Reziliere contract. Decizia nr. 776/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 776/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 776/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 776/A/2015

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B. P.

Judecător I. S.

Grefier N. C.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de pârâții apelanți . –F. A., . –F. B. și Ș. S. A. SYM II, împotriva Sentinței civile 181/2015 pronunțată de Judecătoria B. în Dosar civil nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați L. M. și S. R. H., având ca obiect-reziliere contract.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. M. P. R. pentru apelanta . –F. A., av. M. U. pentru apelantele . –F. B. și Ș. S. A. S. II, av. B. R. pentru intimata L. M. și av. S. S. pentru intimatul S. R. H..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța acordă cuvântul părților în probațiune.

Av M. U. pentru apelanta . –F. B. solicită în probațiune încuviințarea efectuării unei adrese către OCPI A., prin care să se solicite a se comunica dacă pentru parcelele cuprinse în contractele de arendă încheiate între arendatori și arendași, părțile din cauza de față, s-a efectuat vreo modificare a categoriei de folosință a terenurilor.

Avocata intimatului S. R. H., av. S. S., se opune administrării acestei probe și solicită a fi respinsă ca inutilă, față de împrejurarea că, adresa nr. 3056/2014 a Primăriei R. de S. și planșele foto anexate la dosar, confirmă faptul că în prezent nu mai există cultură de viță de vie pe terenul arendat. Mai arată că scriptic nu contestă faptul că nu s-a modificat categoria de folosință a terenului, însă faptic, pe acele terenuri nu s-a mai cultivat viță de vie de mulți ani, fiind folosite ca pășunat pentru oi, iar în prezent fiind semănată lucernă.

Avocata intimatei L. M., av. B. R., arată că achiesează celor expuse de mandatara intimatului S., solicitând de asemenea ca proba să fie respinsă, de împrejurarea că din adresa Primăriei R. de S. anterior menționată rezultă fără dubiu că în prezent terenurile arendate nu mai sunt folosite conform destinației, fiindu-le schimbată destinația stabilită conform înțelegerilor părților. Mai arată că înscrisul menționat nu a fost contestat la fond de către apelantă și, deși i-a fost acordat cuvântul pe probe, acesta nu a înțelese să solicite la fond efectuarea unei astfel de adrese.

Avocatul apelantei . –F. A., av. R. P., apreciază că proba este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, solicitând a fi admisă, întrucât, schimbarea categoriei de folosință a terenurilor se face cu parcurgerea unor proceduri strict individualizate și prevăzute de lege. Faptul că la un moment dat a existat pe un teren o plantație de viță de vie iar în prezenta aceasta nu mai există nu înseamnă că s-ar fi schimbat categoria de folosință a terenului, astfel că este necesară o astfel de lămurire din partea OCPI.

Avocata intimatului S. R. H., av. S. S., învederează că terenurile au fost luate în arendă de către . de viță de vie, însă la un moment dat nu a mai dorit să folosească aceste terenuri și le-a cesionat către . rândul său le-a cesionat pârâtei Ș. S. care se ocupă cu creșterea oilor.

Av. M. U. pentru apelantele . –F. B. și Ș. S. A. S. II susține că, în opinia sa, este foarte important a se face distincție între categoria de folosință și destinația terenurilor, astfel, apreciază că este mai util a se primi un răspuns de la o autoritate competentă, cum este OCPI, care să comunice destinația actuală a terenurilor și nu este mai importat a se ține seama de o adresă comunicată de Primărie, învederând totodată că instanța de fond nu a avut la dispoziție o astfel de dovadă, tocmai de aceea apreciază utilă în faza de apel efectuarea adresei.

Avocat S. S. susține că intimatul S., în calitatea de proprietar al terenului, nu a făcut nici un demers pentru schimbarea categoriei de folosință a acestuia, însă recunoaște și nu contestă faptul că în prezent destinația terenului este alta.

Instanța, cu privire la proba privind efectuarea unei adrese către OCPI, apreciază că nu se mai impune efectuarea acesteia, motiv pentru care o respinge, față de recunoașterile proprietarului terenului referitoare la faptul că nu a făcut demersuri pentru schimbarea categoriei de folosință, iar în ce privește destinația actuală a acestuia, toate părțile din proces au recunoscut că în prezent acesta are o altă destinație decât cea inițială.

Av M. U. învederează instanței de asemenea că prin apel a solicitat și încuviințarea audierii martorilor ce nu au fost audiați la instanța de fond, respectiv numiții M. N. și L. M..

Cu privire la martorul M. N. arată că nu mai insistă în audierea acestuia, întrucât teza probatorie referitoare la acest martor a fost lămurită prin raportul de expertiză, respectiv aspectele referitoare le persoana care a semnat dovezile de înmânare a sumelor de bani cu titlu de arendă.

Astfel arată că solicită doar audierea martorului L. M., soțul reclamantei L. M., apreciind că se impune audierea acestuia având în vedere răspunsul pe care reclamanta L. M. la dat la interogator referitor la înțelegea dintre părți privind momentul plății arendei, respectiv ca aceasta să se efectueze la momentul la care se va solicita telefonic acest lucru.

Avocat S. S. susține că este inadmisibilă încuviințarea probei testimoniale, având în vedere disp. art. 315 al. 1 pct. 2 din Noul Codul de Procedură Civilă, martorul fiind rudă cu intimata L. M.. Mai susține că apelanta solicită audierea rudelor intimatei, întrucât la instanța de fond i-a fost respinsă această probă întrucât a propus ca martor un angajat al societății, și, în plus, martorul propus la acest termen este o persoană în vârstă de 90 de ani și locuiește la B.. Pentru acest motiv se opune audierii martorului și solicită respingerea probei.

Avocat B. R. solicită de asemenea respingerea probei testimoniale, susținând că martorul solicitat este o persoană în vârstă care a suferit o operație la șold fiind astfel imposibilă deplasarea acestuia la instanță. În plus, arată că este inadmisibilă o astfel de probă având în vedere că între părți există un contract de arendă în care este prevăzut modalitatea de plată a arendei, ori, peste aceste înscrisuri nu se poate solicita o probă testimonială care să combată înțelegerea părților, care de altfel nu a fost respectată de apelantă.

Avocat R. P. arată că este de acord cu proba testimonială și solicită audierea martorului, invocând în acest sens prev. art. 315 al. 2 N.C.P.Civ, arătând că se impune audierea acestuia întrucât dacă acesta s-ar prezenta în instanță și ar confirma plata arendei stabilită prin contract, ar mai rămâne doar o singură persoană care ar fi nemulțumită de nerespectarea termenelor de plată stabilite prin contract, persoană față de care s-a dovedit prin expertiza grafologică că a încercat să-și disimuleze semnătura tocmai pentru a încerca să demonstreze neexecutarea contractului.

Mandatarele intimaților avocat S. S. și avocat B. R., susțin că la alin. 2 al art. 315 din NCPCIv se menționează că pot fi ascultați ca martori și persoanele de la alin. 1, dacă părțile convin asupra acestui lucru, însă, în cazul de față intimații s-au opus audierii martorului astfel că nu sunt incidente prevederile legale invocate.

Instanța, în deliberare, respinge proba testimonială solicitată de mandatarul apelantei ., având în vedere că martorul solicitat este rudă cu intimata L. M. și față de disp. art. 315 al. 1 pct. 2 N.C.P.Civ o astfel de probă este inadmisibilă.

Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri sau probe, solicitând judecarea apelurilor.

Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța constată apelurile în stare de judecată, motiv pentru care declară închisă probațiunea și acordă cuvântul părților.

Avocat R. P., pentru apelanta . –F. A., solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate și procedând la rejudecarea cauzei să se dispună respingerea acțiunii formulată de reclamanții intimați.

Susține că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că apelanta . de arendaș, nu și-a respectat obligația contractuală privind plata arendei, acesta având în vedere că s-a făcut dovada plăților pentru arendă și a acordului părților privind termenele de plată a acesteia, fapt recunoscut în interogatoriu chiar de către reclamanta intimată L. M.. Mai arată că aceste contracte de arendă vizau în mare parte persoane vârstnice cu care s-a stabilit, verbal, modalitatea și data la care să se facă plata arendei.

Cu privire la aspectul cesiunii contractelor de arendă susține că acordul în privința cesionării și al schimbării categoriei de folosință a terenului arendat a fost dat de către arendator arendașului chiar prin contractul semnat cu . care arendatorul s-a exprimat și cu privire la schimbarea destinației terenului, motiv pentru care susține că nu se poate invoca lipsa unui astfel de acord, cesiunea fiind realizată ținându-se seama de prevederile legale în materia arendării.

Mai susține că după cesiunea contractelor de arendă, arendatorii au acceptat plățile făcute de . denunțat contractele și nu au notificat în nici un fel arendașul, astfel că, prin acceptarea plății a avut loc o ratificare a actului de cesiune, arendatorul cunoscând faptul că cesionarul este noul arendaș.

Pentru toate acestea și având în vedere și motivele de apel expuse în scris, solicită admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii.

De asemenea mandatarul apelantei . solicită admiterea și a apelurilor declarate de . –F. B. și Ș. S. A. S. II, arătând că își însușește motivele de apel arătate în scris de către acestea.

Avocat M. U., pentru apelantele . –F. B. și Ș. S. A. S. II, solicită admiterea atât a apelului declarat de . –F. B. cât și apelul declarat de Ș. S. Agrosym II și în consecință să se dispună desființarea sentinței apelate, trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond, iar în subsidiar, să se dispună rejudecarea în fond a cauzei, admiterea acțiunii reconvenționale și respingerea acțiunii principale, cu obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată.

Susține că instanța în mod greșit instanța de fond a apreciat că a fost schimbată categoria de folosință a terenului dat în arendă, întrucât lipsa plantației de viță de vie, proprietatea . cu schimbarea categoriei de folosință a terenului de vie în altă categorie, instanța ajungând la această concluzie din spusele exclusive ale reclamanților, însă în evidențele cadastrale această plantație figurează tot la categoria de folosință vie.

Mai arată că, datorită vechimii plantației de vie și a numărului mare de plante lipsă la hectar, exploatarea viei nu mai era eficientă, solul nemaifiind corespunzător pentru aceste plantații.

De asemenea, susține că, în mod greșit instanța a apreciat că solicitările din acțiunea reconvențională sunt specifice unei acțiuni în constatare și că nu a formulat nici o cerere în realizarea dreptului, opinie pe care o apreciază ca fiind total eronată având în vedere raporturile dintre părți.

Având în vedere că terenul a fost predat cesionarului, arată că nu mai putea solicita altceva decât menținerea contractelor ca fiind valabil încheiate, apreciind astfel că instanța de fond a motivat insuficient soluția pronunțată raportat la faptul că apelanta nu a arătat în ce putea să constea realizarea dreptului său, care nu mai avea calitatea de deținător a terenului și nici nu îl mai cultiva.

Mai susține că instanța de fond nu a făcut trimitere nici la plata pe care a făcut-o Ș. S. Agrosym II către reclamantul Scguster R. H., care a ratificat cesiunea de contract prin primirea contravalorii arendei de la societatea antemenționată.

Pentru toate acestea și față de motivele de apel expuse în scris și pe care le reiterează și verbal în fața instanței, solicită admiterea ambelor apeluri, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la apelul declarat de . solicită ca și acesta să fie admis pentru motivele arătate în scris.

Avocata intimatului S. R. H., av. S. S., solicită respingerea ca nefondate a celor trei apeluri declarate împotriva sentinței nr. 181/2015 a Judecătoriei B. și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.

Cu privire la solicitarea apelanților de casare cu trimitere spre rejudecare a hotărârii, susține că instanța de fond în mod întemeiat a considerat că excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes sunt întemeiate și în consecință a respins cererile reconvenționale, reclamantele reconvenționale neformulând nici o solicitare în realizarea dreptului, nejustificând nici un interes în formularea pretențiilor.

Cu privire la fondul cauzei susține că reclamantul intimat S. și-a respectat obligațiile contractuale încheiate cu pârâta apelantă . terenurile și permițând exploatarea acestora conform categoriei de folosință, însă începând cu anul 2007 nu a mai primit arenda convenită, în condițiile și termenele stabilite prin contractul de arendare.

Mai arată că, în cursul anului 2013, reclamantul intimat a aflat întâmplător că . drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de arendă către . care la rândul său a cesionat terenul pârâtei apelante Ș. S. Agrosym II, contract pe care reclamantul intimat îl apreciază ca fiind lovit de nulitate întrucât nu a fost încheiat cu acordul arendatorului și nu a fost înregistrat la Consiliul Local.

Raportat la condițiile contractului de arendare arată că plata nu a fost făcută în cadrul termenului stabilit la art. 5 alin. 3, respectiv în luna septembrie a anului în curs, toate plățile fiind făcute până în anul 2009 de către . nu mai avea calitatea de arendaș din anul 2006.

Față de cele arătate și având în vedere cele expuse în întâmpinare, motive pe care le reiterează pe larg și în fața instanței, solicită respingere apelurilor, cu obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței de la dosar.

Avocata intimatei L. M., av. B. R., solicită respingerea celor trei apeluri declarate împotriva sentinței nr. 181/2015 a Judecătoriei B., ca fiind nefondate, apreciind că în mod corect instanța de fond a dispus admiterea în întregime a acțiunii formulată de reclamanții intimați și, de asemenea, în mod corect a respins acțiunile reconvenționale formulate de pârâții apelanți, dând astfel o apreciere temeinică întregului probatoriu administrat în cauză.

Susține că reclamanții intimați și-au respectat obligațiile contractuale, însă începând cu anul 2007 nu au mai primit arenda convenită, în condițiile și la termenele stabilite în contractul de arendare; nici una dintre intimate nu a făcut dovada că le-au plătit vreo sumă de bani cu titlu de arendă pentru anii 2013 și 2014, iar de la momentul înregistrării acțiunii de față pârâta reclamantă . mai contactat reclamanții intimați, nu a mai dorit să poarte vreo discuție cu aceștia și nici nu a dorit să le achite arenda aferentă anilor 2008, 2013-2014. Mai arată că nici pârâta apelantă . făcut vreo dovadă a faptului că a achitat arenda, iar actuala utilizatoare a terenurilor Ș. S. Agrosym folosește nestingherită terenurile reclamanților intimați fără să achite vreun leu cu titlu de arendă.

