Anulare act. Decizia nr. 904/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 904/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 904/A/2015
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. P.
Judecător L. D. - Președinte Secția Civilă
Grefier A. V.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul F. H. împotriva deciziei civile nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații B. A. M., B. L. A..
Obiect cauză - anulare act – contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au înregistrat și s-au depus la dosar, prin Serviciul registratură, din partea intimaților, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării din 18.12.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin decizia civilă nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost respins apelul declarat de reclamantul F. H. cu domiciliul în loc Teiuș, .. 19 județul A., identificat cu BI . nr._, CNP_ împotriva Sentinței Civile nr. 116/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții BALASZ A. M., BALASZ L. A., ambii cu domiciliul în loc Teiuș, . județul A..
S-a luat act că intimații pârâți își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
„Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 749/15.04.2013 al BNP K. Marton A. sau anularea acestui contract de vânzare – cumpărare autentic motivat de mai multe împrejurări:
- că defuncta F. B. a fost lipsită de discernământ la momentul încheierii contractului
- prețul stabilit prin contract pentru imobil nu a fost plătit
- predarea imobilului de către vânzător nu a avut loc
Potrivit art. 270 alin.1 Cod procedură civilă constatările personale ale notarului, menționate într-un înscris autentic, cum sunt cele referitoare la prezenta părților, modul de identificare a acestora sau luarea consimțământului, nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
Dar, privitor la valabilitatea consimțământului, se poate face proba contrară, deoarece notarul ia act de voința părților fără a avea însă posibilitatea sa controleze în ce măsura acea voința a fost sau nu afectată de vreo cauza de nulitate absolută sau relativă.
Instanța de apel a reținut că reclamantul a invocat ca prima cauză a nulității contractului lipsa consimțământului defunctei la încheierea actului juridic.
Consimțământul este unul din elementele esențiale ale oricărui act juridic și exprimă voința persoanei la încheierea actului. Însă numai lipsa cu desăvârșire a consimțământului face ca actul astfel încheiat să fie sancționat cu nulitate absolută. Lipsa discernământului în exprimarea voinței relevă însă nu inexistența consimțământului ci un simplu viciu al acestuia deoarece, în acest caz, consimțământul există. Ne aflăm deci în fața unui viciu de consimțământ, care nu atrage decât nulitatea relativă a actului, sancțiunea nulității fiind edictată, de data aceasta în vederea protejării persoanei interesate și o atare nulitate nu poate fi invocată decât de părțile din contract.
Nici neplata prețului de către cumpărători nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare, numai vânzătorul putând cere obligarea cumpărătorului la executarea silită a obligației, invoca excepția de neexecutare a contractului ori putând să solicite rezoluțiunea contractului în condițiile prevăzute de lege pentru fiecare dintre aceste sancțiuni ale neîndeplinirii de către cumpărător a obligației de plată a prețului.
Invocarea de către reclamant a plății sultei către B. Ș. – fratele soției sale și efectuarea unor îmbunătățiri la imobil nu se poate constitui decât într-un eventual drept de creanță și care nu poate lipsi de eficacitate actul autentic de vânzare cumpărare a imobilului litigios care a fost de altfel proprietatea defunctei soți a apelatului înainte de încheierea căsătoriei.
Față de cele expuse anterior, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul F. H. împotriva Sentinței Civile nr. 116/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Intimații pârâți vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată”.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare apelantul F. H. solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea apelului și admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În motivarea contestației s-a arătat că instanța de apel, respingând apelul a omis să se pronunțe asupra motivelor I.1 și I.3 al apelului, motive de casare invocate în termenul legal, fiind incidente disp. art 503 (2) pct 3 Cod pr. civilă .
Așa cum rezultă din considerentele deciziei contestate și din hotărârea instanței de fond, în fața instanței de fond au fost dezbătute doar excepțiile, s-au pus concluzii doar pe excepții și cauza a rămas în pronunțare doar pe aceste excepții.
Instanța de apel nu a mai reținut toate motivele de apel invocate pentru a le analiza și a corobora cu sentința apelată.
