Fond funciar. Hotărâre din 09-06-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 381/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 381/A/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. I. M.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul M. O. I. și de D. O. și I. O. împotriva sentinței civile nr. 2527/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR GALDA DE JOS și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A..
Obiect cauză – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 26.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 24.02.2014, sub dosar nr._, petentul M. O. I. a chemat în judecată intimatele C. L. DE FOND FUNCIAR GALDA DE JOS și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr.993/13.05.1996 emisă de C. Județeană A. de aplicare a legii de reformă a proprietății;
- să se dispună anularea Deciziei nr.993/13.05.1996;
- să se dispună rectificarea Titlului de proprietate 7001/887/19.07.1995 în sensul radierii corecturii efectuate asupra acestuia în baza deciziei atacate;
- să se dispună obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar la predarea amplasamentului către petent;
- cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2527/2014, Judecătoria A. I. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a petentului M. O. I..
A admis excepția tardivității formulării plângerii de către petentul M. O. I. împotriva Deciziei nr.993 din 13.05.1996 emisă de către C. Județeană A. pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, excepție invocată de către intimata C. Județeană A. pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
A respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de către petentul M. O. I., domiciliat în loc. Galda de Jos, nr.83, jud. A. împotriva Deciziei nr.993 din 13.05.1996 emisă de către C. Județeană A. pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A., în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Galda de Jos, cu sediul în ., jud. A. și C. Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor A. cu sediul în mun. A.-I., Piața IIC B., nr.1, jud. A..
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a petentului M. O. I., invocată de către intimata C. Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, instanța a reținut că potrivit art.36 din Codul de Procedură Civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În cauză, instanța a constatat că petentul M. O. I. este moștenitor, în calitate de fiu a lui M. I., decedat, titular înscris în Titlul de Proprietate nr.7001/888 din 19.07.1995 cu privire la care a intervenit modificarea prin reducerea suprafeței, în baza Deciziei nr.993/13.05.1996 a Comisiei A..
Față de această situație, instanța a apreciat că toate drepturile și obligațiile titularului M. I. legate de Titlul de Proprietate nr.7001/888 din 19.07.1995, s-au transmis în patrimoniul succesorului acestuia petentul, M. O. I., și în consecință, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a petentului M. O. I..
Referitor la excepția tardivității plângerii împotriva Deciziei nr.993/13.05.1996, (astfel cum a precizat reprezentantul convențional al petentului la termenul de judecată din 06 noiembrie 2014) invocată de către intimata C. Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, instanța a reținut că potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, „Împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.”
În cauza de față, instanța a constatat că în înscrisurile anexate de către petent plângerii formulate, se regăsește adresa nr._/G/SJ/2013 din 29.08.2013 (f.8) emisă de către C. Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor prin care s-a comunicat în copie, reprezentantului convențional al petentului, la Cabinet de avocat M. U., Decizia Comisiei Județene A. de Fond Funciar nr.993/1996.
Având în vedere că adresa de comunicare a Deciziei este datată 29.08.2013, iar petentul nu a contestat această dată, chiar și având în vedere o marjă de câteva în zile în plus necesare pentru ca adresa să ajungă efectiv la destinatar, instanța a constatat, raportat la data introducerii plângerii, 24.02.2014, că termenul de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre hotărârea comisiei județene, prevăzut de art.11 al.4 din Legea nr.18/1991 pentru formularea plângerii, este în mod evident depășit.
De asemenea, instanța a reținut că petentul a depus la dosar (f.12) copie după Titlu de Proprietate nr.7001/888 pe care apare mențiunea „modificat conform deciziei nr.993/13.05.1996 a Comisiei A.. Decizia face parte din Titlu”. Ca urmare, chiar dacă petentul însuși nu a avut cunoștință despre emiterea Deciziei și despre modificarea Titlului de Proprietate în baza Deciziei în timpul cât a trăit tatăl său, aceasta nu înseamnă că tatăl său, titular al Titlului de Proprietate, nu a avut la cunoștință despre această Decizie în condițiile în care pe Titlul de Proprietate aflat în detenția familiei petentului a fost făcută modificarea de reducere a suprafeței.
Tatăl petentului, în calitate de cotitular al Titlului de Proprietate, este cel care a avut dreptul de a formula plângere împotriva Deciziei nr.993/13.05.1996, în baza art.11 al.4 din Legea nr.18/1991.
