Pretenţii. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 150/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 150/2015
Ședința publică din 16.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Judecător L. D.- Președinte Secția Civilă
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta ASOCIAȚIA C. DE animale GÂMBAȘ împotriva sentinței civile nr. 110/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA C. DE TAURINE-GÂMBAȘ și P. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr. 110/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în Dosar nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. S., și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE TAURINE GÂMBAȘ PĂGIDA, prin reprezentant legal P. M., împotriva pârâtului P. S.; S-a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA C. DE TAURINE GÂMBAȘ PĂGIDA, prin reprezentant legal P. M., împotriva pârâtei ASOCIAȚIA C. DE ANIMALE GÂMBAȘ și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 52.044,41 lei, cu titlul pretenții; a obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.151,88 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.05.2007 între reclamanta ASOCIAȚIA C. DE TAURINE GÂMBAȘ (denumită în continuare A.C.T. Gâmbaș) și Serviciul Public Administrația Patrimoniului Local Aiud s-a încheiat contractul de comodat nr.956 având ca obiect suprafața de 49,70 ha pășune situată în parcelele Între Sălcii și Păcașul M. (filele 31-32). Ulterior, prin contractul de pășunat nr.981/30.04.2009 perfectat între aceleași părți (filele 55-56) suprafața a fost diminuată la 47,25 ha, iar perioada împrumutului de folosință a fost stabilită la 5 ani. Prin acest contract reclamanta s-a obligat să accepte la pășunat și animalele persoanelor care nu sunt membrii asociațiilor de pe raza municipiului Aiud, în aceleași condiții de plată ca persoanele din asociație.
În perioada 2007-2010 reclamanta a depus la APIA –Centrul Județean A. cereri de plată pentru această suprafață, optând pentru măsurile 212 –sprijin pentru zone defavorizate (altele decât zona montană) și 214 –plăți de agromediu, în baza Planului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2012. Angajamentele asumate voluntar de către reclamantă presupuneau respectarea bunelor condiții agricole și de mediu, a cerințelor minime pe suprafața întregii exploatații și a cerințelor specifice celor 2 pachete, pe o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului.
Pe fondul unor nemulțumiri legate de modul de administrare al pășunii, respectiv de refuzul de a accepta la pășunat și animalele persoanelor care nu sunt membre ale A.C.T. Gâmbaș, pârâtul P. S. –arogându-și calitatea de președinte al asociației reclamante- a sesizat la data de 25.06.2010 Consiliul Local al municipiului Aiud, solicitând rezilierea contractului de pășunat nr.981/30.04.2009 și exprimându-și intenția de a înființa o altă asociație (filele 33-34). Sesizarea a fost discutată în ședința ordinară din data de 14.07.2010 a Consiliului Local al municipiului Aiud (filele 35-40), ședință la care au participat atât pârâtul, cât și reprezentantul legal al reclamantei, președinta P. M.. S-a opinat că rezilierea contractului nu reprezintă o soluție optimă atâta timp cât atrage pierderea subvențiilor acordate de către A.P.I.A. pentru întreținerea pășunilor, și s-a propus soluționarea pe cale amiabilă a conflictului.
La data de 29.07.2010, prin încheierea nr.18/2010 a Judecătoriei Aiud, a dobândit personalitate juridică pârâta ASOCIAȚIA C. DE ANIMALE GÂMBAȘ (denumită în continuare A.C.A. Gâmbaș), președinte fiind ales P. S. (filele 43-45). În ședința ordinară din 25.08.2010 a Consiliului Local al municipiului Aiud s-a pus din nou în discuție necesitatea respectării obligațiilor asumate prin contractul de pășunat de către reclamantă și s-a hotărât repartizarea suprafeței de pășune între cele două Asociații în funcție de numărul de animale recenzat (fila 52). Urmarea acestei decizii, la data de 30.08.2010 s-a încheiat între A.C.T. Gâmbaș și A.C.A. Gâmbaș convenția intitulată „Acord de cedare folosință” (fila 54) prin care reclamanta a cedat pârâtei folosința unei suprafețe de 23,62 ha teren din întreaga suprafață de 47,25 ha ce a făcut obiectul contractului de pășunat nr.981/30.04.2009. Acordul a fost încheiat pe perioada valabilității contractului de pășunat, și s-a stipulat obligația respectării de către ambele părți a clauzelor contractului nr.981/30.04.2009, precum și a angajamentelor obligatorii față de A.P.I.A.
