Succesiune. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 839/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 839/A/2015
Ședința publică din 08.12. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. I. M.
Grefier ANIȘOARA C.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de reclamanta HILEAGA R. și de pârâtul V. D. Ș. – minor – reprezentat prin mama sa, R. C. I. împotriva Sentinței civile nr.78/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul H. N. B. - prin curator B. ANIȘOARA și intervenienții D. C., D. M. N. și ..
Obiect cauză – succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile mandatarei reclamantei apelante au fost consemnate în încheierea din data de 17.11.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data 24.11.2015, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 2.12.2015, respectiv 8.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei S. la data de 05.06.2012 reclamanta HILEAGA R., în contradictoriu cu pârâții HILEAGA N. B., prin curator B. A. și V. D. Ș., prin reprezentant legal V. I. C. a solicitat să se constate că reclamanta și pârâții sunt moștenitori ai defunctului HILEAGA V., decedat la data de 2.05.2010, reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și parații în calitate de fii, toți sub beneficiu de inventar.
Totodată a solicitat să se constate că masa succesorală a defunctului se compune din activ
- cota de ½ părți din imobilul situat in Lupeni .. 46, parte, județul Hunedoara, înscris în CF 2089 Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2
- cota de ½ părți din dreptul de concesiune din terenul aferent construcției de mai sus, respectiv imobilul situat in Lupeni .. 46, parte, județul Hunedoara, înscris în CF 2089 Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2
- cota de ½ din autoturismele: marca CHRYSLER, 300 C, Hemi, 5,7 L, marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091, marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_, și pasiv:
- ½ din cât a mai rămas de achitat de la data decesului din creditul contractat cu Contractul de credit nr._/16.03.2007 încheiat cu Unicredit Tiriac Bank in cuantum de 4514,36 Euro
- ½ din cât a mai rămas de achitat de la data decesului din creditul contractat de la Banca Româneasca cu contract de credit nr._/07.02.2007
- ½ din cât a mai rămas de achitat de la data decesului din creditul contractat de la Banca Transilvania în cuantum de 7114 Euro
- 1/1 din cât a mai rămas de achitat de la data decesului din creditul contractat de la ., cu contract de credit_/1.02.2007, in cuantum de 7326 lei
- 1/1 din cheltuielile de înmormântare în cuantum de 5000 lei
De asemenea reclamanta a solicitat dacă în urma scăderii pasivului din activ, va mai rămâne activ disponibil să se dispună sistarea stării de indiviziune prin formarea a două loturi respectiv: un lot care să fie atribuit reclamantei și pârâtului H. Nathanel B. în cotă de 13/16 părți reclamanta și 13/16 părți pârâtului H., format din imobilul mai sus menționat, precum și din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_, și un lot care să fie atribuit pârâtului în cuantum de 1/1 părți, format din autoturismele marca CHRYSLER, 300 C, Hemi, 5,7 L, marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a fost căsătorită cu defunctul H. V.. Din căsătoria acestora a rezultat pârâtul de ordinul 1. În timpul căsătoriei cu reclamanta defunctul Hileaga V. 1-a avut și pe pârâtul de ordinul 2- fiu din afara căsătoriei.
S-a mai arătat că având în vedere art. 650 din vechiul cod civil reclamanta si parații sunt moștenitori ai defunctului Hileaga V. in cota de ¼ părți reclamanta și pârâții în cotă de ¾ părți.
Atât activul cât și pasivul a fost dobândit in timpul căsătoriei cu defunctul. Potrivit art 30 din Codul familiei sunt bunuri comune. Așa fiind, cota de 1/ 2 este a reclamantei, iar cota de ½ părți face parte din masa succesorală a defunctului.
Reclamanta a solicitat atribuirea imobilului în favoarea sa, întrucât are cota cea mai mare, iar potrivit art 728 din vechiul Cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
In drept reclamanta a invocat prevederile art 673 1 si următoarele din Codul de procedura civilă.
Prin precizarea de acțiune depus de reclamantă (f. 17) s-a arătat valoarea bunurilor ce fac parte din activul succesoral, respectiv: imobilul situat in Lupeni .. 46, parte, județul Hunedoara, înscris in CF 2089 Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2- în valoare de_ lei, cota de ½ părți din dreptul de concesiune aferent construcției de mai sus, pe care reclamanta îl apreciază neevaluabil în bani întrucât existența lui este condiționata de plata unei redevențe, cota de ½ din autoturismele: marca CHRYSLER, 300 C,- Hemi, 5,7 L,în valoare de 10.000 lei marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091,în valoare de 7000 lei marca TOYOTA -HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_ în valoare de 7000 lei. Aceste valori reclamanta le indică în vederea stabilirii timbrajului, urmând ca valoarea de circulație sa fie stabilită în urma efectuării unei expertize de specialitate,ulterior reclamanta urmând să completeze si timbrajul aferent valorii dacă va fi cazul.
