Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 552/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 552/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 643/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 643/A/2015
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S.
Judecător G. B. P.
Grefier A. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul M. P. împotriva sentinței civile nr. 552/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ , în contradictoriu cu reclamanta intimată P. A., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care: Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 25.09.2014; 8.10.2014 și 15.10.2015 care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 11.09.2014 sub dosar nr._, reclamanta P. A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul M. P., ca în baza probelor administrate în cauză, prin hotărârea ce o va pronunța:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a faptei ilicite săvârșite la data de 18.05.2013 de către pârât în dauna acesteia;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat.
În fapt, reclamanta a arătat că, la data de 18.05.2013, în jurul orelor 17,00, în timp ce se deplasa împreună cu sora sa, P. E. spre gospodăria personală situată pe . Cugir, a fost agresată fizic de către pârât, care a împins-o și a lovit-o cu lopata cu tăiș în zona piciorului drept, cauzându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. Tot cu acea ocazie, la fața locului au sosit organele de poliție, care i-au pus în vedere pârâtului să înceteze orice act de violență, aplicându-i acestuia o sancțiune contravențională pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.
În urma acestui incident reclamanta a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii de către pârât a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal vechi. Însă, prin ordonanța dată în dosarul nr.2428/P/2013 la data de 27 ianuarie 2014 de către P. de pe lângă Judecătoria A. I. s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pârâtului, în cuantum de 400 lei. Împotriva acesteia, reclamanta a formulat plângere împotriva soluției procurorului, plângere care de asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța procurorului nr.157/II/2/2014 din 24.03.2014. În consecință, reclamanta a fost nevoită să se îndrepte împotriva pârâtului cu o acțiune în răspundere delictuală, raportat șa dispozițiile art.1349 Cod civil. Prin ordonanța procurorului s-a reținut săvârșirea faptei de lovire, cât și existența vinovăției pârâtului, dar s-a apreciat că fapta, prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reclamanta a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale, așa cum sunt stipulate de art.1357 Noul Cod Civil, nu doar existența faptei ilicite și a vinovăției pârâtului, ci și existența prejudiciului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Este de netăgăduit că reclamanta a suferit un prejudiciu, având în vedere că potrivit certificatului medico-legal nr.1326/IA/341 eliberat la data de 20.05.2013 de către Serviciul jud. de medicină legală A., reclamanta a suferit leziuni corporale care s-au putu produce prin lovire cu un corp contondent și comprimare cu mâna, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Reclamanta a mai arătat că, chiar dacă urmările fizice ale agresiunii s-au vindecat într-un timp nu foarte îndelungat datorită tratamentului, suferința de ordin afectiv (psihic) a avut un caracter permanent, trăind o perioadă îndelungată cu temerea că siguranța persoanei îi este periclitată și că pârâtul va putea repeta oricând gestul agresiv, mai ales că la scurt timp acesta a agresat-o pe sora reclamantei, numita P. E..
Din redactarea art.1349 alin.2, art.1357 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul patrimonial sau moral al acestuia, rezultă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale prin orice fapte ilicite, inclusiv a celor cu caracter moral. Deși art.1391 C.civ. reglementează expres repararea prejudiciului nepatrimonial, datorită împrejurării că legiuitorul nu a fixat niște criterii obiective pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța, în raport de consecințele pe orice plan suferite de reclamantă, este cea care trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr.2617/9.07.2009.
De asemenea, raportat la prevederile art.29 lit.I din OUG nr.80/2013 – privind taxele judiciare de timbru, reclamanta susține că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.1349 alin.1 și 2 C.civ., art.1357 C.civ., art.1381 și art.1391 C.civ., art.453 NCPC.
Pârâtul M. P. a depus la dosar întâmpinare (filele 16-17), prin care a solicitat instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă, iar în subsidiar să limiteze cuantumul daunelor solicitate.
Prin sentința civilă nr.552/2015 s-a admis cererea formulată de reclamanta P. A., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. P., și în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut:
Reclamanta a introdus cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, întrucât în data de 18.05.2013, în jurul orelor 17:00 în zona aflată pe . Cugir, între reclamanta P. A. și pârâtul M. P. a avut loc o altercație în urma căreia reclamanta a suferit leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată (fila 4-6), coroborată cu întâmpinarea (16-17), răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul luat pârâtului, imaginile video de pe CD depus la dosar (fila 60) precum și din certificatul medico-legal nr. 1326/IA/341 (fila 11).
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 lei reprezentând prejudiciul moral suferit de acesta ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârât în urma altercației din data de 18.05.2013.
Raportat la situația de fapt dedusă judecății, precum și la întemeierea în drept de către reclamantă a cererii de chemare în judecată, instanța a analizat incidența în cauză a instituției răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Cu privire la dispozițiile legale incidente în cauză, art. 3 și art. 103 din Legea nr. 71/2011 prevăd faptul că: ,,Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”. Astfel, raportat la data altercației din prezenta cauză, respectiv 18.05.2013 sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, aflat în vigoare de la data de 01.10.2011.
