Ordin de protecţie. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.101/A/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. P.
Judecător I. S.
Grefier A. R.
P. de pe lângă tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta G. V. I. împotriva sentinței civile nr. 402/CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimatul G. N., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care. Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 402/CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de petenta G. V. I. în contradictoriu cu intimatul G. N. și, în consecință a fost emis următorul ordin de protecție conform art. 31 din Legea 217/2013:
- obligarea intimatului la evacuarea din locuința situata in A.-I., ., nr. 8, jud. A. pe o durată de 2 luni.
- obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de petenta pe o durată de 2 luni.
- obligarea intimatului la păstrarea unei distante minime de 5 m față de locuința petentei din A.-I., ., nr. 28, jud. A. si fata de locul de munca al acesteia din A.-I., ., nr. 1B, jud. A. pe o durată de 2 luni.
- s-a interzis intimatului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod, cu petenta, pe o durată de 2 luni.
- s-a dispus ca restrictiile de mai sus impuse intimatului sa nu afecteze relatia sa cu minorul G. I. si dreptul acestuia de a mentine legaturi personale, inclusiv telefonic, prin vizite la domiciliul minorului sau prin preluarea acestuia de la domiciliu.
- s-a respins în rest cererea reclamantei.
Hotărâre constituie ordin de protecție și se pune în executare de îndată, sub supravegherea poliției.
În baza art. 31 din Legea nr. 217/2003 a dispus comunicarea de îndată a unui exemplar al ordinului de protecție Politiei Municipiului A.-I..
Onorariul in suma de 300 lei pentru D-na M. M., avocatul desemnat din oficiu al intimatului, să fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei
Obligarea intimatul la plata sumei de 300 lei reprezentand onorariul avocatului desemnat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata din partea reclamantei.
Pentru a emite acest ordin de protecție prima instanță a reținut următoarele:
În fapt,părțile sunt căsătorite din anul 2001 și locuiesc împreună cu fiul acestora G. I., născut la data de 28.03.2003, în imobilul situat administrativ în A.-I., ., nr. 28, jud. A., coproprietatea soților si a numitei L. V., potrivit extrasului CF de la fila 15 depusa la dosar.
În cursul lunii ianuarie 2015, petenta a introdus la Judecătoria A.-I. o acțiune de divorț, precum si cererea dedusa prezentei judecati, de emitere a ordinului de protectie împotriva pârâtului, motivând că acesta este agresiv fizic si verbal, provocând scandal in familie, adresând amenintări grave, injurii si cuvinte calomnioase la adresa reclamantei.
Petenta a depus la dosar copia certificatului medico-legal nr. 3000/1A/881 din 05.11.2014, potrivit caruia petenta prezenta semne de leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente si care pot data din 05.11.2014(fl. 11).
De asemenea, petenta a mai depus in copie ordonanta de clasare nr. 4483/P/2014 a procurorului din cadrul Judecatoriei A.-I., ca urmare a retragerii plangerii penale formulate impotriva intimatului pentru savârsirea infractiunilor de violenta in familie, distrugere si amenințare, precum si o noua plângere penala inregistrata la data de 20.01.2015 de aceeasi petenta impotriva intimatului pentru infractiunile de violenta in familie si amenintare (fl. 16, 17).
Sustinerile petentei referitoare la agresiunile fizice si verbale exercitate de intimat au fost confirmate de martorii audiati in cauza.
Astfel, din depozitiile martorilor C. C. G., C. D. N. si L. V. rezulta ca, pe fondul infidelitatii petentei, in data de 04.11.2014 s-a petrecut primul incident mai grav dintre parti, intimatul lovind-o pe petenta in zona feței si strângând-o de gât, astfel incat petenta a fost nevoita sa solicite ajutorul martorului C. D. N. de teama ca intimatul o omoara si mai apoi s-a refugiat locuinta martorilor din cauza fricii inspirate de intimat.
Un al doilea incident a avut loc in ianuarie 2015, cand intimatul a amenintat-o cu moartea pe reclamanta, a strans-o de gat si a imobilizat-o cu genunchii pe piept, mama reclamantei, martora L. V., solicitand prezenta martorului C. D. N. la domiciliul partilor si sugerand petentei sa plece la un unchi, iar de la această dată, petenta locuieste impreuna cu martorii C..