În probațiune reclamanta a depus: extras CF pentru imobilul din activul succesoral, copie BI, certificat căsătorie, certificat deces, certificatul de naștere al paratului HILEAGA N. B., contracte de credit și dovada că a achitat cheltuielile de înmormântare, și arată faptul că nu deține certificate de înmatriculare pentru autovehicule întrucât acestea nu au fost înmatriculate decât provizoriu.
Pârâtul V. D. Ș., minor, reprezentat prin mama sa V. C. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f.88).
Prin întâmpinare acesta a înțeles să își precizeze poziția față de acțiunea introdusă și precizată de către reclamantă și a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată, din următoarele considerente ;Potrivit art. 14 din codul de procedură civilă „ în materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului”.
Prin cererea reconvențională pârâtul prin reprezentant a solicitat:
- să se constate că imobilul situat în Mun. Lupeni, .. 46, jud. Hunedoara,înscris în CF 2089 LUPENI, nr. topo 1152/2/28/3/4/k/2 este bun propriu al defunctului H. V..
- să se constate că imobilul descris la pct. 1 din cererea reconvențională, face parte din activul succesoral al defunctului în cotă de 1/1 și să se dispună partajarea lui astfel: ¼ din imobil soției supraviețuitoare,3/8 din imobil fiului defunctului H. Nathanel B., 3/8 din imobil fiului defunctului V. D. Ș..
- să se constate că din pasivul defunctului face parte cota de ½ din restul creditului rămas de achitat la data decesului aferent contractului nr._/2007 încheiat cu ..
În motivare s-a arătat că la data de 02.05.2010, defunctul H. V. a decedat pe raza comunei Tiha Bârgăului, într-un accident rutier.
Așa cum rezultă din actele de stare civilă, la data decesului acesta mai era căsătorit cu reclamanta H. R., și avea doi copii minori:minorul H. N. B., copil pe care l-a avut împreună cu soția sa și care s-a născut în anul 1998, minorul V. D. Ș. născut la data de 23.12.2006, copil pe care l-a avut cu numita V. C. I., și care s-a născut în anul 2006, fiind recunoscut de către defunct.
Defunctul H. V., a început în anul 2000 o relație de concubinaj cu V. I. C., relație din care așa s-a arătat mai sus s-a născut și fiul acestuia V. D. Ș..
Încă dinainte de nașterea celui de-al doilea copil al său, acesta s-a mutat inițial la V. și apoi la Lupeni unde a locuit în casa aparținând concubinei, până la data decesului.
Relația dintre defunct și soția sa era una formală, cei doi figurând ca și căsătorit doar din punct te vedere legal, nemaifiind în fapt o familie, nedivorțând de soție din cauza numeroaselor amenințări pe care aceasta i le făcea privitoare chiar și la fiul lor.
Defunctul a continuat însă să trăiască în Mun. Lupeni, unde a achiziționat și imobilul supus partajului, a înființat o societate comercială cu sediul în Lupeni, iar pe raza orașului desfășura mai multe activități comerciale, în special acte de comerț.
Imobilul situat în Mun. Lupeni, .. 46, jud. Hunedoara, înscris în CF 2089 Lupeni, nr. topo H52/2/28/3/4/k/2 este bun propriu al defunctului H. V., fiind achiziționat numai de către acesta fără ca soția sa să aibă vreun aport la dobândirea acestui bun. De altfel până în anul 2010 când a venit să vadă ce bunuri are defunctul, aceasta nici nu a știut unde se află acel imobil sau magazinele defunctului.
S-a mai menționat faptul că după deces, reclamanta a preluat un spațiu comercial abuziv și l-a închiriat unei persoane pentru a desfășura activități comerciale, iar cu banii primiți își achita creditul de la Banca Transilvania, uitând acum să treacă acești bani la partaj dar în schimb solicită o cotă de 1/1 din cheltuielile de înmormântare.
Acest imobil a fost cumpărat cu bani defunctului H. V. și cu bani luați cu împrumut din Lupeni pe care i-a restituit împreună cu V. I. C. persoană cu care trăia de fapt și nicidecum cu soția acestuia.
Aceasta neavând nici un aport la dobândirea bunului nu sunt prezumția relativă instituită de art.30 din vechiul cod al familiei este returnată urmând ca bunul să fie trecut în activul succesoral în cotă de 1/1 și împărțit pornind de la aceste cote.
Și restul bunurilor supuse partajului au fost luate de către defunct fără aportul soției, dar datorită valorii relativ reduse și stării avansate de degradare efortul financiar al expertizelor și taxelor nu se justifică modificarea cotelor.
Cu privire la creditul de la . este semnat în calitate de coplătitor de către reclamantă și a beneficiat de bunuri aferente acestui contract.
Din bunurile luate în baza acestuia defunctul a adus la domiciliul său din Lupeni o canapea extensibilă iar restul de bunuri i-au fost date soției.
Totodată pârâtul prin reprezentant legal a arătat că a contribuit la plata acestor rate, apreciindu-se că a plătit cota parte ce îi revenea, aferente mobilierului adus în locuință de defunct.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională de reclamanta HILEAGA R., la cererea reconvențională a solicitat respingerea cererii reconvenționale cu obligarea reclamantului reconvențional la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 din Codul de procedura civilă.