Fașă de cele solicitate, mandatara intimatei susține pe larg în fața instanței motivele invocate în întâmpinare, solicitând totodată obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței de la dosar.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de față,

Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar nr._, al Judecătoriei B., formulată de reclamanții L. M. și S. R. H. împotriva pârâților . – F. A., . B. și Ș. S. „A. Sym” Întreprindere Individuală, s-a solicitat:

I. Să se dispună rezilierea contractului de arendare nr. 863/04.04.2007, înregistrat sub nr. 363/2007 la Primăria R. de S., încheiat între L. M. și .. F. A..

II. Să se dispună rezilierea contractului de arendare încheiat la data de 02.05.2007 și înregistrat la Primăria R. de S. sub nr. 939/02.05.2007 perfectat între S. R. H. și .. F. A..

III. Să se constate nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr._/11.12.2006, perfectate între .. F. A. și .. F. B., în ceea ce privește terenurile proprietatea lor, a reclamanților;

IV. Să se constate nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr. 333/2013, perfectat între .. F. B. și Ș. S. „ A. SYM „ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în ce privește terenurile proprietatea lor,a reclamanților;

V. Să fie obligată pârâta Ș. S. „A. SYM„ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ să predea subsemnaților terenurile agricole proprietatea lor, ce au făcut obiectul contractelor de arendă anterior menționate;

VI. Să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Prin acțiunile reconvenționale formulate de reclamanții reconvenționali . – F. A., . B. și Ș. S. „A. Sym” Întreprindere Individuală s-a solicitat:

-să se constate valabil încheiate contractele de arendă, contractele de cedare a contractelor de arendă și contractul de cesiune a contractelor de arendă.

Prin sentința civilă nr. 181/2015 pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă acțiunea precizată și respinse acțiunile reconvenționale.

D. consecință:

- s-a dispus rezilierea contractului de arendare nr. 863/04.04.2007, înregistrat sub nr. 363/2007 la Primăria R. de S., încheiat între L. M. și .. F. A..

- s-a dispus rezilierea contractului de arendare încheiat la data de 02.05.2007 și înregistrat la Primăria R. de S. sub nr. 939/02.05.2007 perfectat între S. R. H. și .. F. A..

-s-a constatat nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr._/11.12.2006, perfectate între .. F. A. și .. F. B., în ceea ce privește terenurile proprietatea lor, a reclamanților;

-s-a constatat nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr. 333/2013, perfectat între .. F. B. și Ș. S. „ A. SYM „ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în ce privește terenurile proprietatea lor,a reclamanților;

- s-a dispus obligarea pârâtei Ș. S. „A. SYM„ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ să predea subsemnaților terenurile agricole proprietatea lor, ce au făcut obiectul contractelor de arendă anterior menționate;

-s-a dispus obligarea pârâților . – F. A., .. – F. B. și Ș. S. „A. SYM„ Întreprindere Individuală, să plătească în solidar suma de 4.034 lei reclamantului S. R. H. și suma de 3891 lei reclamantei L. M. reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:

„1.Excepția inadmisibilității cererii în constatarea dreptului.

Prin capetele de cerere de la punctele 2-4 din Întâmpinările formulate, care au fost calificate de către pârâți ca fiind pretenții proprii față de reclamanți, se solicită instanței să constate ca fiind valabil încheiate contractele de arendă încheiate intre subsemnații si . F. A., contractul de cedare a contractelor de arenda încheiate între . F. A. si . F. B. și contractul de cesiune a contractelor de arendă încheiat între . F. B. si Ș. S. „A. SYM” I.I..

Potrivit art. 35 din NCPC: Cel care are interes poate să ceară constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

În speță, cererile reconvenționale au caracterul unor acțiuni în constatarea legalității unor convenții, fără a se solicita instanței constatarea existentei unui drept propriu al părții reclamante sau inexistenta unui drept al pârâtului.

De asemenea, reclamantele reconvenționale nu au formulat nici o solicitare în realizarea dreptului, fapt ce atrage inadmisibilitatea cererilor reconvenționale.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției.

2.Excepția lipsei de interes.

Reclamantele reconvenționale nu justifică nici un interes în formularea acestor pretenții, întrucât convențiile a căror valabilitate se solicită instanței a o constata au fost atacate de ei în prezenta cauza.

Prin urmare, ei sunt cei care au pus în discuție legalitatea si opozabilitatea acestor contracte, iar pârâtele si-au formulat apărări prin întâmpinările formulate în cauză.

Pentru aceste considerente, apreciază reclamanții că pârâtele nu justifică nici un interes în formularea unei cereri reconvenționale și solicită admiterea excepției.

3. Fondul dreptului

Reclamanții învederează că mențin ca apărări toate considerentele de fapt si de drept invocate prin cererea de chemare in judecata și în răspunsul la întâmpinare.

Raportat la dispozițiile ort. 21 indice 1 din Legea 16/1994 solicită ca instanța să rețină că pârâtele dau o interpretare greșită acestora, întrucât norma legală invocată nu distinge în ceea ce privește calitatea părților ce încheie contractul de arendare, aplicându-se deopotrivă atât persoanelor fizice cât și celor juridice, în virtutea principiului „ubi lex non distinguere, nec nos distinguere debemus”.

Pârâtele nu invocă nici o dispoziție legală expresă, care să creeze o situație derogatorie în cazul arendașilor persoane juridice. Dimpotrivă, chiar și în conținutul contractului încheiat între părți ( persoane fizice și juridice ) este inserată în art. 7,alin. 3 dispoziția în sensul că „ contractul poate fi cesionat de către ARENDATOR, cu condiția asumării drepturilor si obligațiilor din prezentul contract.

• Referitor la faptul că ei, reclamanții am acceptat plățile efectuate de .. si ca prin aceasta am fi ratificat contractul de cedare, solicitam instanței de judecata sa observe ca potrivit documentelor de plata la care am făcut referire mai sus, depuse de către pârâte pană în anul 2009, toate plățile au fost făcute de către ., deși acesta nu mai avea calitatea de arendaș din anul 2006.

În ceea ce privește susținerea reclamantelor reconvenționale în sensul că nu au atacat pană în prezent contractele, după cum au arătat și în acțiunea introductivă, ei nu au avut cunoștință de existența celor două contracte de cedare până în cursul lunii mai 2013, când în urma demersurilor efectuate la Consiliul Local R. de S. și au obținut informații în acest sens.

Pârâtele nu se pot prevala de propria culpă în neîndeplinirea obligației de notificare a lor, a reclamanților cu privire la cedarea contractelor de arendă și nici nu pot dovedi că au îndeplinit la timp obligația contractuală de plată a arendei, fapt ce rezultă chiar din actele depuse de ele la dosar. Nu trebuie neglijat nici aspectul că pentru anul 2008 nu există la dosar nici un document justificativ care să ateste plata arendei, iar pârâții, deși au fost informați despre acest aspect prin acțiunea reclamanților nu au făcut nici o dovadă contrară susținerilor lor, a reclamanților și nici nu au putut să combată aspectul invocat de ei.

În ceea ce privește susținerea că neînregistrarea contractelor de cesiune nu constituie o cauză care să conducă la anularea acestora, reamintesc faptul că această obligație este prevăzută în mod imperativ de dispozițiile art.6 alin. 1 din Legea 16/1994 si de capitolul 5 din contractul de cedare, neîndeplinirea acesteia constituind o cauză de inopozabilitate a actului fata de terți, inclusiv față de arendator.

