Pretenţii. Sentința nr. 2617/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2617/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 291/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 291/A/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. I. (UPU) împotriva sentinței civile nr. 2617/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul C. Z. A., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură în termenul de pronunțare din partea apelantului concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă fomulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. sub dosar_ reclamantul C. Z. A. a chemat în judecată petentul S. Județean de Urgență A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. Să se constate că, în cursul lunii septembrie 2011 (decada a treia), a fost dus la S. Județean de Urgență A. I. (U.P.U.) – secția urgențe – acuzând o stare acută de rău;
2. Să se constate că, deși reclamantul avea o stare acută de rău, dovedită ulterior și cu înscrisuri medicale, medicul de gardă de la U.P.U. A. I., fără să-i efectueze nici un consult medical, i-a comunicat într-un mod jignitor și ofensator faptul că nu are nimic și prin urmare nu numai că nu a efectuat nicio investigație medicală, și a și dispus ca reclamantul să părăsească de îndată incinta;
3. Să se constate că, ulterior reclamantul a fost internat la S. Județean A. constatându-se, în urma unor investigații medicale, faptul că suferă de stări de anemie severă și de pneumotorax spontan drept. Datorită neglijenței, a superficialității, precum și a tratamentului inuman la care a fost supus de medicul de gardă de la serviciul primiri urgențe, reclamantul a avut de suferit din punct de vedere psihic multă vreme;
4. Pentru vătămările psihice suferite, să fie obligat pârâtul, la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale.
Solicită cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.
Prin sentința civilă nr. 2617/2014 a fost admisă în parte cererea dispunându-se obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
”Coroborând înscrisurile depuse în probațiune cu declarațiile martorilor audiați în cauză instanța reține că la data de 24.09.2011 ora 22,10 reclamantul a fost preluat de către Serviciul mobil de urgență, reanimare și descarcerare A. la ora 21,56, acesta acuzând la acel moment greață, dureri în zona toracelui(f. 33-34) fiind predat la S. Județean de Urgență A. I. – Secția Primiri Urgențe(U.P.U) pentru tratamen(f. 34).
Potrivit fișei UPU/CPU(f. 29-33) reclamantul la S. Județean de Urgență A. I. – Secția Primiri Urgențe(U.P.U) a acuzat dureri în zona toracelui. În urma consultului primit, a investigațiilor praclinice efectuate la ora 22,22(f. 38) și EKG(f.39-41) reclamantului i s-a pus diagnosticul de pneopatie acută, nevralgie intercostală, fiind externat la ora 01,45 în data de 25.09.2011, cu recomandarea de evita eforturiel fizice, supraveghere la S. Cugir pentru 24 de ore, revenirea la reevaluare după 24 de ore(f-32).
Ulterior în aceeași zi de 25.09.2011 din cauza stării de rău acuzate de reclamant acesta s-a adresat Spitalului orășenesc Cugir care în urma consultării de către medical specialist, reclamantul este trimis pentru investigații radiografice în urma diagnosticului prezumtiv de pneumotorax(f. 58). După efectuarea RX pulmonar medicul specialist radiolog confirmă diagnosticul prezumtiv în sensul că reclamantul suferă de pneumotorax spontan masiv în câmpul pulmonar drept(f.59). În urma acestui diagnostic stabilit de către S. orășenesc Cugir s-a solicitat Spitalului Județean de Urgență A. I. internarea și tratamentul de specialitate(f. 58)
Anterior orelor 16 din aceeași zi în data de 25.09.2011(f. 42-57 coroborat cu înscrisurile de la filele 61-62 din care rezultă că reclamantul a fost supus la investigații în cadrul Spitalului Județean de Urgență A. Iuliaîncepând cu orele 13,47(f.62) ) conform fișei UPU, reclamantul este internat în Secția de chirurgie 2 a Spitalului Județean de Urgență A. I. având diagnosticul de internare Pneumotorax spontan drept, confirmat radiologic. După pregătirea preoperatorie, reclamantului i s-a aplicat drenaj toracic aspirativ, evoluția postoperatorie fiind favorabilă, și se externează la data de 27.09.2011(f.11).
Reclamantul în valorificarea pretențiilor sale față de reclamantă a invocat în drept dispozițiile art. 72, 252 și 253 din Noul Codul civil.