În motivare s-a arătat faptul că în mod greșit se susține de către reclamantul reconvențional că imobilul din Lupeni este bun propriu al defunctului. Astfel acesta este bun comun, dobândit in timpul căsătoriei si achiziționat cu bani comuni ai reclamantei și ai defunctului.
De asemenea în art. 38 din Codul familiei se prevede expres că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă iar calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Astfel se impune respingerea atâta a cererii 1 cât și a cererii 2 din acțiunea reconvenționala.
In ceea ce privește cererea nr. 3, de asemenea a solicitat respingerea acesteia întrucât reclamanta nu a semnat contractul în calitate de coplătitor, neștiind cine a semnat în locul ei. Bunurile luate în baza creditului de la ., se află toate la reclamantul reconvențional, el fiind cel care folosește bunurile încă de la data achiziționării lor.
În ceea ce privește susținerea că reclamantul reconvențional a contribuit la plata ratelor aferente creditului de la ., aceasta este falsă. Ratele au fost plătite din bani comuni ai reclamantei si ai defunctului său soț,susținerea este total nefondată.
Față de cele de mai sus a apreciat că se impune respingerea acțiunii reconvenționale cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 425/2013 a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională, iar cât privește acțiunea principală, aceasta a fost disjunsă și înregistrată sub un alt număr de dosar, respectiv_ acordându-se termen la data de 18.04.2013 în vederea administrării probațiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul reconvențional reprezentat de numita V. C. I. aducându-i critici de nelegalitate, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin Decizia nr. 405/2013 Tribunalul A. a admis recursul declarat de reclamantul reconvențional V. D. Ș. reprezentat de numita V. C. I. împotriva sentinței civile nr. 425/2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 27.09.2013.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2013, având în vedere că potrivit Deciziei 405/2013 a Tribunalului A. disjungerea ce a avut loc la data de 14.03.2013 în dosarul_ și formarea dosarului_ apare ca nelegală, în temeiul art. 164 C. instanța a dispus reunirea dosarului_ cu prezentul dosar.
La data de 21.11.2013 a fost depusă la dosar cererea de intervenție formulată de D. C., D. M. N. și ., prin care s-a solicitat:
- obligarea reclamantei și a pârâților, în solidar la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor făcute la barul aflat în Lupeni, .. 46, jud. Hunedoara, construcție ce este coproprietatea reclamantei și a pârâților;
- instituirea unui drept de retenție până la recuperarea sumei de 5000 lei;
- obligarea în solidar, a reclamantei și pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că imobilul construcție din Lupeni, T. V. nr. 46, jud. Hunedoara a fost coproprietatea intervenienților și a pârâților, iar în urma unui proces starea de indiviziune a încetat. În fapt însă, clădirea este unică, iar în urma mai multor somații primite de la Administrația Publică Locală, intervenienții au fost nevoiți să facă lucrări de reparație la toată clădirea, inclusiv la bar.
În drept cererea de intervenție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 61 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 1 și 2 C., art. 1530 Cod civil și art. 453 C..
În susținerea cererii, intervenienții au depus la dosar înscrisuri (f.70-75 Vol. I).
Cererea de intervenție fost legal timbrată cu 355 lei.
Prin încheierea de ședință din 12.12.2013 a fost admisă în principiu cererea de intervenție.
Reclamanta-pârâtă reconvențională H. R. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție (f.151-152), solicitând respingerea acesteia și obligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul-reclamant reconvențional V. D. Ș. prin reprezentant legal V. C. I., a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 10.692 lei, conform Încheierii nr. 990/CC/09.12.2013.
Reclamanta-pârâtă reconvențională H. R., a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii plății onorariului experților I. I. și Tișler C., astfel:
- potrivit Încheierii nr. 146/CC/2014 reducerea cu 50% din onorariul stabilit pentru expertul judiciar I. I. în cuantum 1650 lei, reclamanta-pârâtă reconvențională urmând a achita 825 lei, iar 825 lei va fi achitată din fondurile de Ajutor Public Judiciar;
- potrivit Încheierii nr. 352/CC/2014 reducerea cu 50% din onorariul stabilit pentru expertul judiciar Tisler Corilona în cuantum 1200 lei, reclamanta-pârâtă reconvențională urmând a achita 600 lei, iar 600 lei va fi achitată din fondurile de Ajutor Public Judiciar.
În probațiune s-au administrat înscrisurile și s-au efectuat expertize judiciare în evaluare imobiliară de către expertul I. I. și auto de către Tișler C..
Prin Sentința civilă nr. 78/2015, Judecătoria S. a admis în parte cererea formulată de reclamanta H. R. în contradictoriu cu pârâții H. N. B., reprezentat prin curator B. Anișoara, și V. D. Ș., prin reprezentant V. C. I., precum și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional V. D. Ș., împotriva pârâților reconvenționali H. R. și H. N. B., prin curator B. Anișoara și, în consecință:
A constatat că masa succesorală după defunctul H. V., decedat la data de 02.05.2010, cu ultimul domiciliu în S., ., jud. A. se compune din:
ACTIVUL SUCCESORAL, evaluat la 93.465 lei:
- cota de ½ din 88/193 parte, din imobilul - construcții –C1, situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, sub nr. top 1152/2/28/3/4/k/2, în valoare de 84.917 lei .
