Plasament. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1303
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTORI: Daniela Părău, Liliana Ciobanu Jănică Gioacăș
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.656/07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns procuror pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și recurentul, lipsă fiind celelalte părți.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- cauza este la primul termen de judecată în recurs;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- intimata Baî naintat întâmpinare la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură.
Curtea constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxelor de timbru.
Recurentul se legitimează cu CI seria - nr. - eliberat de SPCLEP Tg. N la data de 11.07.2006; arată că a luat cunoștință de întâmpinare la dosarul cauzei și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 al.9 Cod pr. civilă. Arată că, inițial, el și soția sa au făcut o sesizare la primăria referitor la situația minorului, care era neglijat de părinți; ulterior primăria a sesizare Direcția de Protecție a Copilului, care, la rândul ei, le-a comunicat un răspuns superficial în sensul că situația minorului este monitorizată. Față de ansamblul probator administrat în cauză, solicită admiterea recursului și obligarea intimatei-pârâte Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului să respecte prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția copilului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat față de actele depuse la dosarul cauzei și menținerea hotărârii de la prima instanță ca fiind temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 656C din 07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate excepția lipsei calității procesuale active invocată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și acțiunea formulată de reclamanții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr- la data de 26.03.2009, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N, obligarea acesteia din urmă instituții să respecte prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, să întocmească de urgență și să înainteze instanței, actele necesare în vederea luării măsurii legale de protecție specială a copilului -, născut la data de 01.06.2005 în localitatea, care este lipsit de ocrotire părintească.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele:
În cursul anului 2008 s-au adresat în două rânduri autorității tutelare, jud. N, cu o sesizare, prin care înștiința faptul că minorul -, nepotul acestora, rezultat din căsătoria fiului lor cu (), se află în suferință, abandonat de părinții săi, care sunt despărțiți în fapt de circa doi ani, și alături de alți doi copii minori rezultați din prima căsătorie a numitei (), sunt lăsați de izbeliște la mama acesteia, o femeie bolnavă și bătrână, în vârstă de 80 de ani, care și ea are nevoie de îngrijire, iar copiii sunt grav bolnavi de inimă și plămâni, nefiind tratați medical.
Au arătat reclamanții că, la sesizarea formulată, au primit un răspuns prin actele nr. 3488/22.12.2008 emis de primăria com., la care a fost anexat și actul cu nr. 1386/29.11.2009 emis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Văzând răspunsul dat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N, consideră reclamanții că acest caz a fost tratat în mod superficial și în flagrantă contradicție cu prevederile Legii nr. 272/2004, neglijându-se interesul superior al copilului, pentru care, în temeiul art. 50, 53, 54, 55, 58 și 64 din legea menționată, trebuia să se ia de urgență măsura de protecție specială a plasamentului, având în vedere și faptul că în cuprinsul sesizării lor și-au manifestat disponibilitatea, în calitate de bunici paterni, să i-a copilul în plasament, întrucât au condiții foarte bune de creștere, îngrijire și educare a acestuia, precum și pentru tratarea eventualelor boli de care suferă, urmare a condițiilor precare și aproape inumane în care se află.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedire, au anexat dosarului cauzei următoarele înscrisuri: sesizare înregistrată cu nr. 3452/16.12.2008, adresa nr. 3488/22.12.2008 emisă de primăria comunei, adresa nr. 3487/22.12.2008 emisă de aceeași instituție, adresa nr. 1386/29.01.2009 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pârâta, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N, a formulat întâmpinare la cerea de chemare în judecată formulată de reclamanți, solicitând respingerea acesteia, în principal, pentru lipsa calității procesuale active a acestora, iar în subsidiar, pentru lipsa obiectului cererii de chemare în judecată.
Au arătat că reclamanții nu au calitate procesuală activă, deoarece nu au calitate de reprezentanți ai copilului, iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești le revine părințiilor acestuia.
Au arătat că cererea este inadmisibilă pentru lipsa obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv formularea,obligarea pârâtei să respecte prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului" nu poate constitui obiect al cererii în sensul dispozițiilor art. 112 alin. 3 Cod procedură civilă.
A mai arătat pârâta că potrivit art. 1169 Cod civil,cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", reclamanții neputând solicita instanței obligarea pârâtului să întocmească de urgență și să înainteze instanței, actele necesare în vederea luării măsurii legale de protecție specială a copilului -.
De asemenea, a susținut pârâta, din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți nu rezultă care drepturi ocrotite de lege le-au fost încălcate, pentru ca instanța să dispună obligarea la repararea acestora.
Instanța, din oficiu a dispus efectuarea de verificări la domiciliul copilului, pentru a constata dacă aspectele semnalate de reclamanți, corespund realității. În acest sens, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul copilului, s-au solicitat relații de la poliția locală și s-a dispus ca însăși pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N să verifice din nou situația copilului, respectiv dacă există elemente de neglijare sau abuz, care să impună necesitatea instituirii unei măsuri de protecție pentru acesta.