În virtutea art. 13 din Legea nr. 71/2011 drepturile personalității sunt supuse legii în vigoare la data exercitării lor. Orice atingere adusă drepturilor personalității este supusă legii în vigoare la data săvârșirii acesteia. De asemenea conform art.19 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 252-257din Codul civil se aplică faptelor săvârșite după . acestuia.
Având în vedere că fapta imputată pârâtei s-a produs la data de 24-25.09.2011, prin urmare anterior datei de 01.10.2011 data intrării în vigoare a Legii 287/2009, și față de prevederile legale anterior citate în speța de față sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 coroborat cu art. 1000 alin. 3 cod civil de la 1865, respectiv art. 642 alin. 2 coroborat cu art. 644 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 iar nu prevederile art. 72, 252 și 253 din Noul Cod civil.
Potrivit art. 998-999 Cod civil orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greseala s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.
În virtutea art. 1000 Cod civil suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră. Stapanii și comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Conform Titlului XV - Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice, CAP. I - Raspunderea civila a personalului medical din Legea nr. 95/2006 și CAP. II - Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatura, dispozitive medicale si medicamente, la art. 642 alin. 1 și 2 se prevede că malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice. Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. De asemenea art. 644 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat se prevede că unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund in conditiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta.
Față de specificul cauzei deduse judecății, instanța va analiza cerințele prevăzute de 998-999 coroborat cu art. 1000 alin. 3 Cod civil de la 1865 în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte, în special ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, instanța va avea în vedere în soluționarea prezentei cauze prevederile art. 8 și art. 10 din Convenție, dreptul la reputație al reclamantelor fiind protejat de art. 8 din Convenție, ca element al vieții private. Totodată, art. 10 din Convenție garantează dreptul oricărei persoane la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice (...).2. Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) protecția reputației sau a drepturilor altora, (...) sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești."
Curtea a reținut că dreptul la liberă exprimare nu este unul absolut, iar paragraful 2 al art. 10 permite restrângerea exercitării acestui drept, în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori pe care statul le poate, în mod legitim, apăra sau chiar împotriva democrației însăși.
De asemenea,, instanța va avea în vedere și jurisprudența constată a Curții conform căreia, pentru aprecierea existenței unei "necesități sociale imperioase" care să justifice existența unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare, este necesar să se facă distincția clară între fapte și judecăți de valoare. Dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, cele din urmă nu pot fi supuse unei probări a exactității lor (Hotărârea De Haes și Gijsels împotriva Belgiei, paragraful 42).
Totodată, instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei și prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană care dispune că orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni este prezumată nevinovată, până când vinovăția sa a fost legal stabilită.
Curtea a constatat că prezumția de nevinovăție se impune atât reprezentanților statului, cât și persoanelor private și profită tuturor persoanelor care nu au fost condamnate printr-o hotărâre definitivă, indiferent de calitatea pe care o au.
Ținând seama de materialul probator administrat în cauză, instanța reține că pârâta prin prepusul acesteia B. I., medicul de gardă din data de 24.09.2011, nu a adus atingere demnității și reputației reclamantului. Din nici o probă legal administrată de către reclamant nu rezultă că medicul B. I., i s-a adresat reclamantului pe timpul spitalizării într-un mod jignitor sau ofensator și nici că medicul de gardă nu a dispus să părăsească reclamantului de îndată incinta Secției de primiri urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență A. I.. Dimpotrivă din actele medicale depuse în probațiune de către pârâtă(f. 29-39) și coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, și anume T. C.(f. 93), T. D.(f.94) și H. C. D.(f.100) rezultă că reclamantul a beneficiat la data de 24.09.2011 de îngrijiri medicale în cadrul unității spitalicești pârâte.
Cu privire la calitatea serviciilor medicale prestate reclamantului de către pârâtă la data de 24-25.09.2011 în intervalul orar 22.10 p.m. – 01.45 a.m., și având în vedere criticile aduse de pârât vis a vis de superficialitatea și neglijența cu care a fost tratat reclamantul, aspect care în opinia reclamantului i-a adus traume de natură psihică, instanța își va circumscrie analiza în considerarea verificării îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile art. 998-999 coroborat cu art. 1000 alin. 3 Cod civil de la 1865, respectiv art. 642 alin. 2 coroborat cu art. 644 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, pentru antrenarea răspunderii pârâtei.
Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil de la 1865 pentru antrenarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului sunt necesare îndeplinirea condițiilor generale și anume ca în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzută la art. 998-999 Cod civil și îndeplinirea a două condiții speciale: respectiv existența raportului de prepușenie și ca prepusul să fi săvârșit fapta în funcția ce i s-a încredințat.
Cu privire la condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzută la art. 998-999 Cod civil, instanța reține că la data de 24-25.09.2011 în intervalul orar 22,10 am -01.45 p.m. medic de gardă la secția primiri urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență A. era dr. B. I. aspect ce rezultă din fișa UPU(f. 31).
În ceea ce privește verificarea existenței faptei ilicite în prezenta cauză, aceasta va fi analizată de instanță împreună cu existența vinovăției, dat fiind specificul activității desfășurate de medic și anume acela de punere a diagnosticului și acordarea tratamentului adecvat pacientului care se prezintă în urgență.
În atare condiții instanța reține că deși în fișa UPU(f. 29-32) la externare se consemnează la „stare pacient” – ameliorat(f. 32) din declarațiile martorilor T. C.(f. 93), T. D.(f.94) și H. C. D.(f.100) reiese cu prisosință că starea reclamantului la externare nu era ameliorată. În acest sens instanța reține din declarația martorului T. C.(f. 93) cel care la dus pe reclamant acasă de la spital și la vegheat peste noapte pe acesta, că reclamantul inclusiv pe timpul deplasării cu mașina la Cugir în noaptea zilei de 25.09.2011 s-a plâns că are o stare generală alterată iar când a ajuns acasă la Cugir i s-a plâns martorului de dureri în zona toracică, dureri care au fost acuzare pe parcursul întregii nopți. Cu privire la intensitatea acestor dureri în zona toracică martorul a arătat că din cauza lor reclamantul nu a putut dormi întreaga noapte. În aceeași notă martorul T. D.(f. 94) a arătat că reclamantul la momentul plecării de pe Secția primiri Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență A. a trebuit să fie ajutat pentru a putea pleca de pe secție.
Martorul H. C. D.(f. 100) a arătat că reclamantul atât la data de 24.09.2011 când s-a prezentat pentru prima dată la Secția primiri Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență A. cât și în după-amiaza zilei de 25.09.2011 a prezentat aceeași simtomatologie, și anume dureri în piept. Același martor a arătat că la însoțit pe reclamant în salonul de la U.P.U. pe parcursul a aproximativ 2 ore iar în tot acest interval martorul nu a văzut nici un medic care să-l fi vizitat pe reclamant.
Mai reține instanța în analizarea existenței faptei ilicite în prezenta cauză și a existenței vinovăției că medicul de gardă B. I. la externarea reclamantului de pe Unitatea de Primiri Urgențe ( U.P.U.) i-a recomandat să se prezinte spre supraveghere la S. orășenesc Cugir pentru 24 ore și apoi să revină la reevaluare după 24 ore(f. 32). Este lipsit de orice logică ca un pacient care se prezintă de către Serviciul mobil de urgență, reanimare și descarcerare A. la ora 21,56 a.m. la S. Județean de Urgență A. I. – Secția Primiri Urgențe(U.P.U) pentru tratamen(f. 34), să i se recomande, supraveghere pe o periodă de 24 de ore, la o lată unitate medicală spitalicească dintr-o altă localitate aflată la mai mult de 30 de km distanță și revenirea la reevaluare după 24 de ore(f-32) câtă vreme pârâta putea efectua această supraveghere în cadrul acesteia.