- cota nedefinită din terenul situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2.
- cota de ½ parte din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091, în valoare de 3935,5 lei
- cota de ½ parte din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_, în valoare de 4612,5 lei și
PASIVUL SUCCESORAL, evaluat la_ lei, respectiv:_,36 euro, echivalent_,22 lei (la cursul BNR, valabil la 29.01.2015 de 1 euro = 4,4451 lei) și 5000 lei:
- ½ parte din creditul contractat cu Contractul de credit nr._/16.03.2007 încheiat cu Unicredit Tiriac Bank în cuantum de 4514,36 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010.
- ½ parte din creditul contractat de la Banca Transilvania în cuantum de 7114 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010.
- 1/2 parte din creditul contractat de la ., cu contract de credit_/1.02.2007, în cuantum de 7326 lei, rămas de achitat la 02.05.2010.
- 5000 lei cheltuielile de înmormântare.
A constatat că au calitate de moștenitori acceptanți ai defunctului H. V.: reclamanta H. R., în cotă de ¼ parte din moștenire, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții, H. N. B., reprezentat prin curator B. Anișoara, și V. D. Ș., reprezentat de V. C. I., sub beneficiu de inventar, în calitate de fii, în cotă de 3/8 parte fiecare.
A constatat că ACTIVUL NET al moștenirii rămase după defunctul H. V. este în valoare de_,78 lei.
A dispus sistarea stării de indiviziune succesorală prin atribuirea în întregime a patrimoniului rămas de pe urma defunctului, constând în activ și pasiv succesoral reclamantei H. R. respectiv:
- cota de ½ din 88/193 parte, din imobilul - construcții –C1, situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, sub nr. top 1152/2/28/3/4/k/2, în valoare de 84.917 lei.
- cota nedefinită din terenul situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2.
- cota de ½ parte din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091, în valoare de 3935,5 lei
- cota de ½ parte din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_, în valoare de 4612,5 lei și
PASIVUL SUCCESORAL, evaluat la_ lei, respectiv:_,36 euro, echivalent_,22 lei (la cursul BNR, valabil la 29.01.2015 de 1 euro = 4,4451 lei) și 5000 lei:
- ½ parte din creditul contractat cu Contractul de credit nr._/16.03.2007 încheiat cu Unicredit Tiriac Bank în cuantum de 4514,36 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010.
- ½ parte din creditul contractat de la Banca Transilvania în cuantum de 7114 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010.
- 1/2 parte din creditul contractat de la ., cu contract de credit_/1.02.2007, în cuantum de 7326 lei, rămas de achitat la 02.05.2010.
- 5000 lei cheltuielile de înmormântare.
A obligat reclamanta să plătească pârâților H. N. B., reprezentat prin curator B. Anișoara și V. D. Ș., reprezentat de V. C. I., câte_,92 lei sultă.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Raportul de expertiză judiciară de evaluare imobiliară efectuat de I. I. și raportul de expertiză judiciară auto efectuat de Tișler C. fac parte integrantă din sentință.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de D. C., D. M. N., domiciliați în Petroșani, ..6, . și ., cu sediul în Petroșani, ..57, jud. Hunedoara în contradictoriu cu reclamanta H. R. și pârâții H. N. B., reprezentat prin curator B. Anișoara și V. D. Ș., reprezentat de V. C. I., ca nefondată.
În baza art.19 din OUG nr.51/2008 cheltuielile constând în ajutor public judiciar: scutire taxă judiciară de timbru, de care a beneficiat pârâtul reclamant reconvențional V. D. Ș., în cuantum de 10.692 lei, reducere taxă judiciară de timbru în cuantum de 1935 lei și reducere onorariu expert judiciar 1428 lei, de care a beneficiat reclamanta H. R., au rămas în sarcina statului.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cererii de dezbatere a masei succesorale instanța, în raport cu data decesului defunctului H. V., a constatat aplicabile prevederile Codului civil de la 1964, potrivit cu care (art.651 si urm. Cod civil) “succesiunile se deschid prin moarte”, și (art.659 Cod civil) “succesiunile sunt deferite copiilor si descendenților defunctului…. “, ordinea de preferință fiind stabilită prin art.669-675 Cod civil.
În aplicarea acestor prevederi legale, instanța a constatat că, H. V. a decedat la data de 02.05.2010 și a avut ultimul domiciliu în S., ., jud. A., fiind căsătorit cu reclamanta, cu care a avut un copil, pârâtul H. N. B..
Defunctul a mai avut un copil din afara căsătoriei cu V. C. I., pârâtul V. D. Ș..
Reclamanta a acceptat expres moștenirea, prin declarație dată în fața notarului public, în termenul de acceptare autentificată sub nr.2110/30.07.2010(f.19). Prin Dispoziția nr.1632/16.08.2010 Primarul municipiului S. a instituit curatela pentru minorul H. N. B. și a încuviințat acceptarea moștenirii după tată sub beneficiu de inventar (f.21).
