23.03.2009, reclamanta a depus o cerere completatoare prin care a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Prin sentința civilă nr. 695 pronunțată la 1 iunie 2009, Judecătoria Pucioasaa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, a stabilit domiciliul minorului, la reclamantă, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 130 lei lunar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că minorul a rezultat din relațiile de concubinaj dintre reclamantă și pârât, iar la momentul promovării acțiunii acesta se află în îngrijirea mamei reclamante.
Din depozițiile martorilor, coroborate cu referatele de anchetă socială, instanța a apreciat că este în interesul minorului, conform art. 42 din codul familiei, să fie încredințat mamei, care-i asigură toate condițiile pentru creștere și educare, cu atât mai mult cu cât tatăl a fost de acord cu încredințarea minorului, reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 86-94 din Codul familiei, instanța a stabilit în sarcina pârâtului o pensie de întreținere, raportat la venitul minim pe economie, în cuantum de 130 lei lunar, ținând cont că pârâtul mai are un minor în întreținere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, arătând că instanța de fond nu i-a acordat cheltuielile de judecată solicitate.
La data de 21.10.2009, intimatul a formulat întâmpinare, arătând că a fost de acord cu acțiunea, astfel că, potrivit art. 275 Cod procedură civilă, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.346 din 21 octombrie 2009, a admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat intimatul-pârât la plata sumei de 1006,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, păstrând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat, alături de stabilirea domiciliului minorului, obligarea pârâtului-intimat la plata unei pensii de întreținere și acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din practicaua sentinței civile atacate.
Constatând că acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 274 pr.civilă, iar în baza art. 296 pr.civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat - 1000 lei (chitanța nr.-/26.01.2009), taxă judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
S-a mai arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, așa cum susține pârâtul, deoarece, pe de o parte, pârâtul a fost de acord cu stabilirea domiciliului minorului la mamă, iar pe de altă parte, obligația de întreținere a minorului este o obligație legală și morală, astfel că, pârâtul este de drept în întârziere, din momentul de la care nu a mai prestat întreținerea.
Împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovițaa formulat recurs pârâtul, pentru următoarele motive:
Arată recurentul că instanța de apel l- obligat la plata cheltuielilor de judecată, deși a fost de acord cu acțiunea, așa cum a fost formulată, invocându-se o prezumtivă culpă a sa în prestarea obligației de întreținere față de minor, dar, în realitate, pârâta a promovat acțiunea nu pentru că nu ar fi plătit pensia de întreținere sau s-ar fi opus la stabilirea domiciliului copilului, ci pentru că ar avea un înscris pe care să-l folosească în obținerea diverselor drepturi de care poate beneficia copilul sau ea, personal.
Precizează recurentul că a trimis constant bani pentru nevoile minorului, așa cum rezultă din extrasul de la Global, serviciu prin intermediul căruia a expediat banii, solicitând să se constate că în mod eronat s-a reținut culpa sa pentru aceste sume și că nu poate fi vorba de punerea în întârziere de drept, întrucât și- îndeplinit obligația ce îi revenea.
Apreciază recurentul că dispozițiile art. 275 pr.civilă sunt pe deplin aplicabile, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond, păstrarea sentinței Judecătoriei Pucioasa.
Intimații nu au formulat întâmpinare până la data judecății.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentului, că în mod greșit instanța de apel l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, deși a fost de acord cu acțiunea așa cum a fost formulată, este nefondată, întrucât acesta trebuia să-și îndeplinească obligația de plată a pensiei de întreținere înainte de a fi chemat în judecată. în judecată a pârâtului pentru neplata pensiei de întreținere echivalează cu o punere în întârziere de drept, astfel că, recurentul este în culpă procesuală, cum s-a reținut și de către instanța de apel.
Deci, fiind în culpă procesuală, devin aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 1 pr.civilă, și nu art. 275 pr.civilă.
Susținerea recurentului că, în realitate, intimata a promovat acțiunea nu pentru că nu ar fi plătit pensia de întreținere sau s-ar fi opus la stabilirea domiciliului copilului, ci pentru că ar avea un înscris pe care să-l folosească în obținerea diverselor drepturi de care poate beneficia copilul sau ea, personal, urmează a fi respinsă, întrucât, în realitate, aceasta nu constituie o critică în sensul art. 304 pr.civilă.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, cod poștal -, județ D,împotriva deciziei civile nr.346 pronunțată la 21 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, cod poștal -, județul D și autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
6 ex/15.01.2010
f- Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Divort. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Suceava | Stabilire paternitate. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Galati → |
|---|