Contestatorul a invocat în apel contradicția dintre motivarea sentinței instanței de fond și dispozitiv, întrucât deși a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acțiunea promovată de acesta nu a fost respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, ci ca nedovedită, ca neîntemeiată pentru că reclamantul nu a dovedit pretinsul drept de proprietate asupra imobilului. Instanța de fond nu a discutat probațiunea și nici nu a administrat vreo probă din care să rezulte că reclamantul nu a dovedit pretinsul drept de proprietate asupra imobilului.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art 503 (2) pct 2 Cod pr. civilă.
Instanța de apel a reținut că prin acțiune s-a solicitat de către reclamant constatarea nulității contractului de vânzare –cumpărare nr. 749/15.04.2013, iar în subsidiar s-a solicitat anularea acestuia.
Acțiunea reclamantului nu s-a întemeiat numai pe vicierea consimțământului vânzătoarei, așa cum a reținut instanța de apel din evidentă eroare materială, ci pe lipsa intenției conștiente de a constitui un raport juridic determinată de lipsa discernământului vânzătoarei, lipsa prețului, preț fictiv, ceea ce atrage incidența altor dispoziții legale în materie.
Prețul fictiv și neplata acestuia determină lipsa cauzei contractului, care reprezintă o nulitate absolută.
Instanța de apel a reținut că în cauză nu operează nulitatea absolută a contractului și că vicierea consimțământului duce la o nulitate relativă care nu poate fi invocată decât de către părțile contractante, la fel și în ceea ce privește fictivitatea sau neplata prețului.
Din eroare instanța de apel nu a dat eficiență calității de moștenitor a reclamantului și dispozițiilor art 1282 Cod civil, întreg patrimoniul defunctei fiind transmis către reclamant, în calitate de moștenitor legal, rezervatar și sezinar al defunctei, situație care îi conferă acesteia și calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în nulitate relativă.
Din eroare materială potrivit disp. art 503 (2) pct 2 Cod pr. civilă instanța de apel nu a observat că imobilul în litigiu reprezintă locuința familiei în sensul art 321 Cod civil, astfel că potrivit art 322 Cod civil, acest imobil nu putea fi înstrăinat fără consimțământul reclamantului.
Nu a fost răsturnată nici prezumția legală a comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, în principal pentru cotele părți de proprietate din construcție și teren dobândite ca urmare a sistării stării de indiviziune și a plății sultei de către ambii soți, dar și în ceea ce privește dobândirea imobilului prin contract de întreținere.
Tot din eroare materială instanța de apel nu a observat caracterul de bun comun al investițiilor aduse imobilului în perioada căsătoriei, care fiind efectuate de către soți, conduc la constituirea unui drept de proprietate în devălmășie și nu la un drept de creanță.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că motivele contestației în anulare sunt identice cu motivele revizuirii pe care apelantul a promovat-o împotriva aceleiași hotărâri.
S-a mai arătat că motivele invocate și care s-ar circumscrie prevederilor art. 503 alin. 2 pct. 3 Cod pr. civilă exced contestației în anulare întrucât acest text de lege nu se aplică hotărârilor pronunțate în calea de atac a apelului, chiar dacă această dispoziție legală ar fi ignorată contestația este nefondată sub acest aspect deoarece instanța de apel a răspuns tuturor motivelor de apel formulate.
În ceea ce privește celelalte motive invocate, acestea nu sunt erori materiale în sensul textului de lege, ci sunt critici aduse hotărârii pronunțate de instanța de apel privind modul în care aceasta a înțeles să dezlege aspectele deduse judecății.
De asemenea, contestatorul a invocat două aspecte noi respectiv calitatea sa de moștenitor și calitatea de locuință a familiei pentru imobilul în litigiu, aspecte pe care
nefiind invocate de către reclamant nu au putut fi nici analizate de către instanță.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca nefondată prezenta contestație în anulare pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art. 503 Cod procedură civilă, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Potrivit alin 2 hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, iar instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acestei excepții care a fost invocată, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, atunci când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen și atunci când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Dispozițiile alin 2 pct 1,2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel, care, potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs.
Conform acestor dispoziții legale rezultă că motivul cuprins la pct 3 alin 2 art 503 Cod pr. civilă, respectiv instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, nu se aplică și în cazul hotărârilor pronunțate în apel, care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs.