La data de 15.04.2011 ambele Asociații au semnat noile contracte de pășunat cu Serviciul Public Administrația Patrimoniului Local Aiud, respectiv A.C.T. Gâmbaș actul adițional nr.1 la contractul nr.981/30.04.2009 (fila 57), prin care i s-a diminuat suprafața cedată spre folosință la 23,63 ha, iar A.C.A. Gâmbaș contractul de pășunat nr.801/2011 (filele 58-60) prin care a primit suprafața de 23,62 ha cedată de către reclamantă, și o suprafață de 7,12 ha în locul denumit Între sălcii, la fosta balastieră.
Ulterior, prin adresele nr.6654 din 31.05.2011 și nr.6654 din 08.06.2011 (filele 63 și 64) Primarul municipiului Aiud i-a pus în vedere pârâtei A.C.A. Gâmbaș, prin președintele P. S., să-și respecte obligațiile asumate prin Acordul de cedare a folosinței terenurilor încheiat cu reclamanta, respectiv să se prezinte la A.P.I.A. în vederea rectificării declarației pentru obținerea subvenției pentru suprafața de pășune ce a făcut obiectul transferului, înscopul respectării angajamentelor obligatorii față de A.P.I.A. asumate de către A.C.T. Gâmbaș. Cu toate acestea, pârâta refuză să se prezinte la A.P.I.A. –Centrul Județean A. împreună cu reprezentantul reclamantei, și cu adresa nr.7520/24.06.2011 aduce la cunoștiința Consiliului Local Aiud că A.C.A. Gâmbaș nu îndeplinește condițiile cerute de A.P.I.A. pentru măsurile de agromediu accesate de către reclamantă, astfel că au decis și au accesat o măsură tradițională, în baza contractului de pășunat nr.801/15.04.2011 (fila 65).
În ședința ordinară a Consiliului Local al municipiului Aiud din 29.06.2011, la care a participat și pârâtul P. S., acesta a confirmat că a refuzat preluarea obligațiilor de agromediu asumate de A.C.T. Gâmbaș, „pentru a nu fi tras la răspundere privind realizarea investițiilor pe pășune” (fila 70). Urmare a analizării situației create, cu adresa din 10.08.2011 (fila 71) A.C.A. Gâmbaș i se comunică împrejurarea că, deși la data de 25.05.2011 s-a convenit de către reprezentanții celor două Asociații și autoritățile publice locale respectarea obligațiilor contractuale de către ambele părți, A.C.A. Gâmbaș nu a preluat obligațiile de agromediu asumate de A.C.T. Gâmbaș, conform Acordului de cedare a folosinței semnat la data de 30.08.2010.
Procedând la controlul administrativ al dosarului reclamantei din Campania 2011, sistemul A.P.I.A. –Centrul Județean A. a generat erori prin care a atenționat că A.C.T. Gâmbaș nu-și respectase angajamentul de agromediu la parcelele 1, 3 și 5, fiind propusă pentru recuperarea sumelor necuvenite pe campaniile anterioare și reinstrumentarea dosarului aferent Campaniei 2010. Astfel, prin decizia nr._/07.02.2012, care a modificat decizia nr._ din 07.07.2011, i s-au aplicat reclamantei sancțiuni multianuale în cuantum de 14.105,34 lei, recuperate prin decizia de plată nr._/08.02.2012 (filele 5-12), fiind incidente dispozițiile art.17 lit.b din H.G.R. nr.224/2008, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art.1 pct.2 din Ordinul nr.275/2011 al MADR privind aprobarea sistemului de sancțiuni.
De asemenea, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.9450/31.05.2012 încheiat de A.P.I.A. –Centrul Județean A. (filele 27-30) s-a constatat că, urmare a declarării unor suprafețe mai mici ale parcelelor din Campania 2008, A.C.T. Gâmbaș a beneficiat în mod necuvenit de suma de 23.255,03 lei, fiind debitată cu această sumă. Ulterior, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/20.09.2012 încheiat de A.P.I.A. –Centrul Județean A. (filele 22-25) s-a constatat că A.C.T. Gâmbaș a beneficiat în mod necuvenit de suma de 14.684,04 lei, fiind debitată cu această sumă pentru nerespectarea angajamentului de agromediu pe parcelele 1,3 și 5.