Dreptul de a formula plângere împotriva Deciziei nr.993/13.05.1996, nu mai exista în patrimoniul tatălui petentului la decesul acestuia, astfel că acest drept nu s-a transmis petentului.
Faptul că tatăl petentului nu a uzat de dreptul de a formula plângere, lăsându-l să se stingă prin expirarea acestuia, nu înseamnă că pentru petent curge un alt termen de 30 de zile pentru formularea plângerii împotriva Deciziei nr.993/13.05.1996 a Comisiei A., distinct de termenul care a curs pentru tatăl său, în timpul vieții acestuia.
Ca urmare, în baza art.11 al.4 din Legea nr.18/1991, instanța a admis excepția tardivității formulării plângerii de către petentul M. O. I. împotriva Deciziei nr. 993 din 13.05.1996 emisă de către C. Județeană A. pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, excepție invocată de către intimata C. Județeană A. pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și, în consecință, a respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de către petentul M. O. I. împotriva Deciziei nr.993 din 13.05.1996 emisă de către C. Județeană A. pentru Stabilire Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Având în vedere soluția de admitere a excepției tardivității plângerii, instanța nu a mai analizat celelalte petite ale acțiunii civile formulate de către petent.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul M. O. I., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În expunerea de motive a arătat următoarele:
Primul aspect este acela al momentului comunicării deciziei și persoana la care s-a comunicat. Nu s-a depus de către C. Județeană dovada comunicării deciziei atacate și nici modul prin care s-a făcut comunicarea – prin poștă cu scrisoare recomandată sau personal sub semnătura persoanei căreia îi era adresată.
Cea de-a doua chestiune neelucidată constă în faptul că nu se cunoaște dacă pentru modificarea titlului de proprietate s-a procedat la chemarea proprietarului cu titlul pentru a fi corectat sau acesta a fost corectat înainte de eliberarea titlului către proprietar. Esențial din punctul acesta de vedere este să se stabilească data la care a fost înmânat titlul de proprietate vreunuia dintre proprietari, față de data la care titlul de proprietate a fost corectat.
Un alt aspect deosebit de important în analiza situației dosarului și mai ales a valabilității deciziei atacate este faptul că în decizia 993/1996 se face referire la faptul că această decizie este comunicată cu M. C., care figurează în preambulul deciziei ca fiind decedată iar proprietarii care apar în titlul de proprietate sunt M. I., D. O. și I. O.. Față de aceștia din urmă, C. L. și C. Județeană trebuiau să procedeze la comunicarea actului emis.
Instanța de fond nu a procedat la analizarea situației intervenientelor în interes propriu D. O. și I. O.. Cererile de intervenție în interes propriu au o înrâurire deosebită asupra cauzei, atât din perspectiva soluționării excepției tardivității, cât și sub aspectul soluționării cauzei.
C. Județeană de Fond Funciar A. a reușit să comunice decizia defunctei M. C., decedată cu mult înainte de emiterea deciziei.
Instanța de fond împărtășește poziția exprimată de C. Județeană de Fond Funciar și de C. L. de Fond Funciar, prin care se arată că mențiunile de pe titlul de proprietate, referitoare la existența deciziei atacată sunt de natură să producă efectul de comunicare față de părți. Însă conținutul deciziei nu putea fi cunoscut ca urmare a efectuării unei mențiuni despre aceasta pe titlul de proprietate. Decizia face vorbire despre existența unui contract de vânzare – cumpărare pe suprafața de 0,15 ha. Nimeni nu cunoaște până în acest moment care este contractul de vânzare – cumpărare în discuție, cine este cumpărătorul sau cine a plătit prețul terenului respectiv.
Solicită ca instanța să dispună respingerea excepțiilor formulate prin întâmpinare raportat la următoarele aspecte:
M. O. I. justifică un interes în promovarea prezentei cauze din perspectiva faptului că din patrimoniul său au fost scoase bunuri și anume suprafața de 0,15 ha teren prin emiterea deciziei atacate.
Cu privire la excepția tardivității apreciază că se poate aprecia doar după ce pârâta dovedește modul în care a fost comunicată decizia 993/1996 și mai ales către cine a fost comunicată. În motivarea excepției tardivității se face vorbire de o însușire a deciziei prin care s-a dispus diminuarea suprafeței, însă această teorie nu scutește comisia de aplicare a Legii 18 să procedeze la efectuarea formalităților de comunicare. Nu are relevanță în cauză faptul că adresa fiului și adresa tatălui acestuia erau aceleași pentru că identitatea de adresă nu implică și comunicarea actelor către parte.