În analiza motivelor de apel invocate de reclamant se poate observa că acesta a adus critici soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul că instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile invocate, a lăsat cauza în pronunțare pe aceste excepții, dar a respins în totalitate acțiunea promovată de reclamant, deși aceasta avea mai multe capete de cerere care nu erau strict legate de constatarea nulității sau anularea contractului de vânzare cumpărare în litigiu.Deși în cauză excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a vizat doar aceste capete de cerere nu și celelalte capete de cerere privind dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu și investițiile efectuate la acesta, în cauză nu s-au administrat probe privind fondul acesteia.
Reclamantul apelant a criticat aceste aspecte, iar din considerentele deciziei pronunțate în apel rezultă că a fost analizată doar calitatea procesuală activă a reclamantului în promovarea acțiunii în constatarea nulității sau anularea contractului de vânzare cumpărare.
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 749/15.04.2013, în subsidiar anularea acestui contract, încheiat de defuncta sa soție cu pârâții intimați, prin care defuncta sa soție a înstrăinat pârâților imobilul casă și arător înscris în CF_ Teiuș.
-Anularea încheierii de întabulare a dreptului de proprietate a pârâților asupra acestui imobil .
-Constatarea că imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului de întreținere încheiat între defuncta sa soție și mama acesteia, anterior căsătoriei, asupra cotelor de proprietate pe care mama soției le deținea din imobil ;
-Să se constate că derularea contractul,.lui de întreținere s-a realizat și executat în timpul căsătoriei părților și că astfel reclamantul a dobândit în comun cu soția sa imobilul, respectiv cota de ½ parte din cota parte din imobil transmisă prin contractul de întreținere;
-Să se constate că reclamantul a plătit cu bani proprii sulta datorată de defuncta sa soție fratelui său pentru restul cotelor părți din imobil care nu au făcut obiectul contractului de întreținere și astfel a dobândit cota de ¼ părți din teren și 1/8 părți din construcții tot reclamantul;
-s-a solicitat să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra cotelor de proprietate dobândite de reclamant și ulterior constatarea investițiilor efectuate la imobil și instituirea unui drept de retenție asupra acestuia în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare – cumpărare reclamantul a invocat faptul că la momentul încheierii acestuia soția sa suferea de demență și prin urmare, a fost lipsită de discernământ.
Prin Încheierea pronunțată la 6.10.2014 instanța de fond a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâților, excepția inadmisibilității capetelor de cerere I, III, IV și V și excepția prematurității capătului de cerere VII și a lăsat cauza în soluționare pe aceste excepții.
Prin soluția pronunțată de instanța de fond a fost analizată natura nulității solicitată de reclamant, constatându-se că lipsa consimțământului atrage nulitatea relativă a actului, astfel că reclamantul, terț față de contractul de vânzare cumpărare nu o poate invoca.
Deși a fost soluționată numai excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție pe care instanța de fond a admis-o, a fost respinsă întreaga acțiune, deși pentru celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă au fost invocate alte excepții pe care instanța de fond nu le-a analizat.
Mai mult decât atât, în considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pe care l-a invocat, ceea ce atrage respingerea capetelor de cerere subsumate dreptului de proprietate al reclamantului, deși în prezenta cauză nu s-au administrat probe cu privire la cele susținute de reclamant în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate în cote părți asupra imobilului în litigiu. Instanța de fond a reținut că eventual reclamantul poate să aibă un drept de creanță pe care să și-l valorifice separat, deși în prezenta acțiune existau capete de cerere care tindeau spre valorificarea dreptului de creanță și pentru care pârâții au invocat lipsa calității lor procesuale pasive, excepție ce nu a mai fost analizată de instanța de fond.
Toate aceste critici, față de soluția pronunțată de instanța de fond, au fost cuprinse în motivele de apel invocate de reclamantul apelant, alături de motivele ce țineau de modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesual active a reclamantului, pentru a invoca o nulitate relativă dintr-un contract de vânzare cumpărare încheiat între defuncta sa soție și pârâți.
Instanța de apel a analizat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, natura nulităților absolute și relative, ajungând la aceeași concluzie ca și instanța de fond, dar fără a se pronunța și asupra celorlalte motive ale apelului declarat de reclamant.