A.C.T. Gâmbaș a contestat deciziile emise de APIA –Centrul Județean A., prin care a fost sancționată și i s-a impus restituirea sumelor de bani astfel cum au fost detaliate anterior, cauza făcând obiectul dosarului nr._ al Tribunalului A. –Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care prin sentința nr.7703/C./2012 acțiunea a fost respinsă. Hotărârea a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A.C.T. Gâmbaș, prin decizia nr.1939/2013 a Curții de Apel A. I.. În esență, ambele instanțe au reținut că acordul de cedare a folosinței încheiat între părți nu este opozabil A.P.I.A., pentru a opera transferul de suprafață fiind necesară fie completarea și semnarea „Declarației privind transmiterea/preluarea dreptului de proprietate/folosință asupra unei/unor parcele din declarația de suprafață pentru care s-au solicitat plăți de agromediu” de către ambii fermieri –atât cel care transmite, cât și cel care preia parcelele, fie chiar depunerea acestui Acord încheiat între părți la A.P.I.A. –Centrul Județean A..
Pe de altă parte, însă, este clară distincția făcută atât de instanța de fond, cât și de către instanța de recurs, între efectele Acordului de cedare folosință dintre părțile semnatare, și opozabilitatea acestui Acord față de A.P.I.A. Astfel, atâta timp cât Acordul de cedare folosință din data de 30.08.2010 a fost semnat și însușit de președinții aleși ai celor două Asociații și a fost încheiat cu respectarea legii, acesta este perfect valabil între părți și acestea sunt ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile pe care și le-au asumat. Din întreaga expunere a situației de fapt rezultă că singura condiție impusă de către reclamantă pentru cedarea către pârâtă a jumătate din suprafața a cărei beneficiară era A.C.T. Gâmbaș în temeiul contractului de pășunat nr.981/2009, a fost preluarea de către A.C.A. Gâmbaș, odată cu această suprafață, și a angajamentelor obligatorii față de A.P.I.A. asumate de către cedentă. În acest sens s-au purtat discuțiile atât în ședințele Consiliului Local Aiud la care reprezentanții părților au fost prezență, cât și la data semnării acordului, și ulterior, în întâlnirea din 25.05.2011.
De altfel, după semnarea la data de 15.04.2011 de către părți a contractelor de pășunat pe noile suprafețe, pârâtei i s-a atras repetat atenția, prin adresele nr.6654 din 31.05.2011 și nr.6654 din 08.06.2011 ale Primarului municipiului Aiud, că trebuie să se prezinte la A.P.I.A. –Centrul Județean A. împreună cu reprezentanta reclamantei, în vederea reglementării situației și a preluării angajamentelor asumate de către A.C.T. Gâmbaș, însă aceasta a refuzat și a decis să acceseze, în baza contractului de pășunat încheiat pe suprafața cedată de către reclamantă, o măsură tradițională, și nu să continue angajamentul de agromediu asumat de către A.C.T. Gâmbaș.
Or, atâta timp cât pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale asumate prin Acordul de cedare folosință încheiat la data de 30.08.2010 cu A.C.T. Gâmbaș, iar aceasta din urmă a fost sancționată de A.P.I.A. –Centrul Județean A. tocmai datorită conduitei culpabile a pârâtei, A.C.A. Gâmbaș trebuie să-i repare reclamantei prejudiciul cauzat, fiind întrunite toate condițiile răspunderii contractuale a acesteia, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția pârâtei. În ceea ce privește culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor de continuare a angajamentelor asumate de către reclamantă față de A.P.I.A. –Centrul Județean A., aceasta este evidentă, împrejurarea că la momentul semnării Acordului reprezentantul A.C.A. Gâmbaș nu a avut cunoștință despre obligațiile concrete asumate de către A.C.T. Gâmbaș pe măsurile accesate neputând exonera pârâta de răspundere. În realitate, din probele administrate rezultă că scopul exclusiv al semnării acestui Acord de cedare a folosinței de către pârâtă l-a constituit doar obținerea unei suprafețe de pășune ce era folosită de către reclamantă, aceasta fiind și explicația faptului că reprezentantul A.C.A. Gâmbaș nu a fost interesat de pachetele deja accesate de către reclamantă și ale căror angajamente obligatorii trebuia să le respecte odată cu preluarea suprafeței cedate. Conduita culpabilă a pârâtei rezultă și din răspunsurile la interogatoriul luat președintelui A.C.A. Gâmbaș, P. S., care contrar înscrisurilor depuse la dosar a susținut că nu a solicitat Consiliului Local Aiud rezilierea contractului de pășunat nr.981/30.04.2009, că nu a fost încunoștiințat că reclamanta depusese cereri la A.P.I.A. începând cu anul 2008, că la data semnării Acordului de cedare a folosinței deja semnase contractul de pășunat cu Primăria și depusese actele la A.P.I.A. (or aceasta s-a întâmplat după 8 luni de la încheierea Acordului!), și că nu a fost notificat legal în cursul anului 2011 pentru reglementarea situației.