Acceptarea plății arendei (chiar și de la o persoană străină de contractul de arendă) nu are caracterul unei ratificări a convenției de cedare, ci reprezintă o plată a folosinței terenului de către un utilizator, plată la care eram perfect îndreptățiți atâta timp cât am fost lipsiți de folosința terenului.

Societățile .. și .. fac parte din același grup de firme administrate de familia N., astfel că ei au avut întotdeauna reprezentarea faptului că plățile sunt făcute de către .. aceasta fiind singura societate cu care ei au semnat și perfectat un contract.

Pentru aceste considerente, reclamanții pârâți reconvenționali solicită respingerea cererilor reconvenționale.

În cauză au fost luate interogatorii părților și au fost efectuate câte un raport de expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj și Institutul Național de Expertize Criminalistice București pentru a se stabili dacă semnătura de pe dispoziția de plată nr. 129/11.04.2012 aparține reclamantului S. R. H., ambele instituții concluzionând că semnătura aparține acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În temeiul art. 248 C. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si de fond invocate de câtre pârți.

Astfel parata Ș. S. „A. SYM„ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarelor si excepția inadmisibilității acțiunii iar paratele . F. A. și . F. B. au invocat excepția lipsa calității de reprezentant a mandatarelor excepția inadmisibilității acțiunii, exceptia lipsei calității procesuale active de a cere anularea contractelor de cedare a contractelor de arendă încheiate între . F. A. și . F. B. și excepția insuficientei timbrări a acțiunii.

De asemenea reclamanții L. M. și S. R. H. au invocat, raportat la acțiunile reconvenționale formulata de . – F. A., .. – F. B. și Ș. S. „A. SYM„ Întreprindere Individuală, excepția inadmisibilității cererii in constatarea dreptului si excepția lipsei de interes a reclamanților reconvenționali de a formula acțiunea reconvențională.

Având în vedere faptul că au fost invocate simultan mai multe excepții, in temeiul art. 248 alin.2 C. instanța va determina ordinea de soluționare a acestora în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Referitor la acțiunea principala formulata de reclamanții L. M. și S. R. H.:

Mai întâi, referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarelor reclamanților, doamnele avocat B. R. si S. S., pârâții reclamanți reconvenționali, la termenul de judecata din data de 12.11.2013 au înțeles să renunțe la susținerea acestei excepții, dat fiind prezentarea împuternicirilor avocațiale în original semnate de câtre reclamanți.

In ceea ce privește timbrajul acțiunii principale, instanța urmează să respingă excepția insuficientei timbrări a acțiunii, având în vedere ca acesta acțiune a fost timbrata cu suma de 625 lei de reclamanții L. M. și S. R. H., in conformitate cu dispozițiile OUG nr.80/2013, art. 3 .

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților de a cere anularea contractelor de cedare a contractelor de arendă încheiate între . F. A. și . F. B. invocata de câtre pârâtele . F. A. și . F. B., instanța urmează sa o respingă având în vedere următoarele considerente:

Reclamanții au solicitat prin acțiunea introductiva de instanța în petitele 3 si 4 ca instanța să constate nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr._/11.12.2006, perfectate între .. F. A. și .. F. B., în ceea ce privește terenurile proprietatea reclamanților si sa constate nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr. 333/2013, perfectat între .. F. B. și Ș. S. „ A. SYM „ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în ce privește terenurile proprietatea reclamanților.

Nulitatea absoluta parțială a contractelor de cedare a contractelor de arendare încheiate cu fraudarea prevederilor legale poate fi invocata de câtre orice persoana care justifica un interes legitim. Or reclamanții din prezenta cauza au un interes sa ceara anularea acestora contracte care privesc terenurile proprietatea lor si sa solicite repunerea părților în situația anterioara încheierii lor.

Pe de alta parte, reclamanții solicita în primele petite ale acțiunii chiar rezilierea contractului de arendare nr. 863/04.04.2007, înregistrat sub nr. 363/2007 la Primăria R. de S., încheiat între L. M. și .. F. A. si rezilierea contractului de arendare încheiat la data de 02.05.2007 și înregistrat la Primăria R. de S. sub nr. 939/02.05.2007 perfectat între S. R. H. și .. F. A..

Or, pentru a se da eficienta hotărârii judecătorești si pentru ca acesta sa poată fi pusă în executare trebuia sa se ceara, conform principiului accesorium sequitur principale, si desființarea actelor subsecvente încheiate cu privire la terenurile proprietatea reclamanților care formează obiectul prezentului litigiu.

In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii care are la baza lipsa de interes a reclamantelor in promovarea acțiunii principale instanța apreciază că este o veritabila apărare de fond urmând să fie analizată pe fondul cauzei.

Pe fondul cauzei, instanta constata urmatoarele:

Intre reclamanta L. M.( în calitate de arendator) și pârâta .. F. A. (în calitate de arendaș) s-a încheiat contractul de arendare nr. 63/04.04.2007 înregistrat sub nr.363/2007 având ca obiect suprafața de 8 ha teren agricol, detinuta în baza titlului de proprietate nr._/1436/26.02.2003 eliberat de Comisia Județeană A., iar între reclamantul S. R. H. și pârâta .. F. A. s-a încheiat contractul de arendare înregistrat sub nr. 939/02.05.2007 la Primăria Comunei R. de S., având ca obiect suprafața de teren de 3,50 ha înscrisă în titlul de proprietate_/1434/26.02.2003 .

Durata contractelor subsemnaților a fost convenită la 40 de ani, iar arenda a fost stabilită în cantitatea de 600 kg grâu /ha .

Din materialul probator administrat in cauza reiese faptul ca reclamanții si-au îndeplinit obligațiile contractuale, predând arendașului terenurile și au permis exploatarea acestora conform categoriei de folosință, începând cu anul 2007,

Reclamanții susțin prin acțiune că nu au primit arenda convenită, în condițiile și la termenele stabilite în art.5 alin. 3 din contractul de arendare .

Referitor la aspectul plătii arendei, reclamanții arată că, nici pârâta de ordinul 1 și nici celelalte pârâte nu au făcut dovada că au plătit în favoarea acestora vreo sumă de bani cu titlu arendă pentru anii 2013, 2014. De nu exista nici la dosar o dovada a efectuării plății arendei pentru anii 2013, 2014.

Mai mult decât atât, la dosarul cauzei exista un Contract de cedare a contractelor de arendare încheiat pentru terenurile agricole având nr._/11.12.2006 prin care .. F. A. a transmis către pârâta de ordinul 2 .. F. B. drepturile si obligațiile decurgând din calitatea sa de arendaș. conform unei liste anexă la contract si de asemenea exista un contract de cedare a contractelor de arendare încheiat între .. și Ș. SIMOMA „A. SYM„ I.I., înregistrat sub nr. 333/2013 .

Din chitanțele depuse la dosarul cauzei reiese faptul ca pârâta .. F. A., în calitate de arendaș nu a respectat obligația contractuală prevăzută la art.5 alin. 1, 2 și 3 privind predarea arendei în condițiile și la termenele convenite prin contractele de arendare, constatându-se astfel nerespectarea de către arendaș a obligației stabilită în art. 4 pct. 3 din contractele de arendare, fapt care duce la rezilierea contractelor pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de câtre una dintre părți.