Prin Decizia nr.943/10.05.2010, Primarul municipiului Lupeni a instituit curatela pentru minorul V. D. Ș. și a încuviințat acceptarea moștenirii după tată sub beneficiu de inventar (f.22).
La deces, în patrimoniu defunctului H. V. se afla imobilul în cotă de ½ din 88/193 parte, din imobilul - construcții – C1, situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, sub nr. top 1152/2/28/3/4/k/2, Imobilul a fost evaluat prin Raportul de expertiză judiciară de evaluare imobiliară efectuat de I. I. la_ lei, prin urmare în activul succesoral se va reține 84.917 lei
Văzând că potrivit extrasului CF_ Lupeni reclamanta și defunctul, împreună cu intervenienții sunt înscriși ca proprietari împreună, în cotă de 1/1 parte și nu s-au administrat probe în această privință, instanța a constatat că în patrimoniul defunctului H. se afla la deces o cotă nedefinită din terenul situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2.
Din cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare din 04.05.2009 (f.133 și 134) rezultă că defunctul H. V. era proprietar al autoturismelor marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091 și TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_, precum și al auto marca CHRYSLER, 300 C,- Hemi, 5,7 L.
Cele trei autoturisme au fost evaluate de expertul judiciar Tișler C., însă epava - auto marca CHRYSLER, comportă discuții, în sensul că, fiind autoturismul cu care circula defunctul când a fost victima accidentului rutier, reclamanta a recunoscut că a solicitat contravaloarea acesteia în cauza penală, având ca obiect ucidere din culpă. Astfel instanța a avut în vedere în prezenta cauză la calcului activului succesoral cele două autoturisme TOYOTA - HILUX SURF, dobândite în timpul căsătoriei, reținând valoarea de 3935,5 lei pentru ½ din valoarea autoturismului marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091, respectiv 4612,5 lei, ½ din valoarea autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_.
Instanța a respins ca nedovedite susținerile reclamantului reconvențional de a se constata că imobilul – spațiu comercial din Lupeni este bun propriu al defunctului, pentru următoarele motive:
Soții au două categorii de bunuri și anume comune și proprii. Cele comune constituie regula, iar bunurile proprii există numai în cazurile prevăzute de art. 31 din Codul familiei. În mod corespunzător, ei au două categorii de datorii, și anume comune și proprii. Dar, spre deosebire de bunuri, regula este că datoria soților este proprie fiecăruia, datoria fiind comună lor numai în cazurile prevăzute de art. 32 din același cod.
Chiar dacă nu este contestată împrejurarea că defunctul și reclamanta nu trăiau împreună, din înscrisurile depuse rezultă că cei doi au achiziționat împreună bunuri și au contractat datorii împreună, de asemenea.
În privința datoriilor ce compun Pasivul succesoral, instanța a constatat că reclamanta a suportat cheltuielile de înmormântare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse (f.60-63 dosar_ înainte de rejudecare) respectiv facturile nr._/27.05.2010,_/05.05.2010,_/05.06.2010 achitate.
S-a constatat de asemenea că este recunoscut de pârâtul V. D. Ș. existența creditelor contractate potrivit Contractului de credit nr._/16.03.2007 încheiat cu Unicredit Tiriac Bank în cuantum de 4514,36 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010 și de la Banca Transilvania în cuantum de 7114 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010, în cotă de ½ parte.
Creditul contractat de la ., cu contract de credit_/1.02.2007, în cuantum de 7326 lei, rămas de achitat la 02.05.2010 este contestat de pârâtul V. D. Ș. ca fiind al defunctului, însă, în considerarea acelorași rațiuni mai sus menționate în temeiul art.31 și 32 din Codul familiei a apreciat că datoria este comună a soților H., urmând ca ½ din această datorie să fie avută în vedere în evaluarea pasivului succesoral.
Debitul relativ la cardul de credit emis de Banca Românească, potrivit contractului de credit nr._/07.02.2007, rămas de achitat la 02.05.2010 nu s-a avut în vedere la pasivul succesoral nefiind depuse înscrisuri doveditoare a cuantumului acestuia de reclamantă, din cuprinsul Adresei nr.184/15.06.2010 emisă de Banca Românească SA rezultă că au fost anulate obligațiile derivând din creditul nr._/16.05.2006, în valoare de_ lei, iar cardul de credit mai sus menționat apare că trebuie acoperit de moștenitori, fără a se menționa expres cuantumul datoriei.
Concluzionând, instanța a constatat că masa succesorală după defunctul H. V., decedat la data de 02.05.2010, cu ultimul domiciliu în S., ., jud. A. se compune din:
ACTIVUL SUCCESORAL, evaluat la 93.465 lei:
- cota de ½ din 88/193 parte, din imobilul- construcții –C1, situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, sub nr. top 1152/2/28/3/4/k/2, în valoare de 84.917 lei.
- cota nedefinită din terenul situat în Lupeni .. 46, județul Hunedoara, înscris în CF_ Lupeni, cu nr. top 1152/2/28/3/4/k/2.