Este evident că pârâta nu a dorit să-și execute obligațiile asumate prin Acordul de cedare folosință, cu diferite justificări fără relevanță juridică, iar prin conduita sa a produs reclamantei un prejudiciu în cuantum de 52.044,41 lei, reprezentând totalitatea sumelor debitate de către . Județean A. prin decizia nr._/07.02.2012, care a modificat decizia nr._ din 07.07.2011, prin decizia de plată nr._/08.02.2012, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.9450/31.05.2012, și prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/20.09.2012, cu titlul sancțiuni multianuale aplicate pentru nerespectarea angajamentelor pe agromediu.
În ceea ce-l privește pe pârâtul P. S., instanța a reținut că acesta a semnat Acordul de cedare folosință din 30.08.2010 în calitate de președinte ales al Asociației C. de Animale Gâmbaș, acționând atât în acel moment, cât și ulterior, în calitate de reprezentant al pârâtei în raporturile cu terții și în relațiile cu autoritățile locale, astfel că chemarea în judecată atât a Asociației, cât și a președintelui acesteia, personal, nu se justifică. În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. S., și va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestuia”.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta Asociația C. de Animale Gâmbaș, solicitând admiterea în tot a recursului formulat, casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei în vederea rejudecării, cu consecința respingerii acțiunii formulată ca nefondată.
În expunerea motivelor de apel se susține că:
Hotărârea dată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu a avut în vedere aspectele prezentate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei precum și actele depuse în probațiune de către reclamanta apelantă. Se mai susține că instanța de fond s-a limitat doar la analizarea din punct de vedere juridic a unui act numit „ Acord de cedare a folosinței „ fără să privească în ansamblu întreaga procedură și normele europene în ceea ce privesc posibilitatea de accesare a subvențiilor în agricultură. În situația în care există anumite norme europene ce trebuie respectate și un act semnat între părți, ne punem întrebarea care acte și legi trebuie respectate în primul rând și dacă nu cumva exista o contradicție sau o nelegalitate a actelor semnate de anumite entități juridice . Venirea în fata instanței de judecată de către o persoana juridică și invocarea unor pretenții bănești pe motivul că nu s-ar fi respectat un acord semnat între părți, acord care este în contradicție cu normele impuse de legislația europeană în materie, câștigarea unor sume de bani pe baza acestui acord în baza unei sentințe civile care s-a limitat doar la o simplă analiză a unui act, consideră că este nelegală, întrucât așa cum a și explicat și demonstrat în fața instanței de fond nu a existat posibilitatea legală a apelantei să acceseze un anumit tip de subvenție .
Consideră recurenta că hotărârea dată de către instanța de fond pune la îndoială norme europene în ceea ce privește condiția cerută în vederea accesării pachetului de subvenții „ agromediu „întrucât aceasta consideră că exista o obligativitate din partea unor părți care s-au angajat să respecte un act să încalce normele europene, dând astfel o importanta mai mare convenției dintre părți.
