Pretenţii. Sentința nr. 437/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 437/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 847/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.847/A/2015
Ședința publică din 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. M.
Judecător D. G.
Grefier ANIȘOARA C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul B. R. V. împotriva sentinței civile nr. 437/2015 a Judecătoriei Câmpeni, pronunțată în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații V. D. E., V. L. A. și V. L. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată că nici la cea de-a doua strigare nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelantul B. R. V. depus o cerere de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.
Având în vedere că a avut suficient timp la dispoziție pentru a pregăti apărarea, acesta fiind și apelant în cauză, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de apelant privind acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cîmpeni sub dosar nr._, formulată de reclamantul B. R. V. în contradictoriu cu pârâții V. D. E. si V. L. A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
Să fie obligați pârâții la plata sumei de 12.000 lei, cu titlu de onorariu avocat, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate in cadrul dosarului penal nr._/280/2010. Solicită de și cheltuieli de judecata ocazionate cu prezentul proces.
In motivarea cererii, învederează faptul că, reclamantul B. R. V. a fost pus sub acuzație pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art….însă, în urma soluționării acestei acuze printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea acestuia. In urma acestui proces reclamantul a fost obligat să suporte cheltuieli de judecată în cuantum de 12.000 lei, reprezentând onorariul de avocat iar pe de altă parte anchetarea sa pe o perioada de îndelungată i-a cauzat acestuia un stres continuu, atât pentru el cât și pentru familia sa și prin urmare un prejudiciu de natură morală.
Mai exact, acțiunea principală, derulata pe rolul Judecătoriei Pitești în cadrul căreia a avut calitatea de inculpat și-a urmat toate căile prevăzute de codul de procedura penală, hotărârea definitivă fiind Decizia Curții de Apel Pitești prin care s-au respins pretențiile părților vătămate respectiv, a pârâților din prezenta cauză B. R. V. fiind achitat.
Instanța de recurs, respectiv, Curtea de Apel Pitești. Secția Penală a admis recursul formulat de către B. R. V. împotriva Sentinței nr. 2813 din data de 23.11.2011, pronunțată de către Judecătoria Pitești, în dosarul nr._/280/2010.
Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cod procedură penală raportat la art. 10 lit.d) cod procedură penală, instanța de recurs a dispus achitarea numitului B. R. V. pentru fapta prevăzută de art. 249 alin. 1 si 2 cod penal, cu aplicarea art. 258 cod penal si a respins acțiunea civilă promovată de părțile civile V. D. E. si V. L. A..
Având în vedere situația de fapt prezentată (decizia Curții de Apel Pitești prin care i s-a dat câștig de cauză, fiind achitat în dosarul penal) și în considerarea faptului că, legea prevede ca în cazul în care nu s-au cerut acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului în curs de soluționare sau instanța a omis să se pronunțe asupra acestora, partea le poate cere și pe calea unei acțiuni separate în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii prin care i s-a dat câștig de cauză.
Astfel, Judecătoria Câmpeni urmează să constate faptul că, reclamantul, B. R. V. inculpat în cauza_/280/2010 nu a solicitat cheltuielile de judecată pe calea acelui proces, înțelegând să le solicite prin prezenta cerere.
In drept, art. 453 alin. 1 cod de procedură civilă prevede că "partea care pierde procesul, va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Solicită instanței de judecată să rețină că, fundamental acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții care cade în pretenții.
Stabilind ca temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, observăm că fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărui conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Mai exact, partea care a câștigat litigiul, în speța, B. R. V., are dreptul de a obține de la adversar, respective, părțile civile din cauza penală, în persoana V. D. E. si V. L. A., în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului).
Analizând prezenta cerere, instanța de judecată urmează să constate realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată. Cu alte cuvinte, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obține serviciul avocatului ales în calitatea considerate, ca garanție a succesului său.
De asemenea, urmează a se constata faptul că, cheltuielile de judecată nu sunt exagerate iar caracterul rezonabil al acestora rezidă tocmai în natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau și reputația avocatului care a acordat un asemenea serviciu.
Izvorul privind plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă art. 192 Cod de Procedura Penala, care prevede caîn caz de achitare în fata instanței de judecată cheltuielile de judecată sunt suportate de partea vătămata, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de către aceasta precum si de partea civila căreia i s-a respins în tot pretențiile civile, în măsura în care cheltuielile de judecată au fost determinate de aceasta parte.