Că medicul de gardă B. I. prin fapta sa de a-l externa pe reclamant fără ca starea acestuia să fie ameliorată a acționat de o manieră ilicită, respectiv că diagnosticul pus de acesta de - pneumopatie acută, nevralgie intercostală- nu a fost corect este determinată în mod evident de evoluția ulterioră a evenimentelor. În acest sens instanța din declarațiile martorilor T. C.(f. 93), T. D. (f.94) și H. C. D. (f.100) și probele cu înscrisuri administrate în cauză reține că în aceeași zi de 25.09.2011, din cauza stării de rău acuzate de reclamant și la orele 22.10 din data de 24.09.2011, acesta s-a adresat Spitalului orășenesc Cugir care în urma consultării de către medical specialist, reclamantul este trimis pentru investigații radiografice în urma diagnosticului prezumtiv de pneumotorax(f. 58). După efectuarea RX pulmonar medicul specialist radiolog confirmă diagnosticul prezumtiv în sensul că reclamantul suferă de pneumotorax spontan masiv în câmpul pulmonar drept(f.59). În urma acestui diagnostic stabilit de către S. orășenesc Cugir s-a solicitat Spitalului Județean de Urgență A. I. internarea și tratamentul de specialitate(f. 58)
Nu pot fi reținute apărările pârâtei referitoare la faptul că diagnosticul pentru care a fost internat reclamantul la orele 16 pe secția Cirurgie II nu are nici o legătură cu diagnosticul pus de medical de gardă în data de 24.09.2011, câtă vreme martorii au arătat că reclamantul de la momentul externării respectiv ora 01.45 a.m. din data de 25.09.2011 până la prezentarea la S. orășenesc Cugir în dimineața aceleași zile, când s-a stabilit diagnosticul corect, acesta a prezentat aceeași simptomatologie.
Concluzionând instanța prin prisma probelor reținute din dosarul cauzei, se reține că reclamantul a făcut dovada existenței faptei ilicite și a vinovăției sub forma culpei a medicului de gardă B. I..
Cu privire la proba prejudiciului moral și a legăturii de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu, instanța reține că, în jurisprudența Curții Europene, s-a statuat, în mod constant, că dovada faptei ilicite este suficientă, prejudiciul și legătura de cauzalitate fiind prezumate.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, instanța are în vedere atingerea adusă de medicul de gardă sănătății și integrității reclamantului, neglijența și superficialitatea de care a dat dovadă medicul B. I. fiind de natură să afecteze psihic reclamantul. Instanța apreciază că suma de_ lei solicitată de reclamant reprezintă o satisfacție echitabilă acordată reclamantului și este de natură să împiedice repetarea unor asemenea fapte pe viitor.
În ceea ce vizează analiza condițiilor speciale privitoare la angajarea răspunderii pârâtei cu privire la existența raportului de prepusenie între pârâtă în calitate de comitentă și prepusul, medic de gardă B. I., instanța reține că la momentul săvârșirii faptei ilicite medical de gardă B. I. era salariatul pârâtei aspect netăgăduit de către aceasta, acesta acționând în funcția încredințată de către pârâtă și anume prestarea de servicii medicale în cadrul Secției de primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență A..
Față de considerentele de fapt și de drept anterior reținute instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantul C. Z. A., CNP_, domiciliat în Cugir, ., ., jud. A., în contradictoriu cu S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. I. cu sediul în A. I., .. 93, jud. A. și în consecință:
Va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de_ lei cu titlu daune morale.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei va obliga S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. I. la plata către reclamantul C. Z. A. a sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare, reprezentând taxa judiciară de timbru.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul aducându-i critici de netemeinicie și nelegalitate solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea de motive arată că argumentele primei instanțe cu privire la calitatea serviciilor medicale acordate reclamantului sunt lipsite de temei câtă vreme din documentele depuse la dosar rezultă că la prezentarea pacientului în UPU acesta a fost atent consultat, investigat și monitorizat de la ora 22,10 și până la ora 1,45 când a fost externat, cu recomandarea evitării efortului fizic și prezentării la S. Cugir pentru a fi supravegheat, diagnosticul stabilit de medic fiind acela de pneumopatie intercostală.
Susține apelantul că din actul medical întocmit cu ocazia investigațiilor efectuate rezultă cu certitudine că intimatul nu a fost dat afară din UPU ci dimpotrivă, a fost monitorizat timp de mai multe ori de personalul medical potrivit simptomelor pe care le prezenta la acel moment, starea pacientului fiind apreciată în urma consultului efectuat, că nu a impus reținerea spre internare a acestuia.