De asemenea, instanța observa faptul ca .. F. A. nu a respectat nici obligația inserată la art. 4 pct. 1 din contract, întrucât prin contractul de cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr._/11.12.2006 a cesionat . toate drepturile și obligațiile decurgând din contractul de arendare.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 21 indice 1 din Legea 16/1994 ( legea arendării) în vigoare la data încheierii contractului de arendare: „ cu acordul scris al arendatorului. arendașul poate să cesioneze contractul de arendare soțului. coparticipant la exploatarea agricolă sau descendenților săi care au împlinit vârsta majoratului.

Această prevedere este concordantă cu dispoziția art. 7 alin. 3 din contractul de arendă în care se arată că: „ Contractul poate fi cesionat de către arendator, cu condiția asumării drepturilor și obligațiilor din prezentul contract.”

La dosarul cauzei nu exista nici un înscris care sa facă dovada faptului ca reclamanții și-au exprimat acordul scris, în acest sens, iar legea permite să aibă calitatea de cesionar doar soțul sau descendentul major al arendașului.

Acest acord expres, prealabil al arendatorului este determinat de caracterul „ intuituu personae„ al contractului de arendare, care împiedică una dintre părți să-și transmită drepturile și obligațiile fără acordul părții cocontractante .

Art. 6 alin. 1 din Legea 16/1994 coroborat cu capitolul V din contractul de cedare prevede in mod expres faptul ca acest contract trebuie înregistrat la Consiliul Local de la locul amplasării imobilului, respectiv la Consiliul local al comunei R. de Secas, in în termen de 15 zile de la data încheierii lui dar nu exista nici o dovada a faptului ca a fost înregistrat la Consiliul local al comunei R. de S., nici în termenul de 15 zile și nici până în prezent, așa cum reiese si din adresa nr. 1226/29.05.2013, prin care Primăria Comunei R. de S. a făcut cunoscut că acest contract nu este înregistrat în evidențele instituției.

Întrucât înregistrarea la Consiliul Local este o condiție cerută „ad validitatem„ prin dispozițiile art. 6 alin. 4 din Legea 16/1994, aceeași condiție de validitate se aplică și contractului de cesionare, întrucât actul subsecvent trebuie să îmbrace,în mod obligatoriu, forma și să respecte formalitățile legale prevăzute pentru actul inițial.

După cum se poate observa, in contractul de cedare este menționată data încheierii acestuia ca fiind cea de 11.12.2006 - ori contractele de arendare ale reclamanților s-au încheiat doar în cursul anului următor - 2007 .

Raportat la data de 11.12.2006 obiectul cesiunii nu exista, întrucât imobilele lor nu erau arendate către .. F. A..

În ceea ce privește contractele de cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole dintre pârâtele . F. A. si . acestea sunt lovite de nulitate, având în vedere faptul ca cedentul nu a dobândit în mod legal drepturi prin contractele de cedare astfel ca nu putea transmite cesionarului - pârâta SUFANĂ S. „ A. SYM „ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ ceea ce nu avea în patrimoniul său .

Reclamanții au arătat faptul că nu au fost notificați niciodată despre acesta cesiune, aspect confirmat chiar prin răspunsul la interogatoriu.

Ca o consecință a faptului că în prezent terenurile proprietatea reclamanților se află în posesia, fără temei legal a pârâtei de ordinul 3 SUFANĂ S. A. SYM ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, se solicită obligarea acesteia de a le preda terenurile în deplină și liniștită folosință.

In probațiune s-a dispus și adresa nr. 3056/26.11.2014 emisa de Primăria Comunei R. de S. (fila 218) in care se arata ca pe terenul care formează obiectul contractelor de arenda nr. 863/04.04.2007, înregistrat sub nr. 363/2007 la Primăria R. de S., încheiat între L. M. și .. F. A.. si contractul de arendare încheiat la data de 02.05.2007 și înregistrat la Primăria R. de S. sub nr. 939/02.05.2007 perfectat între S. R. H. și .. F. A.. nu mai exista vita de vie din anul 2010 când s-a defrișat plantația de vita de vie si s-au scos șpalierii.

Astfel, a fost încălcata o alta obligație contractuala de câtre părți, aceea de a nu mai folosi terenurile conform destinației, fiindu-le schimbată destinația stabilita conform înțelegerii părților.

F. de cele arătate mai sus, instanța va admite acțiunea formulata de L. M., și S. R. H. si va dispune rezilierea contractului de arendare nr. 863/04.04.2007, înregistrat sub nr. 363/2007 la Primăria R. de S., încheiat între L. M. și .. F. A., rezilierea contractului de arendare încheiat la data de 02.05.2007 și înregistrat la Primăria R. de S. sub nr. 939/02.05.2007 perfectat între S. R. H. și .. F. A., va constata nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr._/11.12.2006, perfectate între .. F. A. și .. F. B., în ceea ce privește terenurile proprietatea reclamanților, va constata nulitatea parțială și inopozabilitatea Contractului de Cedare a contractelor de arendare încheiate pentru terenurile agricole nr. 333/2013, perfectat între .. F. B. și Ș. S. „ A. SYM „ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în ce privește terenurile reclamanților; v obliga pârâta Ș. S. „A. SYM„ ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ să predea reclamanților terenurile agricole proprietatea lor, ce au făcut obiectul contractelor de arendă anterior menționate.

Referitor la acțiunea reconvențională formulata de reclamanții reconvenționali . – F. A., .. – F. B. și Ș. S. „A. SYM„ Întreprindere Individuală:

In ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii in constatarea dreptului formulata de reclamanții reconvenționali . – F. A., .. – F. B. și Ș. S. „A. SYM„ Întreprindere Individuală, invocata de reclamanții L. M. și S. R. H. precum si excepția lipsei de interes a reclamanților reconvenționali de a formula acțiunea reconvenționala instanța urmează să le analizeze împreună, fiind strâns legate între ele.

Astfel, reclamanții reconvenționali solicita să se constate valabil încheiate contractele de arendă dintre .. F. A., pe de o parte și Lutch M., respectiv S. R. H., pe de altă parte; să se constate valabil încheiate contractele de cedare a contractelor de arendă intervenite între . F. A. și . F. B.; să se constate valabil încheiat contractul de cesiune a contractelor de arendă intervenite între . F. B. și Ș. S. „A. Sym” Î.I si să se dispună respingerea cererii reclamanților de a li se preda terenurile ce fac obiectul contractului de arendă

Cererile reconvenționale formulate au caracterul unor acțiuni în constatarea legalității unor convenții, fără a se solicita instanței constatarea existentei unui drept propriu al părții reclamante sau inexistenta unui drept al pârâtului iar, după cum se poate observa, reclamantele reconvenționale nu au formulat nici o solicitare în realizarea dreptului.

De asemenea, se poate observa din solicitările acestora ca reclamanții sunt cei care au pus în discuție legalitatea si opozabilitatea acestor contracte, iar pârâtele si-au formulat apărări prin întâmpinările formulate în cauză.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța urmează să admită cele doua excepții invocate de câtre reclamanții L. M., și S. R. H..