În speță este vorba de un drept patrimonial iar acțiunea aferentă acestuia este imprescriptibilă în timp.
Apreciază că adresa de comunicare a deciziei din 29.08.2013 nu este de natură să acopere obligația Comisiei Județene de Fond Funciar de a comunica această decizie la momentul emiterii ei către persoanele interesate. Chiar dacă s-a comunicat către mandatarul reclamantului decizia, acesta nu este mandatar și al intervenientelor în interes propriu.
În drept a invocat prevederile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2427/2014 au declarat apel D. O. și I. O., solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În expunerea de motive a arătat următoarele:
D. O. și I. O. sunt titulare ale dreptului de proprietate înscris în Titlul de proprietate nr. 7001/888/19.07.1995 alături de M. I..
Împreună cu M. I., fratele acestora, au moștenit de la părinți mai multe terenuri pe raza localității Galda de Jos și au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra lor. În soluționarea cererii depuse au fost eliberate Titlurile de proprietate nr. 7001/888/19.07.1995 și 7001/887/19.07.1995.
Din Titlul de proprietate 7001/888/19.07.1995 au fost scăzute 0,15 ha în baza deciziei nr. 993/13.06.1996 emisă de C. Județeană de Fond Funciar A. și s-a modificat Titlul de proprietate.
În motivarea deciziei 993/1996 se arată că se modifică decizia 4698/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar A., în sensul diminuării suprafeței de 0,15 ha din Titlul de proprietate 7001/888/19.07.1995.
Decizia vine astfel și modifică o decizie anterioară, fără a modifica anexa în baza căreia s-a dispus emiterea titlului de proprietate, ci se procedează la modificarea efectivă a titlului.
Motivarea deciziei este mai mult decât surprinzătoare și se referă la faptul că suprafața de teren diminuată a fost vândută altor persoane, însă fără a se preciza cine sunt persoanele respective și fără a se depune dovezi în acest sens.
În demersurile făcute, s-au adresat atât Comisiei Locale de Fond Funciar Galda de Jos, cât și Comisiei Județene de Fond Funciar A. pentru a le comunica dosarele de fond funciar care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate cât și la baza emiterii deciziei atacate. În răspunsurile lor, cele două entități au făcut referire la adresa comisiei locale prin care s-a solicitat diminuarea suprafeței, însă nu s-a arătat nici un document în baza căruia s-a făcut solicitarea și nici nu s-a făcut dovada celor susținute în adresa de înaintare și în decizie.
Apreciază că eliberarea deciziei cu încălcarea obligației de a verifica solicitările comisiei locale și fără a exista la dosarul de fond funciar o probă a celor susținute, determină nulitatea absolută a deciziei emise, fără existența unei motivații concrete și dovedite.
Orice deciziei a comisiei județene are la bază dosarul de fond funciar și dovezile aduse de părți pentru a susține cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Se pare că solicitarea comisiei locale în baza căreia s-a decis diminuarea suprafeței din titlul de proprietate al antecesorului lor a fost lipsită de orice mijloc de probă, fiind doar o afirmație falsă a solicitantului.
Astfel, prin decizia emisă s-a scos din patrimoniu o suprafață de teren de 0,15 ha pe care au deținut-o și pe care nu o mai dețin în prezent. Diminuarea patrimoniului prin această decizie le afectează în mod direct și această scădere a patrimoniului sub cel real le îndreptățește să procedeze la solicitarea anulării deciziei emise ca singurul mod legal de înlăturare a vătămării drepturilor lor.
Decizia 993/1996 a Comisiei de Fond Funciar A. nu le-a fost comunicată niciodată.
Au depus cererea de intervenție în interes propriu în cauză însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia în nici un fel. Apreciază că instanța ar fi trebuit în prealabil să se pronunțe pe cererea formulată măcar în principiu, anterior soluționării excepțiilor. Instanța trebuia să se pronunțe mai ales asupra efectului tardivității cu privire la acestea și nu numai la M. O. I., deoarece își urmăreau propriul interes.
În drept, art. 466 C..
Intimata C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor. (f.26)
Apelantul M. O. I. a formulat întâmpinare la apelul declarat de D. O. și I. O., prin care a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat. (f.27)
Intimata C. Comunală Galda de Jos pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare. (f.28-29)
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere poziția procesuală a părților în apel, Tribunalul constată că apelul formulat de D. O. și I. O. este fondat în limitele și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 993/1996, împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.