Partea vătămata este obligată la plata cheltuielilor judiciare în cazul în care ea a ocazionat aceste cheltuieli. Mai exact, se retine în sarcina sa culpa procesuală, atât timp cat inculpatul a fost achitat.
Partea civilă este obligată să achite cheltuielile judiciare în cazul în care acestea au fost ocazionate de ea ( ca parte vătămata), iar acțiunea civilă i-a fost respinsă în tot.
In concluzie, în caz de achitare cheltuielile judiciare de procedură sunt plătite de partea în sarcina căreia se retine o anume culpă.
In cazul părții vătămate și a părții civile acestea vor plăti cheltuielile judiciare în cazul în care se retine în sarcina lor culpa procesuală, conform principiului "aejus probatio incubit quod dicit, non quod negat", nimeni nu trebuie să-si dovedească nevinovăția.
In situația de fata, instanța de judecata urmează să observe că, în cazul inculpatului B. R. V. i s-a admis cererea de recurs, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina celor care au declanșat punerea sub acuzare a sa, întrucât prin acceptarea cererii se considera că inițial a primit o sentință nelegală. Prin urmare, în sarcina sa nu se poate retine culpa procesuală întrucât era inditruit să primească o sentință justă.
Prin urmare, în referire la cuantumul cheltuielilor de judecată, Judecătoria Câmpeni urmează să constate faptul că, cuantumul onorariului de avocat este rezonabil, raportat la gradul de dificultate al cauzei si justificat prin diligentele depuse de către avocatul angajat care a pregătit temeinic apărarea.
In drept,s-au invocat dispozițiile art. 453 alin. 1 cod de procedura civila, coroborat cu art. 192 Cod de Procedura Penala.
In temeiul art. 583 cod de procedura civila solicită judecarea cauzei in lipsă, pe baza probelor aflate la dosar.
Pârâții VALCEANU D. E. si VALCEANU L. A. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională și au solicitat admiterea în parte a pretențiilor formulate, procedând astfel la diminuarea onorariului de avocat solicitat pe cale separată dintr-un dosar penal_/280/2010 al Curții de Apel Pitești pentru următoarele motive:
In acest sens, au arătat că reclamantul a beneficiat de asistenta juridică din partea avocatului Ionascu la Curtea de Apel Pitești în calea de atac a recursului în dosarul penal_/280/2010.
Insă, tot adevărat este faptul că pentru aceeași cale de atac a beneficiat și de asistența juridică din partea unui avocat numit din oficiu pentru că avocatul ales nu s-a prezentat la cauza, avocat numit al cărui onorariu a fost achitat tot de pârâți.
În concret lucrurile au stat astfel în recursul judecat în dosarul penal în care se solicita cheltuieli de judecată:
a) la primul termen de judecată în data de 3.04.2012 a lipsit atât reclamantul B. cât si avocatul Ionascu, motiv pentru care instanța a citat reclamantul B. și a făcut adresă pentru numirea avocatului din oficiu.
După strigarea cauzei, a fost comunicată prin fax o cerere de amânare din partea cabinetului de avocat P. I., pentru pregătirea apărării,dat fiind faptul că abia acum s-a finalizat raportul contractual.
S-a Întâmplat acest lucru în condițiile în care reclamantul a depus la prezentul dosar o chitanță de plata onorariu, avocat emisă în data de 11.01.2012 ,deci cu 4 luni anterior termenului de judecată și se prezuma că din acest moment a fost angajat acest cabinet de avocatură.
b) la al doilea termen de judecată în data de 15.05.2012 au fost prezenți la termenul de judecată atât reclamatul B. cât și avocatul ales Ionascu dar și avocatul din oficiu ,care a solicitat plata onorariului parțial.
La acest termen de judecată au fost depuse motive de recurs, în format
olograf,care cuprind o jumătate de pagina la fila 161 din dosarul penal si 1/4 părți din verso paginii.
Tot la acest termen de judecată s-a solicitat termen de judecată de către reclamant pentru a depune înscrisuri în apărare.
c) la termenul de judecată din data de 5.06.2012 ,a fost prezent reclamantul însă a lipsit avocatul ales, motiv pentru care a fost amendat cu suma de 3000 lei .
d) la termenul de judecată din 26.06.2012 au fost prezenți atât reclamantul cât si apărătorul ales ,au depus înscrisurile solicitate si pentru care procesul a fost amânat la termenul de judecată din 15.05.2012 .A solicitat termen de judecată pentru concluzii scrise.
e) pentru termenul de pronunțare din 3.07.2012 reclamantul a depus concluzii scrise.
