Stabilire program vizitare minor. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 261
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G, domiciliat în comuna, sat, nr. 47, județul S, împotriva deciziei civile nr. 228 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea av., pentru pârâtul recurent G și reclamanta intimată, asistată de avocat, lipsă fiind pârâtul recurent și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria comunei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, constatându-se atașată la dosar ancheta socială privind pe reclamanta intimată.
Avocat, pentru pârâtul recurent, depune la dosar împuternicirea avocațială a av., pentru pârâtul recurent și delegația de substituire a acesteia.
Întrebată fiind de către instanță, reclamanta intimată arată că locuiește în comuna, județul N, la domiciliul concubinului său, având împreună cu acesta un copil în vârstă de un an și patru luni. Mai arată că deși concubinul său are doi copii dintr-o căsătorie anterioară, aceștia nu locuiesc cu el, fiind încredințați mamei spre creștere și educare. De asemenea, arată că la domiciliul concubinului intenționează să ia minora în vizită, în situația în care va fi menținută decizia tribunalului, acolo având suficiente condiții.
Avocat, pentru reclamanta intimată arată că se impune amânarea cauzei pentru efectuarea unei anchete sociale la domiciliul actual al reclamantei intimate, respectiv în comuna - N, pentru verificarea condițiilor pe care aceasta le poate oferi minorei. De asemenea, invocă excepția nemotivării recursului.
Instanța pune în discuția părților excepția invocată de apărătorul reclamantei intimate, privind nemotivarea recursului.
Avocat, pentru pârâtul recurent, arată că nu este dată excepția invocată de reclamanta intimată, prin avocatul, solicitând respingerea acesteia, motivele invocate încadrându-se dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă. În ceea ce privește efectuarea unei anchete sociale, arată că acesta nu este un motiv de ordine publică, având în vedre obiectul cauzei, care este un recurs privind "drept de vizitare minor" și nu "încredințare minor".
Avocat, pentru reclamanta - intimată, arată că își menține poziția cu privire la excepția nemotivării recursului, solicitând admiterea acesteia.
Instanța, față de susținerile reclamantei intimate privind actualul său domiciliu, respinge cererea apreciind că nu se impune efectuarea unei noi anchete sociale și, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri și cu privire la fond.
Avocat în substituirea av., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr.228 din 20 mai 2009 a Tribunalului Suceava, pentru motivele prevăzute de art.312 Cod procedură civilă (nejudecarea fondului) raportat la art. 304 pct. 1 - 5 Cod procedură civilă și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Mai arată că în mod corect prima instanță a stabilit un program de vizită lunar și nu doar în vacanțe, fiind în interesul minorei stabilirea unei legături afective mamă-fiică, aceasta neputându-se realiza decât prin vizite la intervale scurte de timp. În ceea ce privește locul de desfășurare al vizitelor, de asemenea este în interesul minorei ca vizita să aibă loc la domiciliul pârâtului recurent, acesta fiind mediul în care a crescut și s-a dezvoltat minora. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului, nefiind date motivele de nulitate ale deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Mai arată că în mod corect instanța de apel a concluzionat că nu se poate crea o legătură afectivă puternică mamă - fiică în cele câteva ore de vizită stabilite de Judecătoria Vatra Dornei, aceasta cu atât mai mult cu cât - așa cum rezultă din numeroasele probe existente la dosar - toate încercările reclamantei de a lua fetița s-au soldat cu eșecuri, degenerând în scandaluri.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.463/1.04.2009 a Judecătoriei Vatra Dorneia fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului G, privind stabilirea unui program de vizitare a minorei - pe toată perioada vacanțelor de C și de Paște, la domiciliul său din comuna de, județul
Drept urmare, s-a stabilit dreptul reclamantei de aov izita pe minoră în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, în ziua de duminică, între orele 1000- 1600, la domiciliul pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.991/2005 a aceleiași instanțe a fost declarată desfăcută, la cererea pârâtului, căsătoria părților, minora -, născută la data de 5.07.2001, fiind încredințată tatălui spre creștere și educare.
Apărarea reclamantei, privind imposibilitatea contestării în căile legale de atac a hotărârii de divorț întrucât se afla la muncă în Italia, a fost înlăturată de instanță, cu motivarea că nu a uzat de aceste căi imediat ce a aflat de existența hotărârii. Mai mult, reclamanta nu a dovedit că ar fi încercat să-și exercite drepturile părintești până la promovarea acțiunii.
Minora se află la tată, unde are condiții corespunzătoare de creștere și educare, iar pe mamă practic nu o cunoaște. În prezent reclamanta se află în relații de concubinaj cu un care are doi copii și este însărcinată.
Prima instanță a apreciat că, în raport de vârsta minorei și de faptul că aceasta nu-și cunoaște mama, luarea ei pe perioada vacanțelor de lângă tată și bunicii paterni constituie o traumă.
Sentința a fost criticată în apel d e reclamantă pentru greșita apreciere a probelor și aplicare a legii. A arătat că s-a ocupat efectiv de creșterea și educarea minorei până când a fost nevoită să plece la lucru în străinătate, întrucât pârâtul nu realiza venituri; că nu intenționează să mai plece din țară întrucât este însărcinată și dorește să stabilească o legătură armonioasă cu minora, sens în care urmează să promoveze o acțiune pentru reîncredințarea acesteia; că nu s-au avut în vedere declarațiile martorilor, din care rezultă că minora stă mai mult cu concubina pârâtului și că a încercat de mai multe ori să-și viziteze fiica, însă nu i s-a permis.