- cota de ½ parte din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare gri, înmatriculată sub nr. BHBM 6091, în valoare de 3935,5 lei
- cota de ½ parte din autoturismul marca TOYOTA - HILUX SURF, culoare bleumarin, înmatriculată sub nr. provizoriu AB_, în valoare de 4612,5 lei și
PASIVUL SUCCESORAL, evaluat la_ lei, respectiv:_,36 euro, echivalent_,22 lei (la cursul BNR, valabil la 29.01.2015 de 1 euro = 4,4451 lei) și 5000 lei:
- ½ parte din creditul contractat cu Contractul de credit nr._/16.03.2007 încheiat cu Unicredit Tiriac Bank în cuantum de 4514,36 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010.
- ½ parte din creditul contractat de la Banca Transilvania în cuantum de 7114 Euro, rămas de achitat la 02.05.2010.
- 1/2 parte din creditul contractat de la ., cu contract de credit_/1.02.2007, în cuantum de 7326 lei, rămas de achitat la 02.05.2010.
- 5000 lei cheltuielile de înmormântare.
S-a constatat că au calitate de moștenitori acceptanți ai defunctului H. V.: reclamanta H. R., în cotă de ¼ parte din moștenire, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții, H. N. B., reprezentat prin curator B. Anișoara, și V. D. Ș., reprezentat de V. C. I., sub beneficiu de inventar, în calitate de fii, în cotă de 3/8 parte fiecare.
S-a constatat că ACTIVUL NET al moștenirii rămase după defunctul H. V. este în valoare de_,78 lei, iar în raport cu cota parte ce va reveni fiecărui moștenitor, pârâții au o valoare de_,92 lei fiecare din moștenire, iar reclamanta 9193,94 lei.
În ceea ce privește partajul judiciar, instanța a reținut că împărțeala este reglementată în art. 669-686 NCC, aplicabil în speță raportat la momentul introducerii acțiunii, completate cu prevederile art. 6731-67314 Cod procedură civilă, care reglementează procedura specială a împărțelii judiciare.
Potrivit dispozițiilor legale, coproprietatea este un drept de proprietate pe cote-părți ideale, abstracte, matematice, care aparține la două sau mai multe persoane asupra unuia și aceluiași lucru.
Specific regimului juridic al coproprietății este faptul că fiecărui coproprietar îi aparține o cotă-parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, bunul obiect al dreptului de proprietate rămânând nefracționat și are caracter vremelnic deoarece durează în timp până la sistarea ei.
Potrivit art. 669 NCC, dreptul de a solicita încetarea coproprietății prin partaj este imprescriptibil, cu excepția situațiilor când partajul este suspendat prin lege act juridica sau hotărâre judecătorească. Natura juridică a acestui drept este aceea de drept potestativ, acesta putând în principiu, să fie exercitat oricând și în orice condiții, fără a se considera exercițiul său ca un abuz de drept, întrucât art. 1143 NCC, în mod expres, că „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”. Din această perspectivă se păstrează vechea reglementare din 728 Cod civil.
Potrivit acestor prevederi legale și criteriilor de partajare instituite de art.673 ind.9 Cod procedură civilă, atribuirea în natură, părțile solicitând împărțirea în natură și în funcție de cota parte, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra patrimoniului rămas de pe urma defunctului prin atribuirea lui în întregime reclamantei, întrucât pârâții sunt minori, iar autoturismele TOYOTA - HILUX SURF care ar fi fost oportun de atribuit lor sunt neînmatriculate și ar fi împovărător pentru cei doi minori.
Reclamanta este totodată coproprietar al acestor autoturisme, precum și a imobilului din cauză, astfel că s-a dispus sistarea stării de indiviziune succesorală prin atribuirea în întregime a patrimoniului rămas de pe urma defunctului H. V., constând în activ și pasiv succesoral reclamantei H. R., cu obligarea acesteia să plătească pârâților H. N. B., reprezentat prin curator B. Anișoara și V. D. Ș., reprezentat de V. C. I., câte_,92 lei sultă, pentru egalizarea loturilor.
Referitor la cererea de intervenție formulată, prin care se solicită obligarea reclamantei și a pârâților, în solidar la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor făcute la barul aflat în Lupeni, .. 46, jud. Hunedoara, instanța a constatat că nu s-a depus în probațiune nici un înscris de unde să rezulte o astfel de datorie, cu toate că potrivit art.1169 Cod civil sarcina probei le incumba, așa fiind s-a respins ca nefondată cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta H. R. și pârâtul V. D. Ș..
Reclamanta H. R. a solicitat, în temeiul art. 296 din Codul de procedura civilă a se schimba în parte sentința atacată în ceea ce privește atribuirea in favoarea subsemnatei și a autoturismului marca CHRYSLER, 300 C, Hemi, 5,7 L, precum și cheltuieli de judecată în măsura în care există opoziție la admiterea prezentului apel.