Martora L. V. a mai aratat ca l-a auzit pe intimat adresandu-i petentei injuraturi si expresii precum :Ar fi bine sa mori!, Ii va face viata un chin!, si chiar daca era dispus spre o impacare, el era cel care initia apoi certurile, spunand ca nu se poate abtine si ca nu poate uita ce i-a facut petenta. M. parte dintre certurile dintre parti au avut loc in prezenta minorului, si tot fata de acesta, intimatul a amenintat ca se sinucide si a lasat un bilet de adio, aspect care l-a speriat foarte tare pe copil.
Despre actele de agresiune petenta s-a plâns si fata de superiorul ierarhic al intimatului, martorul Tocanel I., precum si martorilor Z. I. si T. I. I., care sunt prieteni de familie.
Potrivit art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Potrivit art. 3 din lege, violența în familie este definită ca fiind orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale. În continuare art. 4 enumeră cu titlu exemplificativ formele sub care se manifestă violența în familie.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, care releva acte de violenta fizica si psihica exercitate in mod repetat de intimat dupa confirmarea suspiciunilor sale cu privire la infidelitatea petentei, si care afecteaza mai cu seama stabilitatea emotionala a copilului lor minor, in prezenta caruia se produc scandalurile, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecție.
Instanta a dispus masurile solicitate la pct. 8 din cerere pe o durata de 2 luni, pe care o apreciaza suficienta pentru ca intimatul sa constientizeze gravitatea faptelor sale si ca violenta nu constituie solutia pentru rezolvarea impasului in care se afla familia sa. De asemenea, dat fiind ca minorul locuieste in prezent impreuna cu petenta,dar este foarte apropiat de intimat (chiar dormind cu el in pat din vara anului 2014 ), pentru asigurarea interesului superior al acestuia, instanta va dispune ca restrictiile impuse intimatului sa nu afecteze relatia parintelui cu minorul si dreptul acestuia de a mentine legaturi personale, inclusiv telefonic, prin vizite la domiciliul minorului sau prin preluarea acestuia de la domiciliu.
A respins capatul de cerere privind obligarea intimatului la a urma consiliere psihologica sau tratamente recomandate de specialisti, apreciind ca nu se impune aceasta masura, comportamentul intimatului nefiind urmarea unui dezechilibru psihic, ci a infidelitatii petentei fata de persoana intimatului si avand in considerare profesia acestuia.
In conformitate cu prevederile art. 452, 453 C.pr.civ., a obligat intimatul sa plateasca statului cheltuieli de judecata incuantum de 300 lei, reprezentand onorariul avocatului desemnat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Impotriva acestui ordin de protecție a formulat apel petenta G. V. I., solicitând schimbarea în parte a acestuia în sensul admiterii în tot a cererii formulate de petentă, în sensul emiterii unui ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni, cu obligarea la consiliere psihologică de specialitate și înlăturarea programului de legături personale ale pârâtului cu minorul.
Hotărârea apelată este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie pentru faptul ca instanța de judecata având in vedere starea de fapt care a fost dovedita in cauza si starea de drept nu a dispus admiterea in integralitate a ordinului de protecție .
Din probatoriul administrat in cauza a rezultat indiscutabil ca apelanta a fost si este in continuare supusă unor violente verbale, fizice, psihologice si sexuale greu de imaginat cu atât mai mult cu cat paratul are calitatea de preot, calitate care impunea o conduită exemplară in societate si in primul rând in familie.
In primul rând menționează faptul ca se cădea ca ordinul de protecție sa fie emis pentru intervalul de 6 luni având in vedere traumele la care este supusa apelanta, fiul părtilor si mama apelantei.
MAI MULT DECÂT ATAT HOTĂRÂREA INSTANȚEI DE FOND ESTE CONTRADICTORIE ÎNTRUCÂT OBLIGA PE PARAT SA PĂSTREZE O DISTANTA MINIMA PE 5 M F. DE LOCUINȚA APELANTEI DAR permite INTIMATULUI SA MENȚINĂ LEGATURI CU MINORUL PRIN VIZITE LA DOMICILIUL MINORULUI SAU PRIN PRELUAREA ACESTUIA DE LA DOMICILIU .
Este imposibil ca paratul sa viziteze minorul la domiciliu atât timp cat are obligația de a păstra distanta minima de 5 m fata de locuința apelantei.