Analizând modul în care procesul a decurs în recurs la Curtea de Apel Pitești se poate observa faptul că toate amânările din acest dosar s-au datorat reclamantului care fie nu s-a prezentat acesta fie avocatul ales al acestuia.
Din cele 4 termene de judecată reclamantul si mandatarul său au fost prezenți la 2 termene, iar pârâții au achitat si onorariul avocatului din oficiu.
Nu intervin în relația client - avocat, care este o relație particulară și în baza căreia clientul poate să-si plătească avocatul cu ce sumă dorește, dar instanța are dreptul să analizeze onorariul solicitat din perspectiva plății acestuia de către partea care cade în pretenții,în speță pârâții.
Ca atare, suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată achitate ca si onorariu avocat este mult mai mare decât munca prestata în acest dosar.
Cheltuiala transportului a fost suportată doar pentru 2 termene de judecată,celelalte părți suportând astfel de cheltuieli pentru toate termenele de judecată pricinuite de amânările solicitate de reclamant si avocatul său.
Complexitatea motivelor de recurs poate fi observată din scriptul anexat și care nu justifică un astfel de cuantum pentru onorariu de avocat.
La fel sunt concluziile scrise care relevă o explicare a stării de fapt din perspectiva reclamantului.
De menționat este faptul că prezența acestui reclamant în dosarul penal nu este rezultatul plângerii pârâților ci urmare extinderii cercetărilor de către organul de urmărire penala.
Pârâtul reconvențional B. R. V. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali ( fila 81-82 de la dosar) prin care invocă excepția inadmisibilității acesteia potrivit art.209 alin.1 Cod procedură civilă. În primul rând arată că cererea reconvențională nu este motivată în drept și nu îmbracă forma unei cereri de chemare în judecată, mai mult o reconvențională se poate face numai atunci când pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului derivând din același raport juridic. Ori prin reconvenționala prezentă, pârâții nu justifică vreo pretenție în raport cu el în sensul legii ci au o cerere similară unei întâmpinări prin care solicită același lucru ca și prin întâmpinare, deci nu au o pretenție distinctă în raport de pârâtul reconvențional, motiv pentru care înțelege să invoce excepția inadmisibilității acesteia.
Întâi pentru că nu are o motivare în drept și mai mult decât orice recuperarea cheltuielilor de judecată certificate prin factura și chitanța fiscală sunt un drept al pârâtului reconvențional pe care l-a câștigat prin căderea pârâților în pretenții, iar pe de altă parte prestigiul cabinetului avocațial, personalitatea, studiile, experiența și faptul că avocatul a lăsat alte procese pentru a se ocupa de respectivul proces.
Așadar nu doar că justifică onorariul dar a și făcut dovada indubitabilă a plății lui, după stresul indus de către pârâți, după perioada de timp în care a fost chiar a fost condamnat pe nedrept nu crede că se poate pune problema să rămână de pagubă cu bani dați pe onorariu.
Mai mult diminuarea unui onorariu nu se poate face numai de către instanță înaintea căruia onorariu a fost depus în contextul cererii acestuia pe cale separată, nu ne găsim într-o acțiune în care se discută un onorariu ci în fața unei acțiuni în pretenții, pretenția sa fiind echivalentul prejudiciului produs prin prisma pârâților.
Instanța examinând actele dosarului a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, reclamantul B. R. V., în contradictoriu cu pârâții V. D. E. si V. L. A., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 12.000 lei, cu titlul de onorariu avocat, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosar penal nr.11._ .
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost pus sub acuzație într-un dosar penal însă, în urma soluționării cauzei printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sa. În urma procesului respectiv reclamantul a fost obligat să suporte cheltuieli de judecată în cuantum de 12.000 lei reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli pe care nu le-a solicitat pe calea procesului penal, ci înțelege să le solicite prin acțiunea civilă de față, temeiul acordării cheltuielilor fiind culpa procesuală a părții adverse raportat la soluția de achitare dispusă în procesul penal.
În drept, au fost invocate prevederile art.453 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.192 Cod procedură penală.
În probațiune s-au depus înscrisuri, respectiv copie chitanță nr.74/11.01.2012, reprezentând contravaloare asistență juridică nr.77/11.01.2012, copie împuternicire avocațială nr.26/2012 conform contractului de asistență juridică nr._/10.12.2012.
Acțiunea a fost timbrată cu 705 lei ( fila 16).
