Stabilire program vizitare minor. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.121/FM
Ședința publică de la 16 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în municipiul C, str. -, -.30,. B,.1,.25, județ C - împotriva decizie civile nr. 416/C din 24.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în municipiul M, str. -,. 4,. B,.30, județ C și intimații autoritate tutelară PRIMARUL MUNICPIULUI M, cu sediul în municipiul M,-, județ C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, cererea de chemare în judecată având ca obiect - modificare program vizitare minor.
La prima apelare a cauzei a răspuns intimata pârâtă, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod proc. civilă.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că recursul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanța nr. -/16.10.2009, aplicându-se timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru eventualitatea ca și celelalte părți să se prezinte în sala de judecată, având în vedere că pricina comportă discuții.
La a doua apelare a cauzei a răspuns intimata pârâtă, personal, lipsind celelalte părți.
Nefiind alte cererii de formulat, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă, instanța declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefundat, apreciind că instanței de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Precizează că, nu a interzis recurentul să viziteze minora, acesta a beneficiat de programul de vizitare despre care face vorbire în motive, dar nu la folosit.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
La 15 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând instanței modificarea programului de vizită a minorei, stabilit prin sentința civilă nr. 1320/21.06.2004 pronunțată de Judecătoria Medgidia și să se încuviințeze reclamantului să ia minora la domiciliul său timp de 2 săptămâni în vacanța de vară, de la 15 iulie la 15 august, în vacanța de iarnă de la 20 la 24, a doua zi de Paște, între orele 10-19 și să o viziteze pe minoră la școală, în timpul pauzei mari sau după programul de școală.
Reclamantul a arătat în cerere că pârâta a refuzat să execute sentința civilă nr. 1320/2004 și nu i s-a permis să aibă legături personale cu minora, influențând copilul pentru ca reclamantul să nu o poată vedea. A încercat reclamantul să o vadă pe minoră la școală, dar directoarea și învățătoarea i-au interzis, pe motiv că pârâta le avertizase că tatăl este un individ periculos pentru copii.
Pârâta s-a opus admiterii cererii reclamantului arătând, prin întâmpinare, că fetiței îi este frică de tatăl său pentru că a asistat la violențele acestuia în familie și că, dacă reclamantul ar vizita copilul la școală ar putea să o afecteze pe minoră în desfășurarea normală a programului educativ, dar și în relațiile cu colegii de școală.
Prin sentința civilă nr. 1076/C din 16.04.2009 Judecătoria Constanțaa admis în parte cererea reclamantului și a modificat programul de vizită a minorei stabilind ca reclamantul să ia minora la domiciliul său 2 săptămâni în perioada vacanței de vară în intervalul 15 iulie-30 iulie, în vacanța de iarnă în perioada 20-24 și a doua zi de Paști.
Instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului de a i se permite vizitarea copilului la școală, în timpul pauzelor sau la sfârșitul programului școlar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că este necesar pentru dezvoltarea psiho-afectivă a copilului ca acesta să fie în preajma ambilor părinți în perioada sărbătorilor de C și de Paști, trăirea atmosferei de religioasă împreună cu fiecare dintre părinți având o încărcătură afectivă și spirituală benefică pentru copil.
Instanța a mai reținut că reclamantul a renunțat la desfășurarea programului de vizită pe durata a două weekend-uri pe lună, iar în privința vizitelor la școală instanța a stabilit că poate fi perturbată activitatea copilului, această modalitate de vizită nefiind normală.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 416/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Instanța de apel a stabilit, la fel ca judecătoria, că nu i se poate permite reclamantului să-și viziteze fiica la școală pentru că pauzele școlare sunt destinate recreerii copilului, iar vizita tatălui ar putea aduce prejudicii activităților școlare ale copilului.
Împotriva deciziei nr. 416/2009 a declarat recurs reclamantul susținând că instanța a reținut greșit renunțarea de către reclamant la programul de vizită stabilit la sfârșitul săptămânii și înlocuirea lui cu un program de vizită a copilului în timpul activităților școlare, în realitate reclamantul solicitând ca programul de vizită la școală să fie adăugat programului săptămânale.