Instanța de judecata nu a fost investita cu stabilirea de legături ale intimatului cu minorul, legături care oricum puteau sa existe întrucât minorul are vârsta de 12 ani, si in toata aceasta perioada critica acesta a păstrat legăturile cu tatăl, mama manifestând buna credința in acest sens cu toate ca intimatul a ABUZAT de bunătatea apelantei si de relația cu minorul si cu toate ca nu l-a menajat niciodată pe minor de scandalurile făcute, a ajuns pana chiar l-a determinat pe acesta sa scrie o declarație pe care a folosit-o in fata instanței de judecata . Oricum cele menționate in cuprinsul declarației de către minor sunt contrazise de declarațiile martorilor de la dosar si de faptele intimatului. Intimatul este indiferent la sensibilitatea minorului care este afectat de cele întâmplate intre părți si nu face altceva decât sa creeze presiuni psihice si asupra minorului făcând referiri la adresa apelantei ( cum ca ea este de vina pentru tot ceea ce se întâmplă), aspecte care îl afectează pe minor.
Durata de 2 luni pe care a stabilit-o instanța de judecata este foarte scurta si este nejustificata raportat la comportamentul agresiv al intimatului. S-a apreciat ca termenul de 2 luni este suficient pentru ca intimatul sa conștientizeze gravitatea faptelor sale si ca violenta nu constituie soluția pentru rezolvarea impasului in care se afla familia s-a. Important este faptul ca ordinul de protecție așa cum este reglementat de Legea 217/2003 nu se emite pentru ca agresorul sa conștientizeze faptele sale ci pentru protecția victimei. Având in vedere ca instanța de judecata a reținut ca s-a probat faptul că - intimatul a amenințat-o pe apelanta cu moartea; ca aceasta s-a refugiat de frica la un unchi; ca intimatul a făcut afirmațiile " ar fi bine sa mori", " ii va face viata un chin", faptul ca acesta iniția certurile, faptul ca in prezenta minorului provoca scandaluri si ca a amenințat in prezenta lui ca se sinucide si a lăsat si un bilet de adio, aspect care l-a speriat foarte tare pe minor, este de neexplicat interdicția aplicata doar pentru intervalul scurt de 2 luni . Apelanta nu doar ca este foarte speriata de parat ci nu mai umbla singura, fiind însoțită tot timpul de cineva uitându-se peste umăr sa nu cumva sa o urmărească intimatul. Instanța nu a observat faptul ca la începutul lunii noiembrie 2014 a avut loc acel eveniment traumatizant pentru apelanta iar DUPA ALTE DOUA LUNI SI J. A AVUT LOC UN ALT EVENIMENT DE O AGRESIVITATE DEOSEBITA. Si in intervalul noiembrie 2014 - ianuarie 2015 au continuat agresiunile in formele prezentate de martori doar ca au fost doua episoade marcante la un interval de 2 luni si jumătate. Episodul al doilea de agresivitate periculoasa pentru apelanta a avut loc după ce intimatul A J. PE C. IN F. PROTOPOPULUI CA NU O VA MAI AGRESA NICIODATĂ PE APELANTA, aspect care pentru intimat nu a ÎNSEMNAT nimic. Având in vedere acestea apare ca neîntemeiată hotărârea de a emite ordinul doar pentru 2 luni, termenul de 6 luni solicitat de către apelanta fiind justificat.
Daca instanța aprecia ca exista posibilitatea ca intimatul sa își revizuiască comportamentul trebuia sa aibă in vedere ca acesta putea sa ceara potrivit art. 34 din lege revocarea ordinului si aceasta daca exista indicii temeinice ca agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violentei sau pentru familia acesteia. Nu înțelege care este indiciul care a dus la emiterea ordinului doar pentru 2 luni. Instanța in cazul de fata se pare ca mai mult îl protejaza pe agresor si nu pe victima gândindu-se ca acesta va conștientiza faptele comise, dar întrebarea este daca nu le conștientizează ce se întâmpla . Cu siguranța răspunsul este ca apelanta poate sa formuleze o alta cerere pentru emiterea ordinului de protecție dar fără a se analiza greutățile formulării cererii, probării pericolului intrucât intimatul se ferea ca reacțiile sa ii fie văzute de alte persoane, costurile si nu in ultimul rând trauma de a se prezenta incă o data in fata instanței de judecata. Având in vedere comportamentul intimatului apreciază ca trebuia sa se aibă mai bine in vedere posibilitatea acestuia de a solicita revocarea ordinului după ce își îndrepta comportamentul evitându-se astfel ca apelanta sa fie cea care este expusa pericolului.