De asemenea consideră recurenta că instanța de fond a avut în vedere și anumite acte emise de către administrația locală, respectiv anumiți angajați ai Primăriei Municipiului Aiud, care în mod nejustificat si-au depășit atribuțiile de serviciu, și niciodată nu s-a înțeles de către reprezentantul asociației reclamante care a fost rolul acestora în actul pe baza căruia instanța de fond a dat câștig de cauză intimatei .Atâta timp, susține apelanta, cât acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu instituția administrativă, nu înțelege ce s-a dorit prin invitarea repetata a reprezentantului apelantei în biroul viceprimarului municipiului Aiud, și determinare sub orice formă să se încerce modificarea declarațiilor date la APIA în scopul obținerii de subvenții. Susține că, implicarea nejustificată a administrației locale în actele încheiate de către persoana juridică cu APIA, este abuzivă, iar toate actele emise și recomandările făcute nu au nici un suport legal astfel încât instanța de fond ar fi trebuit să înlăture toate aceste probe depuse la dosarul cauzei de către intimate . Venirea în fața instanței de judecată cu astfel de motive și acte denotă faptul că scopul intimatei era altul, respectiv acela de nerespectare a normelor impuse de către APIA, iar acest lucru era știut de către administrația locala, care prin atitudinea ei a încercat să protejeze și să avantajeze o anumita persoana juridică. În ciuda explicațiilor date de către reprezentantul apelantei, respectiv acea că nu există posibilitatea legală de a declara o anumită încărcătură de animale pe o anumita suprafață întrucât exista riscul unui control din partea instituției APIA, iar situația ar fi fost una destul de dificila, aceștia au ignorant acest lucru și au ținut expres obligativitatea ca apelanta să ducă la îndeplinire respectivul acord .
Așa cum s-a motivat în sentința atacată un prim aspect pe care l-a reținut instanța de fond a fost acela că ar fi existat o culpă contractuală între părți, culpă care după părerea recurentei, nu a existat. Apreciază că acel act de care se face vorbire nu reprezintă un contract, ci un document prin care intimata își dă acordul de a ceda o anumită suprafață de teren, având în vedere faptul că această suprafață era luată în arendare de la administrația locală, fără existența unor obligații contractuale sau de altă natură care ar fi trebuit respectate de către recurentă.
Susține recurenta că instanța de fond în mod nejustificat a apreciat că a existat o culpă a reclamantei întrucât nu s-a respectat un angajament ,angajament pe care apelanta susține că nu îl putea respecta întrucât era în contradicție cu normele impuse de APIA în vederea accesării unui anumit pachet de subvenție . Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze în primul rând aceste aspecte iar ulterior să vadă dacă acel acord a fost sau nu respectat de către recurentă și dacă a existat o rea voința din partea recurentei.
Susține recurenta că nu poate fi de acord cu obligarea la plata unor așa numite pierderi întrucât toate obligațiile au fost respectate și nu a existat nici o abatere de la contractul semnat cu proprietarul de drept al terenului. Instanța de judecata nu a avut în vedere faptul că din dosarele atașate ,și soluționate de către Tribunalul A., respectiv Curtea de Apel A. I., în care intimata s-a judecat cu APIA să demonstrate faptul că obligația de restituire a sumelor de bani vizează atât reducerea de suprafață cât și nerespectarea încărcăturii de capete de animale pe hectarul de suprafață pășunată . In acest sens apreciază apelanta că există o nerespectare de către intimată a propriilor obligații astfel încât nu poate accepta să achite o nerespectare de contract încheiat între intimată și APIA .Ba mai mult în anii anterior cedării suprafeței intimata a mai fost sancționată de către instituita care supraveghează plata subvențiilor datorită nerespectării obligațiilor, atât în ceea ce privește încărcătura de animale cât și modalitatea de întreținere a pășunii. Aceste aspecte nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, aceasta limitându-se așa cum a arătat la anumite prevederi din respectivul acord .
Totodată arată recurenta că în mod nelegal instanța de fond a considerat că exista un raport de cauzalitate între obligația de restituire a sumelor de bani și atitudinea apelantei, întrucât la momentul transferării suprafeței de teren intimata nu a adus la cunoștința APIA faptul că acesta nu mai are obligația de a încasa întreaga sumă pentru anul în care s-a încheiat transferul, și că ar trebui ca o parte din sumă să fie data către apelantă, fapt ce nu s-a întâmplat, intimata încasând întreaga sumă, iar în momentul când a observat ca nu mai încasează întreaga suma și că a fost penalizată a încercat să arunce vina pe apelantă . Consideră recurenta că se încearcă o învinovățire pe nedrept a acesteia, bazată pe un act care contravine normelor europene, motiv pentru care va solicitam să fie respinsă acțiunea formulata .