Prin decizia civilă nr.228/20.05.2009 Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat parțial sentința atacată, stabilind în favoarea reclamantei un program alternativ de vizitare a minorei, la domiciliul său, în primul an în prima Jav acanțelor de iarnă, de Paște și de vară, iar în următorul an în a doua Jav acanțelor.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că relațiile dintre părți nu sunt bune, acestea fiind de natură a afecta programul de vizită la domiciliul pârâtului, iar mama nu reprezintă un pericol pentru minoră. În interesul minorei este ca aceasta să beneficieze de legături cu ambii părinți, legătura cu mama impunându-se a fi stabilită cât mai rapid, la o vârstă mică, întrucât întârzierile ar putea afecta echilibrul emoțional și psihologic al minorei.
Din declarațiile martorilor a rezultat că reclamanta are un domiciliu stabil, locuind cu mama sa.
Programul de vizită solicitat, pe toată perioada vacanțelor școlare, este prea mare și ar anula posibilitatea tatălui de a-și petrece și el o parte a acestora cu minora, nu doar în timpului programului școlar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a arătat că instanța de apel nu a analizat probele din care rezultă cu certitudine că reclamanta nu locuiește cu mama sa, ci la domiciliul concubinului, aflat în alt județ; că programul stabilit de Tribunal, doar în cursul vacanțelor școlare, contravine însăși obligației legale a părintelui divorțat, de a participa afectiv la educarea minorei, nefiind în interesul acesteia să-și petreacă doar o parte a vacanțelor cu mama, la intervale mari de timp; că nu este în interesul minorei de a stabili "rapid"legătura cu mama naturală, cum a reținut instanța de apel, ci treptat, cum a motivat prima instanță, întrucât în ultimii cinci ani astfel de legături nu au existat; că așa-zisele "relații tensionate" cu fosta soție sunt determinate tocmai de lipsa de interes pe care aceasta a manifestat-o față de minoră; că instanța de apel a acordat ce nu s-a cerut, programul de vizită stabilit fiind diferit de cel solicitat de reclamantă prin acțiune.
Examinând criticile formulate, Curtea constată că acestea se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, va fi respinsă ca nefondată excepția nemotivării recursului, invocată la termenul de astăzi de reclamantă.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța va admite recursul din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 43 Codul familiei, în cazul în care copilul a fost încredințat unui părinte, acesta exercită drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului. Celălalt părinte păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Modalitățile de exercitare a acestui drept sunt, mai ales, următoarele: vizitarea copilului la locuința părintelui căruia i-a fost încredințat, lăsarea în vizită la locuința părintelui căruia nu i s-a încredințat, vizitarea copilului la școală; petrecerea vacanțelor școlare la ambii părinți.
Instanța investită cu soluționarea cererii părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul minor de a i se stabili modalitatea concretă de exercitare a acestui drept are a verifica, pe baza probelor propuse și administrate, cu consultarea părților, a autorităților tutelare și a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, care sunt posibilitățile reale și varianta optimă, astfel încât programul stabilit să fie de natură a ocroti interesul superior al minorului.
În speță, necontestat, legăturile dintre reclamantă și minoră în ultimii cca 5 ani au fost aproape inexistente, minora având în prezent vârsta de 8 ani.
Cum corect a reținut instanța de apel, este în interesul minorei să beneficieze de legături cu ambii părinți, de natură a asigura dezvoltarea sa armonioasă, astfel că relațiile cu mama sa trebuie restabilite cât mai rapid, întârzierile putând afecta echilibrul emoțional și psihologic al copilului.
În împrejurările date, aceste relații se impun a fi consolidate treptat, fără îndepărtarea minorei din mediul în care a crescut.
La stabilirea locului de desfășurare a vizitelor reclamantei, instanța de apel a avut în vedere domiciliul mamei acesteia, aflat în aceeași comună cu a pârâtului, respectiv de, județul S, indicat în cererea introductivă.
Prezentă în instanță, reclamanta a recunoscut că în prezent locuiește în localitatea, județul N, în casa concubinului său, care are doi copii dintr-o căsătorie anterioară, adresă la care intenționează să ia pe minoră în vacanțe.
În ce privește programul de vizită stabilit de Tribunal, doar în perioada vacanțelor școlare, respectiv de trei ori pe an, acesta nu este de natură a asigura stabilirea și consolidarea unor legături armonioase între mamă și fiică și nici exercitarea dreptului și obligației reglementate de dispozițiile art. 43 Codul familiei, -redate, în întregul său, presupunând și implicarea reclamantei în creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorei.
Cum s-a menționat și în sentința primei instanțe, programul stabilit nu are caracter definitiv, reclamanta având posibilitatea de a formula oricând o nouă astfel de cerere, dacă împrejurările avute în vedere de instanță vor fi modificate.
Critica încadrată la pct. 6 al art. 304 Cod procedură civilă, privind acordarea a ceea ce nu s-a cerut, nu este întemeiată. Obiectul cererii deduse judecății îl constituie stabilirea în favoarea reclamantei a unui program de vizitare a minorei, în vederea exercitării dreptului conferit de dispozițiile art. 43 codul familiei. În acest sens, atât reclamanta, cât și pârâtul au formulat propuneri în raport de circumstanțele personale, propuneri supuse cenzurii instanței, cum s-a arătat în precedent.
Așa fiind, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1-4 Cod procedură civilă și ale art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția nemotivării recursului, invocată de reclamanta intimată.
Admite recursul declarat de pârâtul G, domiciliat în comuna, sat, nr. 47, județul S, împotriva deciziei civile nr. 228 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Modifică decizia atacată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 463/1.04.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.SP/19.10.2009
Nr.ex.2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
| ← Pensie întreținere. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 926/2009. Curtea... → |
|---|