Pârâții V. D. E. si V. L. A. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat diminuarea onorariului de avocat cu titlul de cheltuieli de judecată pentru dosarul penal nr._/280/2010 motivat de faptul că pe parcursul procesului penal avocatul inculpatului (reclamantul din prezenta cerere) a fost prezent doar la două termene de judecată, instanța penală fiind nevoită să desemneze un apărător din oficiu, al cărui onorariu l-au achitat pârâții – reclamanți reconvenționali care în penal au avut calitatea de persoane vătămate/părți civile.
În probațiune reclamanții reconvenționali au depus înscrisuri, respectiv copii ale actelor dosarului penal.
Prin sentința civilă nr.437/2015 Judecătoria Cîmpeni a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul B. R. V. împotriva pârâților V. D. E., V. L. A. - pentru pretenții.
A respins ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali V. D. E., V. L. A. împotriva reclamantului - pârât reconvențional B. R. V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul B. R. V. a fost cercetat penal în calitate de inculpat, în dosarul nr.356/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev.de art.249 al.2 Cod penal ( din 1969) alături de mai multe persoane, reținându-se, în fapt, că în data de 24/25.04.2004, datorită unei furtuni în localitatea Arieșeni, s-au rupt mai mulți brazi care au căzut pe firele de la rețeaua electrică aflată în apropierea unei pensiuni agro-turistice proprietatea părților vătămate( pârâții din prezenta acțiune). După remedierea defecțiunii la rețeaua electrică, de către angajați ai .-a produs un scurtcircuit care a distrus mai multe bunuri din pensiunea respectivă. Cercetările în dosarul penal s-au făcut împotriva angajaților . au remediat defecțiunea produsă de fenomenul meteorologic, cât și împotriva numitului B. R. V., (reclamantul din prezenta acțiune), care a efectuat lucrarea inițială a instalației de branșare a imobilului la rețeaua electrică.
Reclamantul, prin acțiunea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâților să-i achite cheltuielile judiciare din procesul penal, reprezentând onorariu de avocat, invocând dispozițiile art.453 al.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.192 Cod procedură penală.
Instanța a reținut că art.453 Cod procedură civilă reglementează acordarea cheltuielilor de judecată într-un proces civil.
Întrucât suma solicitată de reclamant reprezintă cheltuieli judiciare ( nu de judecată) într-un proces penal, instanța a constatat că temeiul juridic susmenționat nu este incident în cauză.
În ceea ce privește celălalt temei invocat și anume art.192 Cod procedură penală (din 1969), acesta reglementează plata cheltuielilor avansate de stat, ( în alte situații decât condamnarea) și nicidecum plata cheltuielilor judiciare făcute de părți.
Prin urmare s-a constatat că nici acest temei juridic nu este incident în cauză.
Referitor la motivele de fapt invocate de reclamant, instanța a apreciat că, fiind vorba de cheltuieli judiciare într-un proces penal a căror acordare este reglementată expres de Codul de procedură penală, ele trebuiau solicitate în cadrul procesului penal, nefiind posibil a fi cerute pe calea unei acțiuni civile decât în situația în care persoana vătămată a introdus la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune, conform art.19 Cod procedură penală ( din1969).
Față de argumentele reținut, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți reconvenționali V. D. E. și V. L. A. instanța a reținut că potrivit art.209 al.1 Cod procedură civilă ea se formulează dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții care derivă din același raport juridic sau strâns legate de cererea introductivă.
Raportat la conținutul cererii reconvenționale, formulată de pârâții- reclamanți reconvenționali, instanța a constatat că aceștia nu invocă vreo pretenție de la reclamantul- pârât reconvențional, astfel că prin prisma prevederilor art.209 al.1 Cod procedură civilă ea este inadmisibilă.
Față de soluțiile adoptate atât cu privire la acțiunea principală, cât și cu privire la acțiunea reconvențională, instanța a constatat că niciuna dintre părți nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată, astfel că acestea nu au fost acordate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. R. V., solicitând desființarea hotărârii judecătorești apelate, și rejudecând cauza s admiterea apelului, respective admiterea cererii pe care a formulat-o.
Apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
A fost pus sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută de art 219 al. 1 Cod Penal, iar în urma soluționării acestei acuze printr-o hotărâre definitiva s-a dispus achitarea sa. In urma acestui proces a fost obligat să suporte cheltuieli de judecata în cuantum de 12.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, iar pe de alta parte anchetarea sa pe o perioada de timp îndelungata i-a cauzat un stres continuu, atât pentru mine cat si pentru familia sa și prin urmare un prejudiciu de natura morală.