Apreciază că medicul de gardă din UPU din data de 24.09.2014, ținând cont de simptomele constatate în cadrul consultului efectuat pacientului coroborat cu rezultatul investigațiilor medicale efectuate care nu relevau o stare gravă, modul în care debutează ”pneumotoraxul spontan” a acționat în mod profesional și corect. Acesta pentru siguranța pacientului i-a recomandat reclamantului să se prezinte la S. Cugir pentru a fi supravegheat. De asemenea, chiar dacă ar fi rămas internat în S. Județean de Urgență A. nu se poate exclude posibilitatea apariției unui pneumotorax spontan și implicit a unei intervenții chirurgicale.
Consideră că reclamantul a fost tratat în cadrul Unității de Primire a Urgențelor cu profesionalism și apariția unui ”pneumotorax spontan”, o complicație nefericită și imprevizibilă a pneumopatiei acute cu care a fost diagnosticat nu poate fi imputat Spitalului Județean de Urgență A. I. sau angajaților săi, neexistând vreo culpă.
Arată de asemenea că instanța de fond, fără a consulta un specialist care să aprecieze dacă rezultatul investigațiilor efectuate pacientului puteau sa determine un alt diagnostic decât cel care a fost pus de către medicul de gardă sau să conducă la o altă conduită terapeutică, respectiv reținerea spre internare, fără măcar a audia medicul aflat de gardă în UPU, respectiv dl. dr. B. I. a cărui audiere a solicitat-o la termenul din data de 3.10.2014, în baza declarațiilor unor martori, persoane apropiate reclamantului intimat, excluzând în totalitate actele medicale depuse la dosar, reține că medicul B. I. a acționat de o manieră ilicită prin externarea pacientului.
În contextul celor expuse susține apelantul că în mod greșit a reținut prima instanță că intimatul reclamant a fost externat fără ca starea acestuia să fie ameliorată, ignorând următoarele aspecte:
- Pacientul a nesocotit indicațiile care i-au fost date de către medicul din UPU, respectiv nu s-a prezentat la S. Cugir pentru a fi supravegheat, în spitalul de domiciliu, unitate dotată cu personal medical de specialitate – medic de gardă (astfel cum i s-a recomandat prin fișa UPU nr._/2011);
- Afecțiunea de care suferă pacientul C. Z. nu era una de natură să pună viața în pericol iar o eventuală complicație, care nu putea fi în nici un caz cunoscută la prezentarea în UPU, se rezolvă de obicei într-un serviciu de chirugie, însă diagnosticul reclamantului la data de 24.09.2011 nu presupunea internarea într-o secție de chirurgie;
- Pacientul nu a necesitat în momentul consultului o intervenție chirurgicală, fapt demonstrat de rezultatul investigațiilor medicale – proba Astrup precum și toate celelalte analize aflate la dosar, care nu indică o insuficiență respiratorie;
- Conform cu standardele recunoscute de comunitatea medicală a specialității, afecțiunea cu care s-a prezentat pacientul, în raport cu starea generală constatată prin analizele medicale efectuate, se consideră o afecțiune benignă, care într-o primă fază se tratează fără proceduri chirurgicale, respectiv repaus, evitarea efortului, abandonarea fumatului și un medicament antiinflamator.
În drept invocă disp. art. 466 și urm. NCPC.
În probațiune solicită completarea probelor administrate în fața instanței de fond prin audierea martorilor B. I. și P. D., precum și efectuarea unei expertize medico legale care să stabilească dacă starea generală a reclamantului și rezultatul investigațiilor medicale efectuate, impuneau internarea acestuia în spital la data de 24.09.2011.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare la apel solicitând în principal anularea acestuia pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al apelantului iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat.
În expunerea de motive susține următoarele:
”În fapt, justițiabilul reclamant intimat - prin acțiunea formulată și depusă - a arătat faptul că, în cursul lunii septembrie 2011 (în cea de-a treia decadă), a fost dus la S. Județean de Urgență A. I. (U.P.U.) - secția urgențe - acuzând o stare acută de rău.
De asemenea, a arătat faptul că, deși justițiabilul intimat reclamant - avea o stare acută de rău, dovedită ulterior și cu înscrisuri medicale, medicul de gardă de la U.P.U A. I. - fără să-i efectueze nici un consult medical, i-a comunicat că nu are nimic și, prin urmare, nu a efectuat nici o investigație medicală și a dispus să părăsească incinta. Modul de adresare al medicului - a fost jignitor, ofensator iar „tratamentul" la care acesta l-a supus, i-a creat o adevărată problemă psihică peste care nu a trecut, nici până la timpul prezent.