Subliniază faptul ca neintelegerile dintre părti au fost mai vechi, apelanta fiind agresata fizic si anterior, chiar si când a fost însărcinata dar de rușine nu a relatat la acele momente altor persoane. Intimatul este o persoana geloasa si nu de câteva luni ci dintotdeauna . Comportamentul intimatului a fost ascuns de către apelanta tocmai pentru încercarea de salvare a căsniciei si având in vedere calitatea de PREOT a intimatului.
In considerentele hotărârii instanța a reținut infidelitatea apelantei aspect care este nefondat si nedovedit si care oricum nu justifica in niciun fel comportamentul intimatului. Instanța nu trebuia sa fie influențată sub nicioforma de calitatea de preot a intimatului, calitate pe care nici măcar intimatul nu o respecta prin comportamentul sau.
A fost respinsa si cererea de a obligare a paratului de a urma consiliere psihologica, si de a efectua tratamentele recomandate de specialiști, surprinzător pe motivul ca acel comportament este determinat de infidelitatea apelantei, retinandu-se totodată si " in considerarea profesiei acestuia". Instanța de judecata retine calitatea de preot a intimatului fără a analiza pericolul sporit pe care acesta il reprezintă prin prisma profesiei. Calitatea de preot a intimatului il obliga la un comportament echilibrat EXCLUZÂND CATEGORIC VIOLENTELE VERBALE, FIZICE, PSIHOLOGICE SI SEXUALE. Calitatea de preot potrivit statutului si deontologiei profesiei impune un comportament exemplar in societate-comportament care daca nu ar fi conform ar afecta chiar si cariera preotului. Daca intimatul a ignorat comportamentul pe care trebuia sa il aiba in societate si mai mult decat atat in mod deliberat încerca sa se ferească cat de mult a putut pentru ca alte persoane sa nu ii cunoască adevăratul comportament, este cert faptul ca pericolul este mult mai mare raportat la calitatea de preot, manifestând dispreț chiar fata de profesia pe care o practica si prin care trebuie sa promoveze bunătatea, nonviolenta, iubirea, prețuirea, iertare etc. Este greu de crezut ca intimatul va conștientiza in scurt timp pericolul pe care ii reprezintă daca a ignorat faptul ca datorita comportamentului sau ii va putea fi afectata căsătoria si chiar profesia care este una deosebita.
Pentru considerente expuse anterior, asigurând scopul legii cu privire la emiterea ordinului de protecție apreciază ca termenul de 6 luni era necesar a fi reținut de către instanța de judecata in condițiile in care intimatul pana in prezent a pus pe primul loc dorințele lăuntrice de ai face rău apelantei potrivit afirmațiilor sale " ii voi face viata un chin", aspect care sunt imeompatibile cu normele de conviețuire sociala având in vedere nu in ultimul rând calitatea de SOT, TATA, SI PREOT. Pericolul este cu atât mai mare cu cat intimatul ignora cu desăvârșire chiar si calitatea de preot pe care o are, si este greu de crezut ca acesta va conștientiza in doua luni pericolul faptelor sale in condițiile in care după judecarea cauzei in fond a mers acasă si a rupt ușile de la mobila, a smuls chiuveta din perete după care le-a luat de la imobil.
Ura nejustificata a intimatului nu este îndreptata doar asupra apelantei ci si asupra familiei acesteia, familie care i-a sprijinit pe amândoi când au avut nevoie, locuind in casa părinteasca a mamei apelantei, persoana care i-a sprijinit enorm de mult in creșterea minorului care este deosebit de atașat de bunica materna.
Intimatul sa pretat . suna la 112 pe motiv ca minorul a dispărut știind ca acesta se afla la apelanta întrucât a vorbit anterior cu el la telefon si aceasta doar pentru a o aduce pe apelanta la capătul răbdărilor.
Nu au fost analizate înscrisurile de la dosar din care rezulta ca intimatul a recunoscut ca este violent si nu se poate stăpâni.
Apelanta a fost nevoita sa formuleze pana in prezent doua plângeri penale. Prima plângere penala a fost înregistrata in data de 05.11.2014 dar in încercarea de a salva căsnicia reclamanta a retras plângerea astfel ca in dosarul 4483/P/2014 al Parchetului de pe lânga Judecătoria A. I. a fost emisa ordonanța de clasare.. Cea de a doua plângere penala a fost inregistrată in data de 20.01.2015.