Mai exact, acțiunea principala, derulată pe rolul Judecătoriei Pitești în cadrul căreia a avut calitatea de inculpat și-a urmat toate căile prevăzute de Codul de procedură penală, hotărârea definitivă fiind Decizia Curții de Apel Pitești prin care s-au respins pretențiile părților vătămate, respectiv ale paraților din prezenta cauza, fiind achitat.
Instanța de recurs, respectiv, Curtea de Apel Pitești. Secția Penala a admis recursul formulat de el împotriva Sentinței nr. 2813 din data de 23.11.2011, pronunțata de către Judecătoria Pitești, in dosarul nr._/280/2010.
Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cod procedura penala raportat la art. 10 lit.d) cod procedura penala, instanța de recurs a dispus achitarea sa pentru fapta prevăzuta de art. 249 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplicarea art. 258 cod penal și a respins acțiunea civila promovată de părțile civile V. D. E. și V. L. A..
Având în vedere situația de fapt prezentata (decizia Curții de Apel Pitești prin care i s-a dat câștig de cauza, fiind achitat în dosarul penal) și în considerarea faptului că, legea prevede ca în cazul în care nu s-au cerut acordarea cheltuielilor de judecata în cadrul dosarului în curs de soluționare sau instanța a omis să se pronunțe asupra acestora, partea le poate cere și pe calea unei acțiuni separate în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care i s-a dat câstig de cauza.
Astfel, Judecătoria Câmpeni urmând să constate faptul că, reclamantul, inculpat în cauza_/280/2010 nu a solicitat cheltuielile de judecata pe calea acelui proces, întelegând sa le solicite prin prezenta cerere.
In drept, art. 453 alin. 1 cod de procedura civila prevede ca "partea care pierde procesul, va fit obligata la cererea pârtii care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecata".
Solicită să se retină că fundamental acordării cheltuielilor de judecata îl reprezintă culpa procesuală a pârtii care cade in pretenții.
Stabilind ca temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este atitudinea procesuala culpabila a părții care a căzut in pretenții, se observa că fapta acesteia declanșează o răspundere civila delictuala al cărui conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Mai exact, partea care a câștigat litigiul, în speța reclamantul, are dreptul de a obține de la adversar, respectiv părțile civile din cauza penala, în persoana numiților V. D. E. si V. L. A., în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșita de cel care a pierdut procesul constând in declanșarea litigiului).
Să se constate realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata. Cu alte cuvinte, se poate spune ca în cheltuielile de judecata se cuprind sume de bani care în mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul in timpul și în legătura cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea ca ele au fost concepute . și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obține serviciul avocatului ales in calitatea considerate, ca garanție a succesului sau.
De asemenea, urmează să se constate faptul ca cheltuielile de judecată nu sunt exagerate iar caracterul rezonabil al acestora rezida tocmai in natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului.
Partea vătămata este obligată la plata cheltuielilor judiciare în cazul în care ea a ocazionat aceste cheltuieli. Mai exact, se retine in sarcina sa culpa procesuala, atât timp cat inculpatul a fost achitat.
Partea civila este obligata să achite cheltuielile judiciare în cazul în care acestea au fost ocazionate de ea ( ca parte vătămata), iar acțiunea civila i-a fost respinsa în tot.
In concluzie, în caz de achitare cheltuielile judiciare de procedura sunt plătite de partea in sarcina căreia se retine o anume culpa.
In cazul pârtii vătămate si a pârtii civile acestea vor plați cheltuielile judiciare în cazul în care se retine în sarcina lor culpa procesuala, conform principiului "aejus probatio incubit quod dicit, non quod negat", nimeni nu trebuie sa-si dovedească nevinovăția.
In considerarea celor menționate mai sus, a formulat prezentul apel, sens în care, solicită instanței de judecata să admită apelul si să dispună obligarea pârâtilor (părtilor vătămate din dosarul penal_/280/2010) la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariul de avocat in cuantum de_ lei suportat de către B. R. V.
Solicită să se aibă în vedere și întimpinarea aflata la fila 26 din dosarul prin care pârâții solicită admiterea pretențiilor pe care le-a formulat.
In temeiul art. 583 cod de procedura civila solicită judecarea cauzei și în lipsă, pe baza probelor aflate la dosar.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Corect instanța a apreciat ca acțiunea nu poate fi admisa nici raportandu-se la temeiul de drept si nici la temeiurile de fapt si ca urmare a respins -o ca fiind neîntemeiata.
