Divort. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 150
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, -. 4,. 8, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 321 din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1734 din 30 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în comuna, str. -, jud. G, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și intimata pârâtă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul reclamant a depus la dosar chitanța nr. -/03.02.2010 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 1 leu.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unu probatoriu suplimentar. A precizat că sunt despărțiți în fapt de un an și trei luni.
Intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. A învederat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei prin divorț. A precizat că sunt despărțiți în fapt de circa un an și o lună, iar în cazul unui eventual divorț s-ar pune problema partajului, arătând că au în comun un imobil de 600. de împărțit.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, revenirea la numele avut anterior căsătoriei pârâtei.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1990, iar din căsătorie a rezultat un copil care în data de 18 febr. 2009 devenit major, iar pârâta a părăsit domiciliul conjugal, astfel că relațiile de căsătorie sunt grav și iremediabil vătămate, căsătoria nemaifiind posibilă.
Prin sentința civilă nr. 1734/30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei și cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie se face reclamantul care lovit-o pe pârâtă și care a întreținut relații cu o altă femeie, femeie cu care în prezent are relație de concubinaj începând cu luna decembrie 2008, de când părțile s-au despărțit în fapt.
Întrucât pârâta nu a înțeles să formuleze cerere reconvențională și să solicite desfacerea căsătoriei din vina reclamantului și având în vedere principiul conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria sa culpă în solicita protecția unui drept, instanța a respins cererea reclamantului apreciind-o ca fiind nefondată, nefiind întrunite condițiile art. 38 . și nici art. 617 alin.1 Cod pr. civ.
Împotriva sentinței a declarat recurs, calificat de către instanță apel, apelantul reclamant susținând că au fost încălcate disp. art. 38 Codul familiei, că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, deși pârâta este cea care a părăsit domiciliul conjugal, că în virtutea rolului activ instanța trebuia să ia un interogatoriu intimatei pârâte cu privire la divorț.
Prin decizia civilă nr. 321 din 03.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 1734/30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că instanța a aplicat corect dispozițiile legale în materia divorțului și a reținut că starea de fapt este cea care rezultă din probele administrate, respectiv depozițiile martorilor audiați la cererea părților și în raport de acest probatoriu nu sunt incidente în cauză disp. 617 (1) Cod pr. civilă, conform cărora, instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora.
Nici motivul referitor la interogatoriu invocat de către apelantul reclamant nu este fondat, întrucât, potrivit art. 612 (6) Cod pr. civilă, interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divorț.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate deoarece nu s-a apreciat corect asupra culpei soților la destrămarea relațiilor de căsătorie raportat la plecarea intempestivă din domiciliul conjugal al pârâtei și la existența unor relații extraconjugale în prezent.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 38 Codul familiei, instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța poate pronunța desfacerea căsătoriei numai dacă din probele administrate în cauză rezultă că relațiile dintre soți sunt atât de grav vătămate încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru soțul care cere desfacerea ei. Reclamantul nu poate însă cere divorțul pentru culpa sa proprie, instanța putând să desfacă căsătoria numai din vina ambilor soți în măsura în care se dovedește că, alături de culpa reclamantului, a contribuit la despărțirea soților și culpa pârâtei (art. 617 alin. 2 Cod pr. civ.).
Or, în speță, s-a demonstrat că reclamantului îi aparține culpa exclusivă în separarea soților, iar susținerea sa prin recurs că în prezent pârâta ar întreține relații extraconjugale nu este confirmată de nicio probă din dosar, susținerea fiind făcută numai cu ocazia declarării recursului de către reclamant.
Cum reclamantul nu poate invoca propria culpă, ca motiv de divorț, urmează să se constate că soluția adoptată de instanță este temeinică și legală și față de art. 312 alin.1 Cod pr. civ. urmează să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, -. 4,. 8, jud. G, împotriva deciziei civile nr. 321 din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1734 din 30 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în comuna, str. -, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./18.02.2010
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Stabilire paternitate. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