În expunerea de motive, reclamanta H. R. a arătat următoarele:
Sentința atacată este în parte nelegală, respectiv instanța deși a fost investită să constate că din activul succesoral al defunctului Hileaga V. făcea parte și autoturismul marca CHRYSLER, 300 C, Ilemi, 5,7 L nu a făcut-o. A motivat aceasta că a recunoscut că a solicitat contravaloarea acestuia în dosarul penal având ca obiect uciderea din culpă a defunctului său soț, ceea ce este fals, neputând să dezbată succesiunea într-un dosar penal.
În prezenta speță a solicitat să se constate că din masa succesorală face parte și autoturismul sus menționat și a solicitat ca acesta să îi fie atribuit. Instanța nu a făcut aceasta, astfel că se impune admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței atacate, includerea în masa succesorala a autoturismului sus menționat și atribuirea acestuia în lotul subsemnatei având in vedere criteriile prevăzute de art. 6739 din Codul de procedura civilă și argumentele instanței de fond pentru care i-a atribuit și celelalte două autoturisme.
În drept, a invocat și art. 650 și urm din vechiul Cod Civil.
Pârâtul V. D. Ș. a solicitat ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună:
1. În principal:
a. Admiterea apelului, anularea sentinței atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani
În ipoteza în care instanța de apel apreciază că Judecătoria S. a fost competentă teritorial să soluționeze cauza a solicitat:
b. Anularea sentinței atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
2. În subsidiar:
Admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate în cauză.
În expunerea de motive, pârâtul V. D. Ș. a arătat următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S., asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat prin sentința nr. 78/2015 nefiind menționat în cadrul acesteia, care au fost motivele care au dus la respingerea ei.
Potrivit art. 14 din Codul de procedură civilă „ în materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urma domiciliu al defunctului".
Potrivit art. 87 din Codul civil „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”.
Deși din actele de stare civilă, depuse de către reclamantă la dosarul cauzei rezultă că defunctul ar fi locuit în Mun. S., ., în realitate aceasta nu mai locuia efectiv la această adresă de peste 9 ani de zile.
Defunctul H. V. a locuit încă dinainte de nașterea celui de-al doilea copil al său în Mun. Lupeni, .. 35, . împreună cu V. I. C., mama celui de-al doilea fiu.
A arătat faptul că defunctul, trăia efectiv în Mun. Lupeni, dovadă în acest sens fiind și faptul că acolo a înțeles să cumpere imobilul „Cafe bar Cina" (imobilul din prezenta acțiune), acolo a înțeles să își stabilească sediul societății comerciale în cadrul căreia era asociat și administrator.
De altfel, din actele de stare civilă depuse de către reclamantă rezultă clar faptul că cei doi soți, erau mai mult soți în acte, având în realitate chiar și adresele diferite.
În altă ordine de idei, a arătat că se află în sfera de aplicare a art. 89 alin. 3 din Codul civil care prevede că „Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt”.
Pe lângă împrejurările de fapt, evidente expuse mai sus, este în măsură să dovedească cele expuse și cu martorii enumerați la sfârșitul aceste întâmpinări.
Deși au fost propuși martori, instanța de nu a admis audierea acestora, astfel încât starea de fapt menționată de el în motivarea excepției nu a putut fi dovedită.
A solicitat anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, și ca urmare a faptului că aceasta nu a cercetat fondul cauzei, respectiv nu a administrat nici un mijloc de probă propus de el pentru a dovedi cele expuse prin cererea reconvențională.
În speță, prin cererea reconvențională a solicitat instanței de judecată să constate că imobilul situat în Mun. Lupeni, .. 46, jud. Hunedoara, înscris în CF 2089 LUPENI, nr. topo 1152/2/28/3/4/k/2 este bun propriu al defunctului H. V. și că pe cale de consecință să constate că acesta face parte din activul succesoral al defunctului în cotă de 1/1 și să dispună partajarea lui astfel:
-1/4 din imobil soției supraviețuitoare
- 3/8 din imobil fiului defunctului H. Nathanel B.
- 3/8 din imobil fiului defunctului V. D. Ș..
În susținerea cererii sale a propus atât prin cererea reconvențională cât și prin cerere separată administrarea următoarelor probe:
- interogatoriul reclamantei
- martorii (pt. dovedirea celor expuse mai sus inclusiv a excepției):
o S. L. M. - .. 9, .>
o Alb D., .. M2, .>
o P. A. ., .>
o S. C. .. 90 Lupeni
Aceste probe nu au fost administrate, în cursul cercetării judecătorești astfel încât nu a putut proba susținerile formulate prin cererea reconvențională. Necercetarea fondului atrage după sine anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de starea de fapt expusă atât prin cererea reconvențională și reluată prin prezentul apel, administrarea probatoriului propus în mod legal, se impunea. Astfel:
Defunctul H. V., a început în anul 2000 o relație de concubinaj cu V. I. C., relație din care așa cum a arătat mai sus s-a născut și fiul acestuia V. D. Ș..
Încă dinainte de nașterea celui de-al doilea copil al său, acesta s-a mutat inițial la V. și apoi la Lupeni unde a locuit în casa aparținând concubinei, până la data decesului.