Ca urmare a admiterii acțiunii principale cat si a excepției inadmisibilității cererii în constatarea dreptului si excepției lipsei de interes a reclamanților reconvenționali de a formula acțiunea reconvențională, instanța urmează să respingă acțiunile reconvenționale formulate de către reclamanții reconvenționali . – F. A., .. – F. B. și Ș. S. „A. SYM„ Întreprindere Individuală.

In ceea ce privește cheltuielile de judecata, data fiind culpa procesuala a pârâților . – F. A., .. – F. B. și Ș. S. „A. SYM„ Întreprindere Individuală, in temeiul art. 453 alin.1 C. si 455 C., aceștia vor fi obligați să plătească in solidar suma de 4.034 lei (234 lei- taxa timbru, 2.000 lei onorariu avocat, 1.800 lei onorariu expert) reclamantului S. R. H. si suma de 3891 lei (391 lei taxa de timbru, 3.500 lei onorariu avocat) reclamantei L. M..”

Împotriva sentinței au formulat apel pârâtele .. F. A., . F. B. și Ș. S. „A. Sym II”.

În expunerea motivelor de apel formulate de către .-F. A. se aduc critici sentinței atacate în sensul că:

„Instanța de fond a admis acțiunea principală formulată de către reclamanții L. M. și S. R. H., dispunând rezilierea contractelor de arendare înregistrate la Primăria Comunei R. de S. sub numărul 363/04.04.2007, respectiv 939/02.05.2007. In același timp, a constatat nulitatea parțială și inopozabilitatea a două contracte de cedare a contractului de arendă, perfectate între subscrisa și "P." S.R.L. - F. B., respectiv între această din urmă societate și Ș. S. "AGROSYM” ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ.

Prin aceeași sentință, s-au respins acțiunile reconvenționale și s-au acordat cheltuieli de judecată, la care au fost obligate în solidar pârâtele.

În ceea ce privește executarea contractelor de arendă, instanța a reținut doar îndeplinirea, de către reclamanți, a obligației de predare a terenurilor către "J." S.R.L. - F. A., în calitate de arendaș, ceea ce a permis exploatarea acestora, începând cu anul 2007.

Referitor la obligațiile "J." S.R.L. - F. A., însă, fără a corobora ansamblul probator, Judecătoria B. a considerat că această societate, în calitate de arendaș, nu și-a respectat obligația contractuală privitoare la plata arendei. Concluzia instanței de fond este criticabilă, în condițiile în care s-a făcut dovada plăților pentru aredă, iar în privința termenelor de plată a rezultat clar un acord al părților, în favoarea arendașului:

•chiar în interogatoriul administrat îh fața instanței, reclamanta L. M. recunoaște faptul că plata arendei se facea pentm anul anterior, după ce dădea telefon la sediul societății pentru a o înștiința dacă se găsește la B. sau la R. de S. și că de relația cu societatea "J." S.R.L. - F. A. se ocupa oricum soțul acesteia, la fel cum tot el se ocupa și de încasarea banilor;

•susținerile reclamantului S. R. H. trebuie privite cu circumspecție, sub rezerva faptului că, în scopul de a demonstra o presupusă întârziere la plată, și- a modificat semnătura pe dovada primirii banilor, pentru a pretinde ulterior că nu îi aparține. Acest aspect a fost demonstrat printr-o expertiză și o contraexpertiză de specialitate grafologică, dispuse în dosar, la care însă instanța de fond nu a făcut referire în sentință;

•modificarea datei de plată a arendei se făcea la solicitarea arendatorilor persoane fizice, pentru a nu îi obliga pe aceștia la o deplasare în plus pe raza comunei R. de S. ori la J., cunoscut fiind faptul că majoritatea, persoane în vârstă, locuiau în afara județului (situație identică și în cazul reclamanților din acțiunea principală). Or, prin aceasta, societatea apelantă, de bună credință, a răspuns unor solicitări verbale ale arendatorilor, majoritatea locuind la sute de kilometri distanță. A fost, practic, răspunsul arendașului la nevoile arendatorului. Numai că în cazul reclamanților-intimați s-a dovedit că înțelegerea nevoilor lor a avut ca răspuns manifestări singulare, ale unor persoane determinate de rea-credință, așa cum s-a și demonstrat în dosar.

Pe de altă parte, sub aspectul cesiunii contractelor de arendă, raportat la care Judecătoria B. a reținut că nu există nici un înscris care să facă dovada faptului că reclamanții și-au exprimat acordul scris în acest sens, se impun următoarele precizări:

• acordul în privința cesionării contractului de arendă și al schimbării categoriei de folosință a terenului arendat a fost dat de către arendator arendașului chiar prin contractul semnat cu "J." S.R.L. - F. A. și depus la dosarul cauzei. Aceasta s-a făcut chiar dacă acordul scris și prealabil este obligatoriu doar în cazul cesionării contractului de arendă între persoane fizice, o astfel de reglementare neexistând în cazul persoanelor juridice. Articolul 5 din legea nr. 16/1991 (în vigoare la momentul încheierii contractului de arendă) prevedea la litera g) că un contract cu acest obiect „ va cuprinde alte clauze convenite de părți și permise de lege”. La articolul 21/1 se stipulează: ”cu acordul scris al arendatorului, arendașul poate să cesioneze contractul de arendare”, făcându-se o referire expresă la persoanele fizice, fără nici o interdicție însă pentru persoanele juridice. în această idee, articolul 8, alineatul 3 din contractul de arendă prevede că acesta ”poate fi cesionat unei alte persoane juridice de către arendator! arendaș, în cadrul relațiilor dintre comercianți, cu condiția asumării drepturilor și obligațiilor din pretinsul contract”.

• prin același contract, arendatorul s-a exprimat și în privința schimbării destinației terenului de către arendaș, astfel că nu se poate invoca lipsa unui astfel de acord.

•cesiunea a fost realizată ținând seama de prevederile legale în materia arendării, atât în ceea ce privește Codul civil român din 1864, reglementarea generală în materie, cât și în ceea ce privește legea specială a arendării. Legea 16/1994. Articolul de lege 21 indice 1 din Legea 16/1994, invocat de reclamanții-intimați în cererea introductivă pentru a justifica anularea contractului de arendare vizează raporturi între persoane fizice și nu raporturi între persoane juridice, așa cum este cazul de față și cum am detaliat anterior. Norma legală nu se aplică persoanelor juridice, deoarece acestea au o libertate contractuală mai mare, în virtutea aplicării regulilor aferente comerțului. Pe de altă parte, lipsa înregistrării contractelor de cesiune la unitatea administrativ-teritorială nu este considerată o lipsă a contractului care să duca la anularea acestuia. Actele comerciale ale persoanelor juridice comercianți nu necesită forma autentică și nici alte formalități pentru autenticitatea acestora.

•în aceste condiții, se impune a se ține cont și de faptul că, după cesiunea contractelor de arendă, arendatorii - reclamanții intimați - au acceptat plățile făcute de cesionarul «P.» S.R.L. — F. B., nu au denunțat contractele și nu au notificat în nici un fel arendașul - oricare ar fi fost acesta. Prin acceptarea plății a avut loc și o ratificare a actului de cesiune, arendatorul cunoscând faptul că cesionarul este noul arendaș. „

În expunerea motivelor de apel formulate de către . -F. B. se aduc critici sentinței atacate în sensul că:

„ Subscrisa . –F. B. a desfășurat și desfășoară activitate productivă în domeniul agricol. Această societate deține plantații de vita de vie în regim de proprietate atât asupra plantației, cat si asupra terenului și in regim de proprietate numai pe plantație, iar terenul este arendat de la diverse persoane fizice și juridice .