În consecință, art. 1349 alin. 1 C.civ. prevede că: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.”, iar alin. 2 al aceluiași articol arată că: „Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
De asemenea, art. 1356 C.civ. prevede că: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare.”, iar alin. 2 al aceluiași articol dispune că: „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Astfel, din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate se desprind condițiile necesare tragerii la răspundere a unei persoane pe temeiul răspunderii civile delictuale, și anume: săvârșirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul realizat, precum și vinovăția făptuitorului.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă întrunirea în persoana pârâtului a condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozițiile art. 1349 și 1356 C.civ., după cum urmează:
Cu privire la fapta ilicită, instanța a reținut că, în data de 18.05.2013 în jurul orelor 17:00, reclamantul în timp ce se afla în grădina proprietate persoană situată pe . Cugir, a agresat fizic pe reclamanta P. A. lovindu-o cu o lopată în zona piciorului drept, fapt ce i-a cauzat leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul luat pârâtului (fila 38), coroborat cu ordonanța parchetului din 27.01.2014 din dosarul nr. 2428/P/2013 (fila 9), cu declarația martorei I. S. L. (fila 52), cum și cu declarația martorei M. V. (fila 59).
Prejudiciul produs reclamantei rezultă din certificatul medico-legal nr. 1326/IA/341 (fila 11), coroborat cu declarația martorei I. S. L. (fila 52) și ordonanța parchetului din 27.01.2014 din dosarul nr. 2428/P/2013 (fila 9) din care reiese faptul că, în urma altercației cu pârâtul, reclamanta a fost lovită cu lopata de către acesta, suferind leziuni corporale care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, precum și suferințe de natură emoțională ca urmare a incidentului.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul rezultă din coroborarea răspunsului la întrebarea nr. 1 din interogatoriul luat pârâtului, cu imaginile video de pe CD depus la dosar (fila 60), cu certificatul medico-legal nr. 1326/IA/341 (fila 11), cu declarația martorei I. S. L. (fila 52), precum și cu declarația martorei M. V. (fila 59) din care reiese faptul că, cauza producerii prejudiciului fiind rezultatul lovirii cu lopata a reclamantei de către pârât în data de 18.05.2013.
În legătură cu vinovăția pârâtului în comiterea faptei ilicite aceasta rezultă din modalitatea în care pârâtul a acționat în cauză, respectiv acesta a împins și lovit pârâta cu un obiect contondent, fără a fi incidentă în speță vreo cauză de exoneratoare de răspundere prev. de art. 1351-1354 C.civ., așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv certificatul medico-legal nr. 1326/IA/341 (fila 11), cu declarația martorei I. S. L. (fila 52), precum și cu declarația martorei M. V. (fila 59).
Având în vedere dispozițiile art. 1356 alin. 2 C.civ., care prevede că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, instanța reține în sarcina pârâtului o culpă în producerea prejudiciul suferit de reclamantă, obligându-l astfel a-l repara.
Cu privire la apărările pârâtului referitoare la faptul că, reacția acestuia s-a datorat provocării reclamantei și a stării sale de sănătate, instanța le-a înlăturat pentru următoarele considerente:
Raportat la cuprinsul alin. 2 al art. 1356 C.civ., pârâtul va răspunde pentru cea mai ușoară culpă, astfel încât în măsura în care s-ar reține în cauză o provocare din partea reclamantei ar rezulta astfel o culpă comună a părților angrenate în conflict care nu înlătură și cu atât mai mult nu justifică reacția pârâtului care a dus la vătămarea reclamantei P. A..
În legătură cu probleme de sănătate ale pârâtului dovedite prin adeverința medicală din 16.10.2014 (fila 18) și buletinul de ieșire din spital (fila 19), instanța reține faptul că, acestea nu fac dovada lipsei de discernământ a pârâtului și nu justifică comportamentul pârâtului din data de 18.05.2013, astfel încât să facă posibilă înlăturarea răspunderii pârâtului cu privire la săvârșirea faptei.
În raport de cele arătate, a rezultat că sunt îndeplinite cerințele legale cuprinse în dispozițiile art. 1349 și 1356 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului M. P. pentru fapta proprie, astfel încât aceasta este ținută să repare prejudiciul cauzat prin aceasta.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel pârâtul susține între părți a avut loc un conflict în data de 18.05.2013 în zona . afla în incinta gospodăriei, iar reclamanta împreună cu sora sa au fost cele care au căutat scandal. Între reclamantă și pârât au existat neînțelegeri mai vechi, datorate faptului că, reclamanta a ocupat o porțiune de teren și nu a fost de acord să-l înapoieze decât urmare a promovării unei acțiuni în instanță.
Precizează de asemenea că se simțea foarte rău având probleme de sănătate și în momentul în care reclamanta l-a provocat, a reacționat, în sensul că a împins-o și i-șa cerut să plece din fața sa. Atunci s-a enervat foarte tare probabil datorită problemelor de sănătate pe care le are. Imediat, apoi i s-a declanșat criza în sensul că nu mai recunoștea pe nimeni, nu mai știa unde stă și cine este, fiind nevoit să stea internat în spital o săptămână, și să continue apoi în ambulatoriu tratament intens încă 3 luni de zile.