Relația dintre defunct și soția sa era una formală, cei doi figurând ca și căsătoriți doar din punct de vedere legal, nemaifiind în fapt o familie, nedivorțând de soție din cauza numeroaselor amenințări pe care aceasta i le făcea privitoare chiar și la fiul lor.
Defunctul a continuat însă să trăiască alături de noi în Mun. Lupeni, unde a achiziționat și imobilul supus partajului, a înființat o societate comercială cu sediul în Lupeni, iar pe raza orașului desfășura mai multe activități comerciale, în special acte de comerț.
Imobilul situat în Mun. Lupeni, .. 46, jud. Hunedoara, înscris în CF 2089 LUPENI, nr. topo 1152/2/28/3/4/k/2 este bun propriu al defunctului H. V., fiind achiziționat numai de către acesta fără ca soția sa să aibă vreun aport la dobândirea acestui bun. De altfel până în anul 2010 când a venit să vadă ce bunuri are defunctul, aceasta nici nu a știut unde se află acel imobil sau magazinele defunctului.
Trecând peste aceste mici detalii, a arătat faptul că acest imobil a fost cumpărat cu bani defunctului H. V. și cu bani luați cu împrumut din Lupeni pe care i-a restituit împreună cu R. I. C. persoană cu care trăia de fapt și nicidecum cu soția acestuia.
Pe cale de consecință a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept, a invocat art. 297 ncpc.
A propus următoarele probe:
- interogatoriul reclamantei
- martorii (pt. dovedirea celor expuse mai sus inclusiv a excepției):
o S. L. M. - .. 9, .>
o Alb D., .. M2, .>
o P. A. ., .>
o S. C. .. 90 Lupeni
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 14 Cod procedură civilă – aplicabil raportat la data înregistrării acțiunii - în materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar.
În ce privește domiciliul, art. 13 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice și juridice – aplicabil raportat la momentul deschiderii succesiunii – prevede că ,,domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală”.
Sub acest aspect, doctrina și practica judiciară au statuat constant că noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând practic adresa la care partea locuiește efectiv.
Asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință ,,efectivă” ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă de probare prin orice mijloc de probațiune și lăsată la aprecierea suverană a instanței, nu ideea de domiciliu ca noțiune juridică.
În acest context, rațiunea normei de competență exclusivă prevăzută de art. 14 Cod procedură civilă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, în raport de acesta efectuându-se procedura succesorală notarială sau judiciară, fiind astfel la îndemână înscrisurile ce privesc raporturile juridice dintre defunct și moștenitori sau terți. De asemenea, multe dintre bunurile defunctului se găsesc la ultimul domiciliu efectiv, ceea ce facilitează luarea unor măsuri de conservare, inventariere etc precum și administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile, în cursul judecății.
Prin urmare, ca noțiune, ultimul domiciliu al defunctului corespunde ultimei locuințe efective a acestuia, indiferent dacă a fost înscris sau nu în actul său de identitate.
În acest sens, în aplicarea art. 14 Cod procedură civilă, deși de regulă, dovada ultimului domiciliu se face cu mențiunile din actul de identitate sau certificatul de deces al persoanei care lasă moștenirea, nimic nu se opune însă ca, prin orice alt mijloc de dovadă, să se probeze că domiciliul defunctului este în altă localitate decât aceea unde a fost înregistrat.
În raport de aceste considerații juridice, instanța reține că în speță pârâtul apelant a probat faptul că defunctul locuia în Lupeni de 9 ani – aspect necontestat de către reclamanta apelantă pe parcursul procesului – domiciliu ce a reprezentat locuința statornică și principală, având în vedere și perioada îndelungată de timp cât a locuit la acea adresă și care confirmă intenția defunctului de a se stabili permanent în această localitate în care a și achiziționat bunuri, și-a stabilit sediul societății comerciale în cadrul căreia era asociat și administrator și în care i s-a și născut un copil – pârâtul apelant din prezenta cauză, criticile aduse sentinței sub acest aspect fiind deci fondate.
În aceste condiții, făcând aplicarea art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite ambele apeluri, cu consecința anulării sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea instanței competente conform art. 14 Cod procedură civilă, respectiv Judecătoria Petroșani care urmează a se pronunța asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți la fond și în apel.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată făcute de părți în apel urmează a fi compensate, cu aplic. art. 19 în ce privește cheltuielile procesuale pentru care apelantul V. D. Ș. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente căii de atac, având în vedere soluția de admitere a ambelor apeluri declarate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta H. R. și pârâtul V. D. Ș. prin reprezentant legal R. C. I. împotriva sentinței civile nr.78/2015 pronunțată de Judecătoria S..
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre judecare în favoarea Judecătoriei Petroșani.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Cheltuielile procesuale pentru care apelantul V. D. Ș. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente căii de atac, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.12.2015.
Președinte, D. G. | Judecător, M. I. M. | |
Grefier, ANIȘOARA C. |
Red. G.D. 07.01.2016
Tehnored. P.R.08.01.2016/10 ex.
Judecător fond. L. R.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1507/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