La momentul arendării terenului procedam la încheierea contractului direct cu proprietarul sau mandatarul acestuia, iar la preluarea unor contracte de arenda de la alte persoane, preluam contractul prin cesiune. Au fost însă și situații în care subscrisa a procedat la cedarea unor contracte de arenda, având în vedere faptul că în anumite zone nu se mai pretau investita și solul era necorespunzător pentru cultura vitei de vie, Acest aspect a dus la dispariția unor plantații de vita de vie.

În aceste situații, cum este situația viilor din satul Ungurei, datorită vechimii acestora și numărului mare de plante lipsă la hectar, exploatarea viei ce era proprietatea noastră, amplasată pe terenul diverselor persoane fizice nu a mai fost lucrată. Activitatea în aceste plantații nu mai era eficientă, faptul că plantația nu mai exista pe acel teren, nu înseamnă ca s-a schimbat categoria de folosință a terenului, In evidenta cadastrala aceasta plantație figurează tot la categoria de folosință vie, independent de existenta sau inexistenta plantației . În aceasta perspectiva instanța în mod greșit a apreciat ca a fost schimbată categoria de folosință a terenului dat în arenda, deoarece lipsa plantației proprietatea . –F. B. nu echivalează cu schimbarea categoriei de folosință a terenului din vie ..

Chiar dacă ideea centrala a motivării instanței de fond este aceea ca s-a schimbat categoria de folosință a terenului fără acordul proprietarului a generat soluția atacata, trebuie să arătăm că instanța a ajuns la aceasta concluzie din spusele exclusive ale reclamanților. Nu s-au administrat în acest sens nici un fel de probe și nu s-au făcut nici un fel de verificări față de situația de fapt și de drept referitoare la schimbarea categoriei de folosință a terenului arendat.

Instanța de fond apreciază ca solicitările noastre din acțiunea reconvențională sunt specifice unei acțiuni în constatare si ca nu am formulat nici o cerere în realizarea dreptului nostru. Apreciem ca aceasta opinie a instanței, emisa in motivarea soluției este total eronata din perspectiva raporturilor dintre părți.

Contractul de arenda cedat a produs efecte în sensul ca subscrisa am preluat si cultivat terenul. Am plătit unuia dintre proprietari sau reprezentanților acestora suma de bani reprezentând arenda.

În realizarea dreptului nostru, noi nu mai puteam sa solicitam altceva decât menținerea contractelor ca fiind valabil încheiate, deoarece noi nu mai dețineam terenul, îl predasem si acesta îl cultiva, astfel ca noi nu mai aveam alta solicitare in realizare dreptului de formulat. Astfel, apreciem ca instanța de fond a motivat insuficient soluția pronunțata raportat la faptul că nu a arătat în ce putea sa constea realizarea dreptului nostru, care nu mai aveam calitatea de deținător al terenului si nici nu îl mai cultivam. Mai este de menționat că in afara promovării prezentei acțiuni reclamanții parați reconvenționali nu au făcut nici un demers din care sa rezulte o altă voința decât aceea de a primi arenda pentru terenul folosit, indiferent de persoana care face plata. De altfel, e singura atitudine constanta pe care au avut-o de-a lungul timpului proprietarii de teren, de a primi arenda fără sa știe de la cine. Chiar propria atitudine a generat revolta interioară ce a fost determinantă în promovarea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar. Practic, prin atitudinea inițială, anterioara deschiderii procesului, S. R. H., a ratificat cesiunea de contract prin primirea contravalorii arendei de la Ș. S. Agrosym II. Astfel, instanța de fond, în motivarea soluției sale nu face nici o referire la aceste aspecte.

Este de remarcat și faptul că instanța de fond a apreciat atât lipsa de interes a subscrisei, cat si faptul ca nu am solicitat realizarea dreptului. În motivarea sa instanța nu face referire la dreptul a cărui realizarea nu a fost ceruta prin acțiunea reconvențională. Pornind de la acest aspect, trebuie să arătăm că drepturile conferite de contractul de arenda pentru noi erau realizate.

Din perspectiva justificării interesului în promovarea acțiunii în constatare, apreciem ca singurii care pot justifica un interes suntem noi, părțile semnatare ale contractelor ce sunt izvor al obligațiilor părților.

Prin admiterea excepțiilor, instanța nu a mai cercetat fondul acțiunii noastre, sens în care au rămas neatinse aspecte esențiale ale raporturilor dintre părți. Apreciem că excepțiile procesuale ridicate de reclamanți au fost în mod eronat admise și fără a o analiza temeinica a raportului juridic dedus judecății a rezultat și din motivarea succintă și lipsită de argumente a soluției de admitere a excepțiilor invocate de reclamant.

De asemenea, instanța de fond nu a dat eficienta juridica unor elemente probatorii care nu pot fi negate sub nici o formă. Instanța de fond nu a făcut nici o trimetre cu privire la contractul de arenda încheiat de S. R. H. cu Sufana S. Agrosim II.. De altfel, instanța de fond nu face trimitere nici la plata făcută societatea antemenționată către același reclamant. Aceeași instanța nu face nici o referire la motivul pentru care nu a apreciat asupra acestor mijloace materiale de probă. Din perspectiva celor arătate mai sus soluția instanței de fond este nemotivata pe aspecte legate de înlăturarea anumitor elemente probatorii.

De asemenea, instanța de fond a procedat la respingerea cererilor în probațiune formulate de către noi . Astfel, cu privire la proba testimoniala a lui L. M., șotul reclamantei L. M., apreciem ca instanța de fond în mod eronat a respins aceasta probă raportat la faptul ca în interogatoriul luat reclamantei L. M., în răspunsul la ultima întrebare face referire la faptul ca de toata activitatea cu arendarea terenurilor s-a ocupat șotul dânsei. Astfel, acesta cunoști cu certitudine modul în care s-a derulat prezentul contract.

De altfel, instanța putea să facă o apreciere cu privire la sinceritatea reclamanților și raportat la faptul ca S. R. H. a declarat ca nu a semnat documentele cu privire la plata arendei, iar din expertiza realizata rezulă cu certitudine ca semnătura îi aparține acestuia. Mai mult prin modul duplicitar de a încheia pe aceeași suprafața de teren un contract de arenda si cu Ș. S. Agrosym II și prin faptul că în același mod a acceptat și plăți pe terenul respectiv de la doi arendași apreciem ca este edificator raportat la cauza dedusa judecații.”

În expunerea motivelor de apel formulate de către Ș. S. „ A. SYM II „ se aduc critici sentinței atacate în sensul că:

„Subscrisa Ș. S. „ A. SYM „ desfășurăm activitate in domeniul agricol și avem o fermă mixtă, vegetală și zootehnica. Prin activitatea noastră încercăm să dăm plus valoare pentru ceea ce se obține din cultura vegetală si din zootehnie, muncind necontenit . Rezultatele muncii noastre depind de mulți factori naturali pe care noi nu îi putem influența. Astfel, câștigurile noastre sunt uneori inexistente. Cu toate acestea ne îndeplinim obligațiile de plata fata de bugetul de stat și fata de terți.