Recursul este întemeiat.
Prin sentința civile nr. 1320/2004 în favoarea reclamantului s-a stabilit un program în care să păstreze legăturile părintești cu minora, program care permitea acestuia să ia copilul la domiciliul său de două ori pe lună la sfârșit de săptămână și în perioada vacanțelor de iarnă și de vară.
Acest program era unul echilibrat, frecvența sa de desfășurare permițând o realizare eficientă și chiar dezvoltarea relației dintre tată și copil.
Cererea de față a fost determinată, potrivit susținerilor reclamantului, de împrejurarea că programul de vizită astfel stabilit nu putea fi realizat din pricina opoziției pârâtei care împiedica reclamantul să-și vadă fiica, influențând-o negativ și cultivându-i sentimentul de teamă și neîncredere față de tată. Acesta a fost motivul pentru care reclamantul a cerut ca instanța să-i încuviințeze să o viziteze pe minoră la școală, unde mama nu avea posibilitatea să se opună și să îl împiedice pe tată să aibă legături cu minora.
Acesta fiind scopul imediat al acțiunii și în lipsa unei solicitări exprese a reclamantului, în mod greșit instanța de fond a apreciat cererea reclamantului ca o renunțare la programul lunar stabilit anterior. În realitate, reclamantul a dorit o înlocuire a programului lunar cu un program zilnic, limitat la orele de curs ale copilului, sau cu o completare a programului lunar, nici o susținere a reclamantului neputând fi interpretată ca o renunțare voluntară la programul lunar stabilit în favoarea reclamantului.
Se reține astfel că, prin interpretarea cererii reclamantului ca o cerere de renunțare la un program de vizită deja stabilit, instanțele au nesocotit principiul disponibilității în procesul civil. Ajungând la concluzia că un program de vizită desfășurat la școală nu este unul potrivit, fiind de natură să afecteze procesul educativ al copilului, instanța nu putea, în lipsa cererii exprese a reclamantului și fără să obțină acordul acestuia, să îi facă situația mai grea în propria cerere, să înlăture și programul de vizită la școală, dar și programul lunar de vizită.
Restrângerea programului de vizită doar la perioada vacanței de vară și de sărbătorile religioase, Paște și C, nu a fost nici intenția reclamantului și nici nu este justificată câtă vreme nu s-a stabilit că în cauză interesul minorei ori situația tatălui impun luarea unei asemenea măsuri excepționale.
Ambii părinți având obligația de a veghea la creșterea și educarea copilului, exercitarea dreptului de a păstra legături cu minora trebuie să fie asigurată efectiv, iar comunicarea între părinte și copil trebuie să aibă loc în mod firesc. Ori, posibilitatea stabilită pentru reclamant de aoî ntâlni pe minoră, având sprijinul coercitiv al statului, doar de trei ori pe an, face ineficient acest program scopului prevăzut prin art. 43 Cod familie și art.16 din Legea nr. 272/2004 fiind chiar contrar interesului copilului.
În aceste condiții, constatând că hotărârile instanțelor de fond și de apel au fost date cu aplicarea greșită a principiului disponibilității în procesul civil și a dispozițiilor legale amintite, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 al. 1.pr.civ. Curtea va admite recursul, cu consecința păstrării programului lunar stabilit anterior în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul în municipiul C, str. -, -.30,. B,.1,.25, județ C - împotriva decizie civile nr. 416/C din 24.09.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în municipiul M, str. -,. 4,. B,.30, județ C și intimații autoritate tutelară PRIMARUL MUNICPIULUI M, cu sediul în municipiul M,-, județ C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ
Modifică decizia și sentința în sensul că programul de vizită se va desfășura și în prima și a treia săptămână a lunii, începând de sâmbătă ora 9,00 până duminică orele 18,00, cu posibilitatea reclamantului de a lua copilul din domiciliul pârâtei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud. apel - /
Red.dec.recurs jud./12.02.2010
Tehnored.gref./4ex./16.02.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Răzvan Anghel
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2009. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 851/2008. Curtea de... → |
|---|