Acest aspect însă nu conduce la admiterea contestației în anulare, având în vedere dispozițiile art 503 alin 3 Cod pr. civilă, prin urmare nu poate fi analizat. Atât teoria cât și practica în materie au statuat stricta interpretare a dispozițiilor 503 alin 3 Cod pr. civilă, prin care în cazul contestațiilor în anulare îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, nu pot fi invocate prevederile art 503 alin 2 pct 3 Cod pr. civilă.
Prezenta contestație în anulare este nefondată și sub aspectul existenței erorii materiale care a condus la respingerea apelului declarat, motivele invocate de către contestator vizând modalitatea în care instanța de fond, respectiv instanța de apel a înțeles să soluționeze cauza dedusă judecății.
Raportat la acțiunea promovată de către reclamant, atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat calitatea procesuală activă a reclamantului de a promova o acțiune în nulitate absolută sau în anulare a unui contract de vânzare cumpărare încheiat de defuncta sa soție, natura nulității invocate, ajungând la concluzia că este o nulitate relativă ce nu poate fi invocată de către terțul neproprietar și nesemnatar al contractului atacat.
În cadrul contestației în anulare instanța nu se poate pronunța asupra aspectelor de drept deja soluționate de instanța de apel, dând o altă interpretare unor chestiuni de drept deja soluționate.
Din expunerea motivelor contestației în anulare nu rezultă în ce constă eroarea materială a instanței de apel care a procedat la respingerea apelului declarat de către contestator, instanța de apel analizând și clarificând situațiile invocate ce țin de neplata prețului, lipsa discernământului vânzătoarei, reținând că imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a fost bunul propriu al defunctei dovedit prin înscrierile din cartea funciară.
Aceste aspecte sunt probleme de drept raportate la situația concretă a speței deduse judecății ce au fost soluționate de către instanța de apel, fără ca în cuprinsul acestora să se identifice existența unei erori materiale, care, dacă nu ar fi existat ar fi condus la o altă soluție.
Celelalte aspecte invocate în cadrul contestației în anulare privind calitatea de proprietar a reclamantului asupra imobilului în litigiu, asupra unor cote părți din acesta, raportat la sulta plătită de cei doi soți în timpul căsătoriei, precum și caracterul de bun comun și dreptul de proprietate al soților asupra investițiilor efectuate în timpul căsătoriei de către ambii soți la imobilul proprietatea numai a unuia dintre soți, sau transmiterea patrimoniului defunctului către moștenitorul legal și sezinar nu au fost analizate de instanța de fond, și nici de instanța de apel, nu au constituit motive de apel și ca atare nu pot fi reiterate în cadrul contestației în anulare.
De asemenea, teoria și practica în materie au statuat că erorile materiale în cadrul contestației în anulare sunt acele erori materiale în sensul de greșeală de natură procedurală ce constau în confundarea unor elemente sau date materiale, mențiuni greșite referitoare la incidentele procedurale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, dar care au condus la soluția pronunțată .
Având în vedere că erorile materiale invocate în cadrul contestației în anulare sunt în realitate critici aduse soluției instanței de apel și nu erori materiale în sensul art 503 Cod pr. civilă, se apreciază că nici sub acest aspect contestația în anulare nu este fondată.
În ce privește motivul privind incidența disp. art 322 cod civil pentru imobilul înstrăinat, fiind invocat aspectul că aceasta este locuința familiei instanța nu se poate pronunța în acest cadru procesual, acest motiv nefăcând obiectul unei solicitări din partea reclamantului în fața instanței de fond sau în apel.
Pentru motivele invocate prezenta contestație urmează a fi respinsă.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul acestui proces arătând că își rezervă dreptul de a le solicita ulterior, iar contestatorului nu i se cuvin.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge contestația în anulare formulată de apelantul F. H. împotriva deciziei civile nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.12.2015.
Președinte, L. P. P. | Judecător, L. D. - Președinte Secția Civilă | |
Grefier, A. V. |
Red. P.L.
Tehnored. A.V. 5 ex.
A.V. 25.02.2016
Judecători apel: I. S., L. H.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul ALBA | Expropriere. Sentința nr. 2423/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