Scopul emiterii ordinului fata de intimat nu este doar sa conștientizeze pericolul pe care il reprezintă ci trebuie sa conștientizeze ca are obligația de respectare a personalității, demnității si vieții private a apelantei.
ÎN D. a fost invocată Legea 217/2003,art. 480 pct.2 Cod pr. civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea instanței de fond, prin prisma criticilor aduse acesteia de apelantă, Tribunalul privește ca întemeiat prezentul apel, urmând a-l admite, a schimba în parte ordinul de protecție în ceea ce privește perioada pentru care se emite, consilierea psihologică obligatorie pentru intimat și dispozițiile privind legăturile personale cu minorul, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, în baza probelor administrate în fața sa și apoi a încadrat-o în drept în mod temeinic, însă, față de această stare de fapt a manifestat prea multă clemență în stabilirea perioadei de timp pentru care s-a dispus măsura de protecție. Tribunalul apreciază insuficientă această perioadă pentru restabilirea echilibrului familial față de caracterul repetabil al actelor de agresiune exercitate de pârât asupra reclamantei chiar și după momentul primei emoții puternice ca urmare a presupusei infidelități a reclamantei; astfel la un interval de două luni după acest moment, pârâtul a manifestat aceeași agresiune fizică față de reclamantă, chiar el declarând că nu se poate abține de la asemenea acte violente; față de această situație, se constată că integritatea fizică și chiar viața reclamantei este pusă în pericol, având în vedere faptul că, de fiecare dată actele de violență constau și în a o strânge de gât pe reclamantă.
De asemenea, se constată că aceste acte de violență nu constituie doar imposibilitatea pârâtului de a se abține de la ele într-un moment de tulburare din cauza emoțiilor infidelității, ci un act deliberat, întrucât și ulterior acestora a făcut afirmația că ar fi mai bine ca reclamanta să moară. Toate acestea sunt de natură a crea o reală și justificată temere a reclamantei și a minorului, minor care a asistat la incidentele dintre părți.
Așadar, aprecierea instanței de fond asupra perioadei măsurii dispuse potrivit căreia comportamentul pârâtului ar fi justificat de infidelitatea reclamantei nu poate fi reținută, întrucât nimic nu poate justifica un comportament violent și nici nu se rezolvă problemele într-o familie, prin violență, dimpotrivă această violență accentuează disconfortul familial.
Profesia pârâtului nu justifică reducerea perioadei măsurii de protecție, așa cum reține instanța de fond, întrucât această profesie ar trebui să îl determine pe pârât să se abțină de la asemenea acte, deci, nici într-un caz să le justifice; violența nu are nici o justificare, tocmai de aceea legiuitorul, prin dispozițiile Legii 217/2013 a creat cadrul pentru protecția persoanelor asupra cărora se exercită violențe de orice fel.
Se constată, de asemenea, că violența exercitată de pârât nu este doar fizică, ci și psihică, prin afirmațiile și amenințările pe care le proferează . O deosebită violență de acest gen s-a exercitat și asupra minorului prin amenințarea cu sinuciderea în prezența minorului care s-a speriat foarte tare, mai ales că pârâtul avea medicamentele în mână.; de asemenea, . psihică a continuat prin luarea minorului, imediat după această amenințare, împingerea bunicii acestuia care s-a opus și plecarea cu acest minor la o locație necunoscută; aceasta constituie o agresiune psihică și asupra bunicii minorului împreună cu care părțile locuiesc, starea de tulburare a pârâtului fiind de natură a crea o adevărată temere pentru minor și bunică, apoi și pentru reclamantă, cu privire la intențiile pârâtului din acel moment.
Justificarea pârâtului că nu se poate abține și nu poate uita infidelitatea reclamantei, nu poate fi reținută pentru a stabili o perioadă mai scurtă a măsurii de protecție dispuse, ci, dimpotrivă, pentru orientarea acesteia spre maximul ei de 6 luni și spre necesitatea urmării de către pârât a unei proceduri de consiliere psihologică și, la recomandarea specialiștilor, un tratament de specialitate prev. de art. 23 alin.3 din Legea 217/2003; acestea necesită o perioadă mai lingă de timp pentru restabilirea echilibrului.