Textul legal menționat mai sus nu face referire la modul în care persoanele interesate au luat la cunoștință despre decizia comisiei județene, astfel că acest aspect poate rezulta din orice mijloc de probă.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, printre înscrisurile anexate de către petent plângerii formulate, se regăsește adresa nr._/G/SJ/2013 din 29.08.2013 (f.8 dosar de fond) emisă de către C. Județeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor, prin care s-a comunicat în copie, reprezentantului convențional al petentului, la Cabinet de avocat M. U., Decizia Comisiei Județene A. de Fond Funciar nr.993/1996.
Totodată, în Registrul de înregistrare a titlurilor de proprietate și de predare a acestora titularilor (f. 100 dosar de fond) este menționat și antecesorul petentului, M. I., care a semnat personal de primire. Pe acest titlu este menționat expres (f. 12 dosar de fond) că a fost „modificat conform deciziei nr. 993/13.05.1996 a Comisiei A.”.
În condițiile în care numitul M. I. nu a contestat această decizie până la data decesului său, în anul 2009 (f. 50 dosar de fond), acesta nu putea să transmită urmașilor săi un drept la acțiune care nu se mai afla în patrimoniul său la momentul decesului.
Prin urmare, soluția primei instanțe de a respinge ca tardivă acțiunea principală formulată de petentul M. O. I., este legală și temeinică.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, Tribunalul constată că prima instanță nu a pus în discuție admisibilitatea în principiu a acesteia, apreciind că se impune soluționarea cu precădere a excepțiilor invocate de intimata C. Județeană A., prin întâmpinare, și că pentru a se putea interveni într-o pricină, trebuie să fie vorba despre o cauză în curs de judecată, iar eventuala admitere a uneia dintre excepțiile peremptorii invocate prin întâmpinare va avea ca efect încheierea cursului judecății în dosar, neputând fi vorba despre o cauză în curs de judecată.
Tribunalul reține faptul că cererea de intervenție în interes propriu a fost depusă la dosarul cauzei la data de 16 mai 2014 (f. 87 dosar de fond), iar soluția în cauză a fost pronunțată la data de 6 noiembrie 2014, după aproximativ 7 luni de la formularea cererii, când instanța a respins acțiunea principală ca tardivă și a considerat că nu trebuie să se mai pronunțe asupra cererii de intervenție în interes propriu. În acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 din convenție, accesul la o instanță presupune ca aceasta să se pronunțe asupra cererilor formulate într-un litigiu, mai ales atunci când acestea nu sunt dependente de acțiunea principală (cum se întâmplă în cazul cererilor de intervenție principală).
Lăsarea ca nesoluționată a cererilor formulate de părțile care au intervenit într-un litigiu poate avea consecințe importante asupra drepturilor acestora, mai ales dacă drepturile pe care le invocă sunt supuse unor termene care nu se suspendă și nici nu se întrerup decât în cazuri expres prevăzute de lege, iar lăsarea nesoluționată a cererilor adresate unei instanță de judecată nu se numără printre aceste cazuri.
În consecință, Tribunalul urmează a respinge apelul formulat de petentul M. O. I., în privința soluției date de prima instanță cererii principale, pe care o va menține, însă va admite apelul formulat de intervenienți, iar în temeiul art. 480 alin. 3 C.p.c., va trimite cauza primei instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de intervenție în interes propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul M. O. I., împotriva sentinței civile nr. 2527/06.11.2014 a Judecătoriei A. I..
Admite apelul formulat de către D. O. și I. O., împotriva sentinței civile nr. 2527/06.11.2014 a Judecătoriei A. I..
Anulează în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce privește omisiunea instanței de a soluționa cererea de intervenție în interes propriu formulat de către D. O. și I. O. și, în consecință:
Trimite cauza spre soluționare primei instanțe, în vederea pronunțării asupra cererii de intervenție în interes propriu.
Menține dispozițiile primei instanțe în ceea ce privește modalitatea de soluționare a plângerii formulate de petentul M. O. I..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, M. I. M. | |
Grefier, A. V. |
Red. M.M.
Tehnored. A.V. 7 ex.
A.V. 09 iulie 2015
Judecător fond: G. G. - F.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1493/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 149/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