In motivarea apelului arată că îi pare foarte rău pentru cele întâmplate, dar cu siguranță nu ar fi fost posibil așa ceva fără provocarea pe care a primit-o din partea reclamantei. Recunoaște că a greșit răspunzând provocării, însă, a izbucnit atât din cauza bolii cât și a faptului că, reclamanta nu era la prima ieșire de acest gen, șicanele ei datând de câțiva ani.
Reclamanta a depus în probațiune cu CD, în care se poate vizualiza incidentul. Susține cu toată convingerea că reclamanta în mod intenționat l-a provocat, adresându-i cuvinte jignitoare, insulte, fiind pregătită cu telefonul pornit pe înregistrare să îi imortalizeze reacția. Ulterior a repornit de vreo 6 ori înregistrarea telefonului, care se tot oprea.
Mai arată că reclamanta la momentul la care a început discuția cu el, avea un târnăcop asupra ei, ținându-l pe umăr. Acest fapt l-a speriat foarte tare punându-l pe gânduri și l-a făcut să ia lopata în mână. Mai susține că nu a lovit-o cu lopata, că dacă ar fi folosit lopata cu siguranță urmările ar fi fost altele.
Mai susține că, cuantumul daunelor acordate este extrem de mare, raportat la prejudiciul produs, și la gradul de provocare pe care i l-a indus reclamanta. Față de valorile lezate, măsura lezării, gradul de suferință produs, solicită diminuarea sumei acordate.
Verificând apelul de față prin prisma criticilor invocate, acesta se apreciază a fi întemeiat.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat, între părți au existat divergențe mai vechi datorate unui imobil – teren ce a fost reconstituit în favoarea pârâtului apelant și pe care reclamanta refuza să îl predea.
Aceste neînțelegeri au generat o . reclamanții și plângeri penale formulate succesiv de către ambele părți.
Actele medicale depuse atestă faptul că apelantul are o . afecțiuni cardiovasculare prezentând tulburare organică de personalitate pe model toxicofil.
Discuțiile privitoare la eliberarea terenului au izbucit și în data de 18.05.2013, context în care pârâtul a împins-o pe reclamantă cu lopata în zona picioarelor, cauzându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile, astfel cum rezultă din certificatul medico legal depus la dosar.
Cu privire la acest incident pârâtul a fost sancționat cu amendă contravențională apreciindu-se lipsa de gravitate a faptelor săvârșite de către acesta.
Martorii V. I. și M. V. – filele 53,54 relevă faptul că pârâtul este o persoană calmă, echilibrată care nu a fost implicat niciodată în vreun incident cu alte persoane și care cu acea ocazie a fost profund bulversat, ulterior fiind internat.
Incidentul a avut loc în fața gospodăriei pârâtului care susține că ar fi fost provocat de către reclamantă tot prin discuții referitoare la terenul său.
Faptul că între părți încă existau neînțelegeri cu privire la eliberarea terenului de către reclamantă este demonstrat de plângerea formulată de către pârât pentru tulburare de posesie, în data de 10.06.2013 și promovarea unei acțiuni civile în data de 20.06.2013.
Din considerentele sentinței rezultă faptul că imobilul este proprietatea pârâtului, însă acțiunea a fost respinsă reținându-se că între timp reclamanta a eliberat terenul.
In acest context se apreciază că o contribuție esențială în declanșarea incidentului l-a avut și reclamanta prin refuzul eliberării terenului și crearea de discuții contradictorii cu privire la acest aspect, ceea ce a avut drept rezultat enervarea pârâtului care a acționat disproporționat pe fondul unei stări de sănătate precare.
Pârâtul și-a manifestat regretul raportat la situația creată care nu s-ar fi produs dacă nu ar fi fost provocat, înregistrarea incidentului de către reclamantă relevând acest aspect.
Raportat la contextul săvârșirii faptei se apreciază că o sumă de 1000 lei este justificată și rezonabilă având în vedere circumstanțele în care s-a produs incidentul și care l-a afectat profund prin deteriorarea stării de sănătate ce a determinat spitalizarea sa și tratament intens încă 3 luni de zile.
Prin urmare în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul de față va fi admis, sentința atacată va fi schimbată în parte doar sub aspectul cuantumului daunelor morale, pe care îl stabilește la suma de 1000 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite apelul declarat de pârâtul M. P., împotriva sentinței civile 552/2015 pronunțată de Judecătoria A. I..
Schimbă în parte sentința atacată doar sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat pârâtul pe care îl stabilește la suma de 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 .10.2015..
Președinte, I. S. | Judecător, G. B. P. | |
Grefier, A. R. |
Red. SI
Tehnoredactat A.R. 05 Ianuarie 2016/4 ex/
j.fond. S. F.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 2617/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