În drept recurenta a invocat art 304 cpc
Prin întâmpinare intimata Asociația C. de Taurine Gâmbaș a arătat că sentința instanței de fond, față de pretențiile deduse judecății, justificate și dovedite cu probatoriul scriptic, administrat, interogatoriul luat, este una corectă, temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii Sentinței Civile nr. 110/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosarul nr._, ca fiind corectă temeinică și legală.
Apreciază că se încearcă o critică evazivă și neargumentată a soluției instanței de fond, care a pronunțat o sentință corect argumentată și suficient de întemeiată, recurenta neargumentând în ce măsură acordul de cedare a folosinței încheiate cu intimata la 30.08.2010 - fila 54, nu generează obligații față de ambele părți contractante și semnatare, sau în ce măsură acest acord/contract contravine acelor proceduri și norme europene aferente obținerii subvențiilor în agricultură, la care recurenta face în mod repetat trimiteri, fără a se indica un număr regulament, directivă etc.
Susține intimata că în mod corect prima instanță a apreciat că pretențiile deduse judecății sunt dovedite și probate, sens în care a admis acțiunea, a constatat că pârâta ACA Gâmbaș, este în culpă în nerespectarea convenției denumite acord de cedare a folosinței încheiate cu subscrisa la 30.08.2010 - fila 54 și a obligat pârâta la plata către noi a sumelor indicate în petitul acțiunii introductive de instanță, observând că pentru pășunea dobândită în folosință gratuită, conform contractului de comodat - fila 31 - 32, de la Consiliul Local Aiud, încă din anul 2008 asociația intimată a formulat cerere de subvenție la APIA A., pe pachete de agromediu, obligatorii pe o perioadă de 5 ani.
Cu rea credință pârâtul P. S. prin cererea de la fila 33 -34, cu nr. 7901/25.06.2010 solicită Consiliului Local Aiud rezilierea contractului intimatei de pășunat. Conform procesului verbal de ședință din 25.08.2010 - fila 48 -53, Consiliul Local Aiud stabilește ca pășunea să fie împărțită între cele două asociații, cu condiția ca asociația recurentă pârâtă și pârâtul P. S. să respecte sarcinile ce grevau această pășune la APIA A.. În acest sens la data de 30.08.2010 între cele două asociații se încheie un acord de cedare a folosinței, prin care intimata s-a obligat să renunțe la aproximativ 23 ha pășune, jumătate din cea contractată inițial de la Consiliul Local Aiud, care a fost preluată de asociația recurentă, aceasta din urmă asumându-și obligația de a continua și respecta angajamentele obligatorii inițiate de intimată la APIA A., începând cu prima cerere de subvenție din anul 2008, pe pachetul de agromediu.
Acordul devine operațional începând cu anul 2011, când se și încheie, potrivit acordului, contractul de pășunat al pârâtei de la fila 58 - 60, respectiv actul nostru adițional de la fila 57. În temeiul acestor acte, adică în baza acordului din 30.08.2010 și a contractelor de pășunat din 15.04.2011, așa cum rezultă din corespondența scriptică de la fila 62 și următoarele, subscrisa asociație reclamantă și asociația recurentă pârâtă prin președinte acesteia pârâtul P. S. urma să ne prezentăm împreună la APIA A., să completăm cererile de subvenție pe anul 2011, și să semnăm declarația de transfer de suprafață, adică asociația reclamantă să rămână cu o suprafață de pășune înjumătățită de 23 de ha, iar asociația pârâtă să preia angajamentele de agromedlu inițiate de noi, angajamente ce afectau cealaltă jumătate de 23 ha de pășune.
Ori, susține intimata, pârâții refuză să mai efectueze aceste demersuri, refuză preluarea și respectarea angajamentelor de agromediu, formulează cereri la APIA pentru varianta tradițională de pășuni, situație în care APIA A. procedează la sancționarea asociației noastre, în condițiile art. 15 - art. 17 din H.G.R. nr. 224/2008, prin returnarea sumelor de bani încasate.