După ce a fost efectiv gonit de la serviciul de primiri urgente, ulterior a fost internat la S. Județean A., constatându-se că suferă așa cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei de stări de anemie severă și de pneumotorax spontan drept.
Datorită neglijentei, a superficialității precum și a tratamentului inuman la care justițiabilul reclamant intimat a fost suspus de medicul de garda de la serviciul de primiri urgente, a avut de suferit din punct de vedere psihic, multa vreme.
În fața instanței de fond, a susținut și dovedit cu întreg ansamblul probator administrat în cauză că cele susținute în acțiunea introductivă de instanță sunt reale, că suferința fizică a fost greu de descris și de suportat dar și faptul că, modul în care partea litigantă l-a tratat a fost de o umilință extremă iar instanța de fond a apreciat, în mod corect dar și sub aspect moral faptele care sunt de netăgăduit.
De asemenea, demn de semnalat este și modul în care a înțeles - partea litigantă să se apere atât la instanța de fond cât și în fața instanței de apel. Adică, într-un mod arogant, lipsit de caracterul esenței adevărului și, mai presus de toate, lipsit de acea formă de respect față de ființa umană. Subiectivismul aprecierilor, bizareria afirmațiilor - tenta medicală obsesivă pe alocuri, o dorință nefirească de a nu-ți însuși greșeala privind comportamentul manifestat în acel moment în raport cu starea de sănătate a unui pacient cât și modul de tratare a acestuia după „consult" - ne duc cu gândul la alte timpuri când ființa umană era tratată în funcție de interes și de poziția socială, nu după gravitatea bolii.
Urât mod de apreciere și chiar nedemn pentru o unitate medicală - în aprecierea noastră.
În ceea ce privește probatoriul solicitat - în calea de atac - de partea litigantă, vă solicităm sa le respingeți ca fiind netemeinice - pe de o parte și neconcludente pe de altă parte.
Susținem prezenta solicitare, privind proba testimonială - în prisma faptului că, modul și felul în care au fost indicați martorii - în calea de atac - fără indicarea tezei probatorii și fără alte cerințe obligatorii, nu cuprind cerințele esențiale și obligatorii a prevederilor art. 194 lit. e aliniat ultim C.proc.civ. - text de lege - care prevede că în afara numelui și prenumelui martorilor, să fie indicat codul numeric personal a acestora, teza probatorie si adresa de citare completă (localitate, stradă, număr, cod poștal, județ) lipsesc elementele arătate mai sus și prin urmare, solicitarea are un caracter doar șicanator și nu concludent în deslușirea cauzei.
În ceea ce privește, proba cu expertiza medico legală, ce are grave carențe în raport cu obiectivul propus coroborat cu obiectul prezentei cauze pe de o parte precum și a faptului că și această probă a fost solicitată în apel dar și a faptului că, după 4 (patru) ani, apreciem că această probă - nu mai poate fi concludentă.
De asemenea am înțeles să invocăm și excepția prevăzută de 470 alin. 1 lit. e C.proc.civ. în sensul că lipsește semnătura reprezentantului părții litigante.
Analizând sentința apelată, considerăm că, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea, în sensul de a împiedica pe viitor repetarea unor asemenea fapte și, prin urmare, conchizând va solicit respectuos, Onorata Instanța, ca prin hotărârea ce o veți pronunța, în principal să admiteți excepția invocată iar dacă veți trece peste această excepție și veți analiza apelul vă solicităm, să respingeți apelul formulat de partea litigantă, ca fiind netemeinic și nefondat și, pe cale de consecință, să mențineți sentința apelată, ca fiind temeinică și legală.
În drept invocă prevederile art. 205 C.proc.civ și art. 470 al. 1 lit. e NCPC”
Analizând cererea vizând anularea apelului pentru neîndeplinirea prevederilor art. 470 al. 1 lit. e NCPC formulată de intimat, aceasta va fi respinsă în condițiile în care susținerile reclamantului nu au suport probator, cererea de apel depusă la f. 2-5 din prezentul dosar fiind semnată de reprezentantul apelantului și ștampilată.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile invocate se constată că apelul este fondat urmând a fi admis în sensul schimbării în totalitate a acesteia cu consecința respingerii acțiunii.