Art 453 c.pr.cv reglementează acordarea cheltuielilor de judecata . si nu într-un proces penal.
De asemenea, art. 192 C.pr.penala reglementează acordarea cheltuielilor avansate de stat în situația în care inculpatul nu este condamnat, ceea ce nu este cazul.
In mod corect instanța a apreciat că aceste cheltuieli trebuiau solicitate în cadrul procesului penal care s-a derulat, dacă tot au fost încasate anterior finalizării procesului și nu pe calea unei acțiuni separate, care este deschisa doar pârtii vătămate care solicita repararea pagubei materiale si daunelor morale pricinuite de infracțiune conf. Art. 19 p.pr.penala vechi.
Răspund apărărilor din scriptul depus la dosarul cauzei și intitulat răspuns la întâmpinare" astfel:
1 .Acțiunea reconvențională are temei de drept indicat expres în cuprinsul acesteia, respectiv art. 451 c,pr,cv.
Susținerea reclamantului/parat rec. ca nu poate face obiectul discuției diminuarea onorariului de avocat în fata instanței care judeca pe cale separata cererea de cheltuieli de judecata este neîntemeiată, pentru ca doar în acest moment reclamantul a formulat cererea de acordare a cheltuielilor, deoarece în fata instanței în care a susținut recursul o astfel de cerere nu a fost formulată.
De altfel,nici chitanța de plata a onorariului de avocat nu a fost depusă în acel dosar,situație pe care nu o puteau discuta.
Instanța este în drept sa analizeze pertinenta și caracterul rezonabil al pretențiilor în prezentul dosar in care se solicita expres aceste cheltuieli ocazionate de un proces care a făcut obiectul altui dosar.
Atât dispozițiile vechiului cod de pr.cv. cât si dispozițiile actualului Cod de procedura civilă au prevăzut posibilitatea instanței de a diminua sau mari cuantumul onorariului de avocat atunci când el este prea mic sau prea mare fata de complexitatea și munca depusa de avocat în soluționarea acelui dosar.
Susținerea pe care partea o face referitor la renumele cabinetului nu o comentează, însă acest lucru nu permite acestuia să încaseze sume mai mari decât cele ce i se cuvin pentru munca depusa, iar daca ar fi fost suficient de interesați de renumele cabinetului ar fi trebuit sa fie mai atenți cu modul in care s-au prezentat in cauza și au formulat apărările, fiind ușor de constatat memoriul de recurs scris olograf și fără o complexitate exagerata și tergiversarea soluționării recursului tocmai de mandatarul reclamantului, care a și atras sancționarea lui de către instanța de recurs.
Analizând cererea de apel formulată în prezenta cauză, Tribunalul constată următoarele:
Apelantul-reclamant B. R. V. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților V. D. E. și V. L. A., la plata sumei de_ lei, reprezentând cheltuielile de judecată (onorariu avocat) din cadrul dosarului penal nr._/280/2010, în care reclamantul a avut calitatea de inculpat, fiind achitat, iar pârâții au avut calitatea de părți civile.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 453 alin. 1 C.p.c., care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Tribunalul consideră că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că art. 453 C.p.c. reglementează acordarea cheltuielilor de judecată într-un proces civil. Reclamantul avea posibilitatea de a-și recupera cheltuielile de judecată din cadrul procesului penal în fața instanței penale, în litigiul ce s-a finalizat cu achitarea sa, nefiind posibilă solicitarea acestora, pe cale separată, în fața instanței civile.
Acordarea cheltuielilor de judecată dintr-o cauză penală presupune o analiză a caracterului întemeiat și rezonabil al acestora, raportat la caracteristicile speciale ale procesului penal, ceea ce implică o specializare a instanței de judecată și o interpretare a normelor de drept penal.
Față de cele de mai sus, Tribunalul urmează a respinge apelul formulat de reclamantul B. R. V., împotriva sentinței civile nr. 437/2015 a Judecătoriei Câmpeni, pronunțată în dosar nr._ .
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul B. R. V., împotriva sentinței civile nr. 437/2015 a Judecătoriei Câmpeni, pronunțată în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2015.
Președinte, M. I. M. | Judecător, D. G. | |
Grefier, ANIȘOARA C. |
Red:MM
Tehnoredd:AC/8ex./A.C. 14.01.2016
Judecător fond:G. Iiiescu
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1507/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 774/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