In ceea ce privește legăturile personale ale pârâtului cu minorul, instanța reține, în primul rând, lipsa unui petit în această privință; nefiind investită cu un asemenea capăt de cerere instanța de fond a acordat plus petit prin pronunțarea asupra acestor legături personale cu minorul. Necesitatea existenței unui capăt de cerere în acest sens rezultă din dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea 217/2003, potrivit cărora, persoana care suferă o violență fizică sau psihică din partea unui membru al familiei ,, poate solicita instanței ,, printre altele, inclusiv stabilirea unor măsuri cu privire la copii minori; în speță acestea nu s-au solicitat, iar, potrivit dispozițiilor legii mai sus amintite, instanța nu se poate pronunța din oficiu asupra acestora. Nici pârâtul nu a solicitat stabilirea unui program de legături personale cu minorul. De altfel, nici nu s-a dovedit că i-ar fi interzise de către reclamantă aceste legături. In altă ordine de idei modalitatea de stabilire a acestora de către instanța de fond, vine în totală contradicție cu măsurile de protecție dispuse în cauză; pe de altă parte minorul are vârsta de 12 ani, așadar se poate deplasa 5 m de la locuință pentru a se întâlni cu pârâtul, nu se justifică vizitarea minorului de către pârât la locuința reclamantei sau preluarea minorului de la această locuință de către pârât, fapt care încalcă interdicția impusă pârâtului de a se apropia de locuința reclamantei la o distanță mai mică de 5 m.
Toate acestea concură la admiterea prezentului apel, așa cum a fost formulat.
Pârâtul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 NCPC, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta G. V. I. împotriva sentinței civile nr. 402/CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea apelată sub aspectul duratei măsurilor dispuse al legăturilor personale cu minorul și al consilierii psihologice, în sensul:
Stabilește durata măsurilor restrictive la 6 luni.
Înlătură dispozițiile referitoare la legăturile personale ale pârâtului cu minorul.
Obligă pârâtul să urmeze procedura consilierii psihologice și să efectueze tratamentele recomandate de specialiști.
Onorariul în sumă de 300 lei pentru doamna A. I., avocat desemnat din oficiu al intimatului, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Obligarea intimatul la plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Executorie
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
G. B. P. I. S.
GREFIER
A. R.
Red.BPG
Tehnoredactat RA/5 ex/9.03.2015
j.fond.S. F.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
COPIA MINUTEI DECIZIEI CIVILE NR.101/A/2015
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta G. V. I. împotriva sentinței civile nr. 402/CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea apelată sub aspectul duratei măsurilor dispuse al legăturilor personale cu minorul și al consilierii psihologice, în sensul:
Stabilește durata măsurilor restrictive la 6 luni.
Înlătură dispozițiile referitoare la legăturile personale ale pârâtului cu minorul.
Obligă pârâtul să urmeze procedura consilierii psihologice și să efectueze tratamentele recomandate de specialiști.
Onorariul în sumă de 300 lei pentru doamna A. I., avocat desemnat din oficiu al intimatului, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Obligarea intimatul la plata sumei de 300 lei reprezentand onorariul avocatului desemnat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Executorie
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
Prezenta copie este conformă cu originalul
Grefier
|
Dosar nr._ A. I., 2.03.2015
CĂTRE, P O L I Ț I A MUN. A. I.
Vă comunicăm alăturat copia minutei deciziei civile nr. 101/A/2015 prin care a fost admis apelul declarat de reclamanta G. V. I. împotriva sentinței civile nr. 402/CC/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._, având ca obiect - Ordin de protecție - și în consecință:
S-a schimbat în parte hotărârea apelată sub aspectul duratei măsurilor dispuse al legăturilor personale cu minorul și al consilierii psihologice, în sensul:
S-a stabilit durata măsurilor restrictive la 6 luni.
S-au înlăturat dispozițiile referitoare la legăturile personale ale pârâtului cu minorul.
A fost obligat pârâtul să urmeze procedura consilierii psihologice și să efectueze tratamentele recomandate de specialiști.
Vă solicităm să ne comunicați primirea minutei deciziei civile nr. 101/A/2015 pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus și data punerii în executare
PREȘEDINTE GREFIER
G. B. PREDANADRIANA R.
POLIȚIA .
Nr.. din data de .
C Ă T R E
TRIBUNALUL A.
Confirmăm primirea minutei deciziei civile nr. 101/A/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. _ , la data de …………….. ,iar punerea în executare a acestuia a început la data de ..
Șef serviciu,
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1003/2015.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