Astfel, în desfășurarea activității noastre utilizam atât terenuri pe care le-am cumpărat și sunt proprietatea noastră, cat și terenuri arendate . La momentul arendării terenului procedam la încheierea contractului direct cu proprietarul sau mandatarul acestuia, iar la preluarea unor contracte de arenda de la alte persoane, preluam contractul prin cesiune.

Subscrisa am preluat de la . –F. B. contractele de arenda si terenurile aferente pe care le-am cultivat. Mai mult, în ceea ce privește pe reclamantul parat reconvențional S. R. H. am convenit cu acesta sa lucrez terenurile preluate de la ., sens în care i-am și achitat contravaloarea arendei pe teren .Am depus în acest sens la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă fără putință de tăgadă aceste aspecte. Astfel că, relația subscrisei cu S. R. H. s-a bazat pe buna credința si pe corectitudine, dar numai in mod unilateral, din partea noastră, pentru că din cealaltă parte s-a promovat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Instanța de fond apreciază că solicitările noastre din acțiunea reconvențională sunt specifice unei acțiuni în constatare si ca nu am formulat nici o cerere in realizarea dreptului nostru . Apreciem ca aceasta opinie a instanței, emisa in motivarea soluției este total eronata din perspectiva raporturilor dintre părți.

Contractul de arenda cedat a produs efecte în sensul ca subscrisa am preluat si cultivat terenul. Am plătit deja unuia dintre proprietari sau reprezentanților acestora suma de bani reprezentând arenda.

De asemenea, instanța de fond nu a dat eficienta juridica unor elemente probatorii care nu pot fi negate sub nici o formă. Instanța de fond nu a făcut nici o trimetre cu privire la contractul de arenda încheiat de S. R. H. cu Ș. S. Agrosim II.. De altfel, instanța de fond nu face trimitere nici la plata făcută societatea antemenționată către același reclamant. Aceeași instanța nu face nici o referire la motivul pentru care nu a apreciat asupra acestor mijloace materiale de probă. Din perspectiva celor arătate mai sus soluția instanței de fond este nemotivata pe aspecte legate de înlăturarea anumitor elemente probatorii.”

Prin întâmpinarea depusă de intimata J. SRL –F. A. –fila 41- s-a solicitat admiterea apelurilor formulate.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul S. R. H.-fila 61, s-a solicitat respingerea tuturor apelurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, sub toate aspectele reținute.

Prin întâmpinarea depusă de intimata .-filiala B. –fila 80-s.a solicitat admiterea apelurilor pentru motivele invocate prin aceasta.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

Așa cum rezultă din probatoriul administrat, între intimata reclamantă L. M. –în calitatea de arendator și pârâta .-F. A. în calitatea de arendaș s-a încheiat contractul de arendă nr. 63/4.04/2007 înregistrat sub nr. 363/2007.

Obiectul acestui contract l-a constituit suprafața de 8 ha-teren agricol din T.P. nr. 19._ .

De asemenea între reclamantul S. R. H. și pâârta . –F. A. s-a încheiat contractul de arendă nr. 939/2.05.2007 având ca obiect suprafața de 3,50 ha înscris în T.P._/1434/2003.

Aceste contracte au fost încheiate pe o durată de 40 ani fiind stabilită o arendă constând în 600 Kg grâu/ha.

În data de 11.12.2006 . a încheiat contractul nr._ prin care a cedat cele două contracte de arendare în favoarea pârâtei .-filiala B..

La rândul ei, pârâta .- filiala B. a încheiat contractul nr. 333/2013 prin care a cedat aceleași contracte de arendă în favoarea pârâtei Ș. S. „ A. Sym II „.

Din analiza probatoriului administrat se constată că pârâtele nu au făcut dovada faptului că arenda, astfel cum a fost stabilită prin contracte, ar fi fost achitată pentru anii 2013 și 2014.

În cauză s-a întocmit un raport de expertiză grafologică ce stabilește semnătura reclamantului de pe Dispoziția de plată 129/11.04.2012, probă care vizează strict efectuarea unei plăți aferentă anului 2012, pentru ceilalți ani nefiind produsă nici o probă de natură a demonstra achitarea arendei.

În acest context al neîndeplinirii de către o parte( în speță pârâtele) a obligațiilor contractuale, sancțiunea ce urmează a fi aplicată este cea a rezilierii contractului în condițiile art. 4 pct. 3 din contract.

Prin urmare, criticile vizând aspectele mai sus reținute vor fi înlăturate ca nejustificate.

Analizând mai departe valabilitatea contractelor de cesiune dintre .-F. A. și .-F. B., se constată că acestea au fost încheiate cu nerespectarea disp. art. 21 ind. 1 din Legea 16/1994- cum corect a reținut instanța de fond- atâta timp cât cesiunea s-a realizat fără acordul scris al arendatorului, care nici nu a fost notificat cu privire la contractele de cesiune.

Pe de altă parte, aceste contracte nu au fost înregistrate la Consiliul Local, astfel cum prevăd disp. art. 6 al. 4 din Legea 16/1994.

De asemenea, se poate constata faptul că respectivul contract de cesiune poartă data de 11.12.2006 deși contractele de arendă au fost încheiate doar în anul 2007.

Raportat la toate aceste aspecte se apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat nulitatea acestor contracte subsecvente.

Cât privește critica potrivit căreia instanța a constatat schimbarea categoriei de folosință doar pe baza susținerilor reclamanților și acesta urmează a fi înlăturată ca nefondată.

La dosar s-a depus Adresa nr. 3056/26.11.2014 eliberată de către Primăria R. de S. care atestă faptul că terenul care formează obiectul celor două contracte de arendă nu mai este cultivat cu viță de vie din anul 2010 când plantația a fost desființată.

Sub aspectul modului de soluționare al acțiunilor reconvenționale se constată de asemenea că instanța de fond în mod corect a dat eficiență disp. art. 35 cod proc.civ.

Aceasta deoarece, după cum se poate observa, reclamanții reconvenționali au solicitat a se constat valabilitatea contractelor de arendă și cesiune, în contextul în care reclamanții au fost cei care au contestat legalitatea contractelor respective, aspecte invocate de către reclamanții reconvenționali având caracterul unor apărări și nicidecum al unei acțiuni formulate în condițiile art. 35 cod proc.civ.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază drept temeinică și legală sentința atacată, motiv pentru care în baza art. 480 cod proc.civ, apelul de față va fi respins ca nefondat.

În baza art. 453 cod proc.civ, apelanții vor fi obligați să plătească în favoarea intimatei L. M. suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în favoarea intimatului S. R. H. suma de 3.000 lei cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de pârâții . –F. A., .-F. B. și Sufană S. „ A. Sym II, împotriva Sentinței civile 181/2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ .

Obligă apelanții să plătească în favoarea intimatei L. M. suma de 3.000 lei, iar în favoarea intimatului S. R. H. suma de 3.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.

Președinte,

G. B. P.

Judecător,

I. S.

Grefier,

N. C.

Red.S.I.

Tehnored.C.N.-6exp.

19.02.2016

Judecător fond:

A. B. Brădosu

← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr....		Partaj judiciar. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul ALBA →

Reziliere contract. Decizia nr. 776/2015. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Reziliere contract. Decizia nr. 776/2015. Tribunalul ALBA