În fața instanțelor de contencios administrativ, din dosarul nr._, soluționat în fond prin Sent. nr. 7703/C./10.10.2012 a Tribunalului A., respectiv în recurs prin Decizia nr. 1939/06.08.2013 a Curții de Apel A. I., apreciază intimata că soluția instanței de contencios administrativ vizează doar cenzurarea legalității Deciziilor nr._/08.02.2012, nr._/07.02.2012, emise de APIA A., așa cum rezultă din petitele 2, 3 și 4 ale acțiunii în contencios, acte administrative la care am făcut referire în petitul 2.1. al acțiunii noastre din prezentul dosar.
Ori, susține intimata, în mod corect șl temeinic instanțele de contencios administrativ au împărtășit ideea că inclusiv în materia contenciosului administrativ ACA Gâmbaș are calitate procesuală pasivă, întrucât este semnatara acordului de cedare a folosinței din 30.08.2010, așa încât a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, stabilind în recurs instanța de contencios administrativ că acordul încheiat cu asociația pârâtă nu ar întruni cerințele legale pentru un transfer de suprafață, opozabil și pentru APIA A..
Asta înseamnă că acordul scris al părților nu numai că este opozabil acestora dar are putere de lege între părți în condițiile art. 969 și următoarele din vechiul codul civil.
Susține intimata că în mod corect instanța de fond a reținut că temeiul de drept al cererii introductive de instanță îmbracă forma textului art. 969, art. 970 și următoarele din vechiul cod civil, în sensul că acordul nostru din 30.08.2010 încheiat cu pârâta recurentă, are putere de lege între părți, trebuia respectat așa cum s-au angajat părțile, după cum obligațiile asumate prin acord trebuiau executate și îndeplinite cu bună credință.
Ori cum pârâții nu au respectat acordul și nu și - au îndeplinit obligațiile asumate fiind de o evidentă rea - credință, nerespectarea acestor obligații a creat în sarcina și patrimoniul asociației noastre un imens prejudiciu material și pecuniar, evaluabil la sumele de bani retrase de APIA A., sume de bani pe care le-a indicat în petitul acțiunii.
În drept intimata a invocat -art. 115 și art. 308, alin. 2 din vechiul cod de procedură civilă.
Deliberând asupra recursului, Tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin convenția denumită Acord de cedarea folosinței încheiat la data de 30.08.2010, reclamanta a cedat pârâtei recurente suprafața de 23,62 ha din terenul în suprafața totală de de 47,25 ha, care a făcut obiectul contractului de pășunat nr.981/30.04.2009, iar părțile din proces s-au obligat să respecte clauzele contractului de pășunat nr.981/30.04.2009 și angajamentele obligatorii față de APIA .
Recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care intimata a fost sancționată de APIA, prejudiciul cauzat acesteia fiind în sumă de 52.044,41 lei – contravaloare sancțiuni și beneficiu necuvenit, ca urmare a depunerii de către intimată a cererii de plată pentru suprafața de pășune diminuată .
Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.(art.969 C.Civ.).Susținerea recurentei că acel act nu este un contract, ci un document este nefondată, deoarece ambele părți și-au dat acordul pentru a constitui un raport juridic.
Deoarece convenția încheiată are putere de lege între părțile contractante și aceasta nu a fost desființată, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că Acordul de cedarea folosinței a fost semnat de ambele părți și încheiat cu respectarea legii, reclamanta și pârâta fiind ținute să îndeplinească întocmai obligațiile pe care și le-au asumat.
În dosarul de contencios administrativ nr._ , Curtea de Apel A. I. a reținut prin Decizia nr.1939/2013 că Acordul de cedarea folosinței nu este opozabil și APIA A., dar nu și față de părțile contractante. Răspunderea administrativă derivă din măsurile dispuse de către autoritățile administratiei publice în temeiul legii și este diferită de răspunderea civilă contractuală.
În consecință, recursul este nefondat, iar în baza art. art.312 al.1 cod.pr.civ. acesta va fi respins.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 al.1 cod.pr.civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 2000 lei în favoarea intimatei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat, fila 42) .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Asociația C. de Animale Gâmbaș împotriva sentinței civile nr. 110/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | Judecător, L. D. |
Grefier, F. M. Concediu medical, Semnează Grefier șef A. M. I. |
Red. C.A.S 27 Noiembrie 2015
Tehnored. C-N.-2exp.
9.12.2015
Jud.fond A. F. T.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 596/2015.... → |
|---|