Cererea reclamantului vizează obligarea pârâtului apelant la plata daunelor morale în sumă de_ lei pentru vătămarea psihică suferită ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus de către medicul de gardă de la Serviciul Primiri Urgențe în seara zilei de 24.09.2011, greșit întemeiată în drept pe dispozițiile art. 72, 252 și 253 din NCC, aspect corect sesizat de prima instanță care a analizat acțiunea prin prisma dispozițiilor vechiului cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1000 al. 3 raportat la art. 998-999 Cod civil.
Din cuprinsul textelor de lege antemenționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, precum și condițiile speciale cerute de art. 1000 al. 3, respectiv existența raportului de prepușenie și cea a săvârșirii faptei în funcția încredințată.
Intimatul susține că prin modul în care doctorul B. I. (care era de gardă în seara zile de 24.09.2011) a acționat fără să-i efectueze nici un consult medical, comunicându-i într-un mod jignitor și ofensator să părăsească incinta, i-a cauzat un prejudiciu concretizat într-o suferință de ordin psihic și care a durat o perioadă lungă de timp.
În motivarea acțiunii mai arată că a încercat în două rânduri să obțină un punct de vedere din partea conducerii spitalului cu privire la vătămarea psihică suferită, fiind refuzat de fiecare dată (f. 5 fond).
Niciunul din motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii nu a fost dovedit, aspect de altfel reținut de prima instanță în considerentele hotărârii atacate.
Cu toate acestea, apreciind că medicul de gardă a acționat de o manieră ilicită prin diagnosticarea incorectă a reclamantului și externarea fără ca starea acestuia să fie ameliorată, reținând că a dat dovadă de neglijență și superficialitate de natură să-l afecteze psihic pe intimat, instanța de fond a dispus obligarea apelantului la plata sumei solicitate în acțiune.
Hotărârea atacată se fundamentează pe o interpretare greșită a probelor administrate în cauză și o apreciere greșită a incidenței textelor de lege care reglementează răspunderea civilă delictuală.
În acest sens, așa cum s-a arătat, pentru angajarea răspunderii delictuale se impune îndeplinirea cumulativă a sus menționatelor condiții, lipsa unui singur element nefiind de natură a atrage atare răspundere.
În speță, din documentele medicale depuse la dosar rezultă că intimatul s-a prezentat în UPU unde i s-a efectuat examenul obiectiv respectiv evaluarea ritmului cardiac, a pulsului periferic, ascultația cordului, evaluarea aspectului și percuția toracelui, toate aceste investigații alături de 12 analize de sânge, monitorizarea tensiunii arteriale, saturația O2fiind evidențiate în fișa nr._ ca durând de la ora 22.10 și până la ora 1.45 când a fost externat, timp în care i s-a administrat medicație în urma căreia durerea a cedat.
Diagnosticul stabilit de medic a fost pneumopatie acută (în observație); nevralgie intercostală, la externare fiindu-i recomandat intimatului evitarea efortului fizic, administrarea tratamentului prescris și prezentarea la Spitalului Cugir (unde acesta avea domiciliul) pentru supraveghere (f. 29-32).
Din fișa depusă la f. 30 rezultă că starea generală a reclamantului în urma investigațiilor medicale efectuate în UPU era una normală, acesta fiind motivul externării câtă vreme simptomele constatate de medic nu relevau o stare gravă de natură să impună internarea pacientului.
În apel s-a încuviințat cererea apelantului vizând audierea martorului P. D., dispunându-se respingerea cererii privind audierea medicului B. I. iar cererea vizând efectuarea expertizei, nemaifiind susținută.
Martorul audiat în cauză, de profesie medic chirurg în cadrul Spitalului de Urgență A. și care a efectuat intervenția chirurgicală cu ocazia diagnosticării intimatului ca fiind suferind de pneumotorax, a declarat că a examinat fișa de urgență care cuprindea analizele efectuate în serviciul primiri urgențe și că acestea erau normale, așa încât nu se impunea internarea în spital a pacientului.