Instituțiile menționate au comunicat instanței relațiile solicitate și completările la relațiile solicitate.
Analizând cererea formulată, excepțiile invocate, coroborate cu probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele împrejurări de fapt și de drept:
În primul rând, fiind sesizată cu prezumtive elemente de neglijare și abuz asupra minorului -, instanța era obligată să facă demersurile necesare pentru a verifica aspectele semnalate, pentru ca ulterior Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N să aprecieze asupra necesității instituirii unei măsuri de protecție pentru copil.
Privind excepția lipsei calității procesuale, instanța a constat că aceasta nu este întemeiată motivat de faptul că, reclamanții, în calitate de bunici ai copilului, au dreptul să se adreseze instanței atunci când apreciază că instituțiile statului nu fac demersurile necesare în vederea instituirii unor măsuri de protecție pentru copiii abuzați sau neglijați.
Desigur că în cadrul procesual oferit de legea nr. 272/2004, numai Direcția poate propune instanței de judecată instituirea unei măsuri de protecție specială pentru copiii aflați în dificultate.
Însă, pe calea dreptului comun, în cadrul procesual al obligațiilor de a face, coroborat cu dispozițiile din Legea nr. 272/2004, orice persoană care constată că nu se iau măsurile corespunzătoare pentru aspecte de natura celor arătate (abuz, neglijare etc.) se poate adresa instanței cu solicitarea de a obliga instituția abilitată să ia măsurile legale care se impun.
Ca atare, instanța a apreciat că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale invocată în cauză și nici excepția inadmisibilității pentru lipsa obiectului cererii.
Însă, pe fondul litigiului, instanța a constat că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din coroborarea relațiilor comunicate de instituțiile menționate, a rezultat că minorul în cauză nu este supus unor neglijențe sau abuzuri care să impună luarea unei măsuri de protecție specială în condițiile Legii nr. 272/2004.
Din analiza ultimului răspuns comunicat instanței de către Direcție (adresa nr. 8586 din data de 24.07.2009), a reieșit faptul că în urma evaluării inițiale din data de 22.01.2009, a vizitelor de monitorizare efectuate la data de 10.04.2009, 05.05.2009 și 07.07.2009, nu s-au evidențiat indicatori de abuz sau neglijare a copilului.
S-a menționat totodată faptul că, la sfârșitul lunii iunie 2009, mama copilului a revenit în țară, implicându-se în reamenajarea și reabilitarea locuinței, precum și în exercitarea rolului parental.
S-a observat că relațiile dintre frați sunt apropiate, bazate pe afecțiune, copilul fiind atașat de sora sa.
A concluzionat Direcția că este în interesul copilului să rămână în familia extinsă pe linie maternă și să nu fie separat de frații săi, relațiile dintre frați sunt apropiate.
Așadar, instanța a constat că atât autoritatea tutelară locală, cât și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N nu au stat în pasivitate în ce privește situația socială și familială a copilului, însă au apreciat, în urma evaluării realizate de către specialiștii acestor instituții, că nu se impune instituirea unei măsuri de protecție pentru copii.
În aceste condiții, este neîntemeiată susținerea petenților privind neimplicarea instituțiilor menționate în cercetarea situației copilului, în raport cu dispozițiile Legii nr. 272/2004.
De asemenea, în condițiile în care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N, în urma evaluării efectuate, a constatat că nu se impune instituirea unei măsuri de protecție, instanța, nu poate institui o măsură de protecție la cererea altor persoane interesate. Dreptul la acțiune în vederea instituirii unei măsuri de protecție aparține Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului în cazurile expres prevăzute de Legea nr. 272/2004, respectiv în ipoteza prevăzută de art. 61 alin. 2, art. 66, art. 94 alin. 3 și 4 din Legea menționată.
În consecință, pentru motivele expuse, instanța, în temeiul dispozițiilor legale menționate, a respins ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Totodată a respins ca nefondată, acțiunea în obligație de a face, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și, în motivare, arată că soluția este nelegală întrucât nu aplică prevederile imperative ale art. 64 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în interesul superior al minorului, întrucât este neglijat de părinții săi.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului.
Examinând soluția recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea găsește recursul neîntemeiat.
Minorul se află în grija bunicilor materni întrucât mama lui este plecată în Italia. maternă mai îngrijește și pe ceilalți doi frați ai minorului .
N, împreună cu reprezentanții autorităților publice locale nu au constatat că minorul este neglijat sau abuzat de către maternă și că acesta are relații de afecțiune cu ceilalți doi frați, fiind în interesul acestora să rămână în familia extinsă pe linie maternă și să nu fie separat de frații lui.
În atare situație, în raport de probatoriul administrat, Curtea reține că recursul nu este întemeiat, astfel că, în baza art. 312 Cod pr. Civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.656/07.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.
red.dec./25.11.
tehnored./6 ex./26.11.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu Jănică Gioacăș
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1368/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