Același martor a declarat că medicul de gardă i-a recomandat reclamantului supravegherea medicală la spitalul din localitatea de domiciliu și o reevaluare după 24 de ore care se putea efectua tot de spitalul din Cugir, fiind posibil ca pneumotoraxul să se fi instalat în timpul scurs de la plecarea pacientului în localitatea de domiciliu și revenirea acestuia a doua zi la S. din A. I. (f. 39).
A declarat de asemenea că în condițiile în care pacienții nu necesitau o internare de urgență și medicul bănuiește că ar exista riscul apariției unei afecțiuni care să necesite ulterior internarea, se recomandă supravegherea medicală într-un serviciu specializat, aspect ce presupune ca pacientul să se adreseze serviciului la care a fost trimis și să rămână acolo sub observație medicală.
În legătură cu trauma psihică la care reclamantul a făcut referire în acțiune, martorul a declarat că nu are legătură cu afecțiunea pentru care a fost tratat, recuperarea postoperatorie nefiind de durată, ca dovadă, a doua zi reclamantul a fost externat.
Raportat la diagnosticul stabilit de medicul de gardă din UPU, martorul a învederat că pneumopatia acută include și pneumotoraxul precum și alte afecțiuni și că anemia nu are nici o legătură cu această afecțiune iar în condiții de repaus și după calmante, durerea cedează și în pneumotorax.
Coroborând declarația martorului audiat în apel cu documentele medicale depuse la dosarul cauzei, nu se poate concluziona că medicul de gardă din seara zilei de 24.09.2011 a stabilit un diagnostic incorect, cum greșit reține instanța de fond, câtă vreme martorul audiat (care este o persoană avizată și ale cărei declarații nu pot fi puse la îndoială) a precizat clar că afecțiunea de care a suferit reclamantul și pentru care s-a intervenit chirurgical, face parte din grupul pneumopatiilor acute.
Prin urmare, examinările medicale efectuate reclamantului și tratamentul administrat acestuia în UPU, nu pot fi apreciate ca fiind superficiale, de natură a-i crea traume psihice, care de altfel nu au fost în nici un fel dovedite, complicația imprevizibilă intervenită ulterior prin apariția pneumotoraxului spontan, neputând fi imputată apelantului, în speță angajatului acestuia.
Pe de altă parte, din actele medicale depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond rezultă că reclamantul nu a respectat indicațiile medicului de gardă din UPU, adresându-se Spitalului Cugir doar a doua zi, când starea sănătății sale s-a înrăutățit.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale (în speță, indirectă) se relevă prin aceea că este potrivnică prevederilor legii, prin săvârșirea ei încălcându-se un drept subiectiv al altei persoane căreia îi cauzează prejudici, răspunderea comitenților pentru prepuși intervenind în ipoteza în care aceștia săvârșesc o faptă cauzatoare de prejudicii în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
În speță, raportat la considerentele ce preced, nu se poate reține că medicul B. I. a acționat ilicit prin externarea intimatului, a diagnosticului stabilit și a recomandărilor efectuate la externare.
Prin urmare, nefiind dovedită existența unei fapte ilicite, nu se poate discuta de un prejudiciu cauzat intimatului, nedovedit de altfel nici acesta cu probele administrate de reclamantul intimat.
În fine, promovarea acțiunii civile de față după doi ani și jumătate de la pretinsa săvârșire a faptei ilicite fără dovedirea intervenirii unor complicații ulterioare și mai ales fără dovedirea acelei traume de ordin psihic la care reclamantul face referire în motivarea cererii, nu face decât să accentueze convingerea instanței de apel că interesul acestuia a fost acela de a obține o sumă de bani prin invocarea unor fapte.
Concluzionând, Tribunalul apreciază că apelul de față este fondat, în baza art. 480 NCPC, urmând a fi admis în sensul schimbării în totalitate a hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și pe cale de consecință se va proceda la respingerea acțiunii cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului în sumă de 50 lei conform art. 453 NCPC reprezentând taxa judiciară de timbru dovedită prin chitanța depusă la f. 16 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul S. Județean de Urgență A. I. împotriva sentinței civile nr. 2617/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar_ și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă atacată și procedând la rejudecare:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. Z. A. împotriva pârâtului S. Județean de Urgență A. I..
Obligă reclamantul intimat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2015
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, D. M. A. |
]Red VL/Tehnored UGM/4ex/11.08.2015
J. fond S.F.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 552/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 348/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
